Să luăm aminte…

DAY17Domnul l-a trimis pe Natan la David. Natan a venit la el și i-a zis: „Erau doi oameni într-o cetate: unul bogat și altul sărac.

Bogatul avea turme și cirezi foarte multe.

Săracul nu avea nimic decât o mieluță pe care o cumpărase; o hrănea și o creștea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din bucata lui și bea din paharul lui, dormea la sânul lui și era pentru el ca o fiică.

A venit un călător la omul bogat. Dar bogatul nu s-a îndurat să ia din turma sau din cireada lui ca să pregătească pentru călătorul care venise la el, ci a luat mieluța omului sărac și a pregătit-o pentru omul care venise la el”.

David s-a aprins foarte mult de mânie împotriva omului și i-a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este sortit morții!

Să plătească de patru ori mieluța din cauză că a făcut lucrul acesta și pentru că nu s-a îndurat!”.

Natan i-a zis lui David: „Tu ești omul [acesta]!”.

(2Sam 12,1-7… http://www.bibliacatolica.ro/91/10-2_Sam.html)


Psalmul 34 (33)
 
1 Al lui David.
Când s-a prefăcut nebun înaintea lui Abimelec 
și, fiind alungat de la acesta, a plecat.
 
2 alef Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 bet Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili și să se bucure!
4 ghimel Preamăriți-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălțăm numele lui împreună!
5 dalet L-am căutat pe Domnul și el mi-a răspuns
și m-a eliberat de orice teamă.
6 he Priviți la el și veți fi luminați
și fețele voastre nu se vor rușina.
7 zain Acest sărac a strigat și Domnul l-a ascultat
și l-a scăpat din toate strâmtorările sale.
8 het Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
și-i scapă [din primejdie].
9 tet Gustați și vedeți cât de bun este Domnul,
fericit omul care își caută refugiu în el!
10 iod Temeți-vă de Domnul, voi, sfinții lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
11 kaf Bogații au sărăcit și îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic.
12 lamed Veniți, fiilor, ascultați-mă,
vă voi învăța frica de Domnul!
13 mem Cine este omul care dorește viața,
care dorește zile multe ca să vadă binele?
14 nun Ferește-ți limba de răutate
și buzele de vorbirea înșelătoare;
15 samec îndepărtează-te de rău și fă binele,
caută pacea și urmeaz-o!
16 ain Ochii Domnului sunt peste cei drepți
și urechea lui [ia aminte] la strigătele lor!
17 peh Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul,
pentru a șterge amintirea lor de pe pământ.
18 țade Când [cei drepți] strigă, Domnul îi aude
și-i scapă din strâmtorarea lor.
19 qof Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
și-i mântuiește pe cei cu duhul mâhnit.
20 reș Multe rele [se abat] peste cel drept,
dar Domnul îl eliberează din toate.
21 sin El veghează asupra fiecăruia dintre oasele sale,
nici unul dintre ele nu va fi zdrobit.
22 tau Pe cel nelegiuit îl va ucide răutatea,
iar cei care-l urăsc pe cel drept vor fi vinovați.
 
23 Domnul răscumpără sufletele slujitorilor săi,
nu vor fi pedepsiți cei care-și caută refugiu în el!

Milostivirea are chipul mamei (Mamă și medic: istoria unei jertfe!)

Con_Mariolina_e_Pierluigi_Val_Veny_settembre_1958Primul cuvânt prin care ne-am exprimat recunoștința pentru iubirea primită a fost „mama”. Toți suntem fii, iar când rostim cuvântul „mama” ființa ne este inundată de gingășia și milostivirea care în Dumnezeu Tatăl au atins forma supremă. Ne-a creat, ne-a răscumpărat, ne iubește iar între noi și el este acea legătură indisolubilă dintre creator și creatură. Între mamă și copilul zămislit în sânul ei se naște în momentul concepției o legătură de iubire „tare ca moartea… Apele mari nu pot să stingă iubirea și râurile s-o spele. Dacă un om și-ar da toată averea casei sale pentru iubire, ar fi disprețuit” (Ct 8,6-7).

„Iubirea este sentimentul cel mai frumos pe care Domnul l-a pus în sufletul oamenilor”, ne învață o mamă care a înțeles că a iubi înseamnă a iubi până la sfârșit (cf. In 13,1). Sunt cuvintele sfintei Gianna Beretta Molla pe care papa Ioan Paul al II-lea le-a amintit în ziua canonizării ei (16 mai 2004), numind-o „mesageră a milostivirii divine”.

Sfânta Gianna s-a născut în Italia, la 4 octombrie 1922, fiind cel de-al zecelea copil din treisprezece. A văzut oroarea și suferința războiului. A asistat neputincioasă, dar plină de credința în înviere, la moartea unora dintre frații săi și mai ales la moartea mamei și a tatălui. Aceste suferințe i-au îndreptat pașii spre facultatea de medicină din Milano, unde în 1952 s-a specializat în pediatrie.

S-a căsătorit în anul 1955 și a avut trei copii. În 1961 în sânul său s-a zămislit cel de-al patrulea copil, însă spre sfârșitul celei de a doua luni de sarcină a aflat că suferă de fibrom uterin. Medic fiind cunoștea pericolele acestei sarcini. A fost sfătuită să avorteze, însă a refuzat categoric spunând soțului și medicilor: „Nu mă salvați pe mine, ci pe copil”. În acele clipe sfânta Gianna s-a decis pentru ceea ce papa Paul al VI-lea a numit „jertfire meditată”. Astfel, în suferință, la 21 aprilie 1962 a născut cel de-al patrulea copil, Emanuela, iar o săptămâna mai târziu sfânta Gianna a murit.

Întreaga sa viața de fiică, soție, mamă și medic a fost trăită cu pasiune pentru celălalt. În jurnalul său a scris: „Frumusețea misiunii noastre. Toți în lume lucrăm într-un fel în slujba oamenilor. Noi lucrăm direct asupra omului. Obiectul nostru de știință și de muncă este omul care în fața noastră ne spune: Ajutați-mă! și așteaptă de la noi plinătatea existenței sale… Misiunea noastră nu s-a terminat atunci când medicamentele nu mai folosesc. Există sufletul de dus la Dumnezeu. Există Isus care spune: Cine vizitează un bolnav mă vizitează pe mine. Misiune sacerdotatlă: așa cum preotul poate să-l atingă pe Isus, tot așa noi, medicii, îl atingem pe Isus în trupul bolnavilor noștri. Fie ca Isus să se facă văzut în mijlocul nostru. Fie ca el să găsească mulți medici care să se ofere pe ei înșiși pentru el”.

Sfânta Gianna ne amintește că milostivirea este o virtute care nu trebuie practicată doar față de cei străini, orfani, săraci, ci trebuie să înceapă din familie. Milostivirea este cea mai frumoasă moștenire care se poate transmite fiilor. Ea spunea că familia trebuie să fie un mic cenacol unde domnește Isus, iar căsătoria este „sacramentul iubirii prin care oamenii devin colaboratori ai lui Dumnezeu și-i dăruiesc copii care să-l iubească și să-l slujească”.

În familie milostivirea are chipul mamei care iubește până la sfârșit, necondiționat, cu o inimă care nu caută ale sale, nu se mânie, nu ține cont de răul primit, ci toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură (cf. 1Cor 13,4-8).

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: