Un tată cu inimă de mamă ne invită să ne oferim pacea

Dumnezeu este TataCând vorbim despre Dumnezeu, gândul ne poartă la imaginea unui tată. Suntem obișnuiți cu rugăciunea Tatăl nostru și de aceea Dumnezeu, în ochii noștri, are mereu trăsăturile unui tată, trăsăturile Tatălui milostiv, așa cum îl știm, de exemplu, din parabola fiului risipitor.

Însă, în această zi, profetul Isaia ne amintește că Dumnezeu are și trăsăturile unei mame. Dumnezeu are gingășia unei mame, a unei mame care ne consolează. Însuși Domnul spune: „Aşa cum o mamă mângâie pe cineva, aşa vă voi mângâia eu”. Dumnezeu ne mângâie așa cum o mamă își mângâie copilul pentru a-l liniști. Dumnezeu vrea ca în această zi să ne simțim mângâiați, vrea ca inima noastră să fie cuprinsă de liniște, de armonie, de pace. Cine știe să liniștească un suflet mai bine decât o face o mamă? Câtă gingășie în această imagine a unui Dumnezeu care ne iubește cu o inimă de mamă, care ne poartă de grijă așa cum o mamă se îngrijește de propriul copil. Astăzi putem să-l vedem pe Dumnezeu ca un tată cu inimă de mamă care ne invită să ne oferim pacea.

Dumnezeu vrea ca pacea să inunde casa noastră, familia noastră, lumea întreagă. Cristos însuși a venit pentru a purta pacea. Mai mult, a murit pentru a ne împăca cu Tatăl și totodată pentru a trăi împăcați între noi, ca adevărați frați. Misiunea de purta pacea, de a fi făcători de pace a dat-o și apostolilor, atunci când i-a trimis să vestească Împărăția lui Dumnezeu: „În casa în care intraţi spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!»”. Astăzi suntem noi cei trimiși să spunem celor din viața noastră: Pacea sa fie cu tine, pacea să fie în inima ta, pacea să fie în casa ta. Însă pentru a putea oferi pacea, trebuie mai întâi o să avem, trebuie să o construim în viața noastră și totodată să o cerem prin rugăciune. Suntem în pace? Suntem împăcați cu noi înșine, cu aproapele, cu Dumnezeu? Am iertat totul din toată inima? Mai mult, suntem interesați de soarta celui de lângă noi?

Primul pas pentru a construi pacea este să ieșim din indiferența față de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, față de ceea ce i se întâmplă fratelui nostru. Trebuie să trecem de la indiferență, la milostivire, așa cum ne invită sfântul părinte Papa Francisc. În mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii Sfântul părinte ne amintește exemplul trist al fraților Cain si Abel și ne invită să veghem ca nu cumva să devenim și noi asemenea lui Cain. Există pericolul ca din cauza indiferenței sau a invidiei să trădăm prima obligație a creștinului, prima obligație a omului: să trăiască în pace cu toți oamenii. Să trăim în pace pentru că toți suntem frați, toți suntem fiii lui Dumnezeu Tatăl care ne iubește și ne mângâie cu gingășia unei mame.

Să nu uităm învățătura sfântului Părinte papa Francisc:

Cain și Abel sunt frați. Provin amândoi din același sân, sunt egali în demnitate și creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; însă fraternitatea lor creaturală se strică. „Nu numai că nu-l suportă Cain pe fratele său Abel, ci îl ucide din invidie”[19]. Atunci fratricidul devine forma trădării și refuzul din partea lui Cain a fraternității lui Abel este prima ruptură în relațiile familiale de fraternitate, solidaritate și respect reciproc.

Atunci Dumnezeu intervine pentru a-l chema pe om la responsabilitate față de semenul său, exact cum a făcut atunci când Adam și Eva, primii părinți, au rupt comuniunea cu Creatorul. „Domnul i-a zis lui Cain: «Unde este Abel, fratele tău?». Iar el a răspuns: «Nu știu. Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?» Domnul i-a spus: «Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ!»” (Gen 4,9-10).

Cain spune că nu știe ce i s-a întâmplat fratelui său, spune că nu este păzitorul său. Nu se simte responsabil de viața sa, de soarta sa. Nu se simte implicat. Este indiferent față de fratele său, cu toate că ei sunt legați de originea comună. Ce tristețe! Ce dramă fraternă, familială, umană! Aceasta este prima manifestare a indiferenței dintre frați. Dumnezeu, în schimb, nu este indiferent…Dumnezeu se revelează, încă de la începuturile omenirii ca Acela care se interesează de soarta omului (Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru celebrarea celei de-a 49-a Zile Mondiale a Păcii 1 ianuarie 2016)

Să ne rugăm împreună în această zi ca pacea pe care o primim să o oferim celor din jur, să-i mângâiem pe ceilalți așa cum Domnul ne mângâie pe noi. Să construim împreună o lume mai bună spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea sufletelor noastre. Amin.

3 iulie 2016 

† DUMINICA a 14-a de peste an
Sf. Toma, ap.
Is 66,10-14ab; Ps 65; Gal 6,14-18; Lc 10,1-12.17-20

LECTURA I
Eu voi întinde peste el pacea ca un fluviu.
Citire din cartea profetului Isaia 66,10-14ab
Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi! Tresăltaţi de bucurie cu el toţi cei care aţi jelit pentru el! 11 Căci veţi suge şi vă veţi sătura la sânul mângâierilor sale; veţi sorbi şi vă veţi desfăta din belşugul gloriei sale. 12 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, eu voi întinde peste el pacea ca un fluviu şi gloria neamurilor, ca un râu care se revarsă. Veţi suge şi veţi fi purtaţi pe braţe şi veţi fi dezmierdaţi pe genunchi. 13 Căci aşa cum o mamă mângâie pe cineva, aşa vă voi mângâia eu. În Ierusalim veţi fi mângâiaţi”. 14ab Veţi vedea şi se va bucura inima voastră şi oasele voastre vor înflori ca iarba”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 65(66),1-3a.4-5.6-7a.16 şi 20 (R.: cf. 1)
R.Înălţaţi lui Dumnezeu cântări de bucurie, voi, toţi locuitorii pământului!

1 Strigaţi de bucurie lui Dumnezeu,
voi, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi gloria numelui său,
daţi-i glorie prin laudele voastre!
3a Spuneţi-i lui Dumnezeu: „Cât de minunate sunt lucrările tale!” R.

4 Tot pământul să te adore
şi să-ţi cânte ţie, să cânte al tău nume!
5 Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu!
Minunate sunt lucrările sale înaintea oamenilor. R.

6 El a prefăcut marea în pământ uscat;
şi râul a fost trecut cu piciorul:
de aceea, acolo ne-am bucurat în el.
7a El stăpâneşte pe veci cu puterea sa. R.

16 Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi
şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul pentru al meu suflet!
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu care nu respinge rugăciunea mea
şi nu îndepărtează de la mine îndurarea lui! R.

LECTURA A II-A
Eu port în trupul meu stigmatele lui Isus.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 6,14-18
Fraţilor, în ce mă priveşte, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume! 15Căci nici circumcizia, nici necircumcizia nu înseamnă ceva, ci numai noua creatură. 16 Şi tuturor celor care vor urma acest îndemn şi întregului Israel al lui Dumnezeu, pace şi îndurare. 17 De acum încolo nimeni să nu-mi facă supărări, căci eu port în trupul meu stigmatele lui Isus! 18Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru! Amin!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Col 3,15a.16a
(Aleluia) Să domnească în inimile voastre pacea lui Cristos. Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin. (Aleluia)

EVANGHELIA
Pacea voastră va rămâne peste el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-12.17-20
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el 2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! 3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! 4 Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum. 5 În casa în care intraţi spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!» 6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. 7Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! 8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, 9 vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!» 10 Dar, dacă intraţi într-o cetate şi nu vă primesc, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: 11«Chiar şi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să ştiţi aceasta: împărăţia lui Dumnezeu este aproape!» 12 Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma, decât pentru cetatea aceea”. 17 Întorcându-se cei şaptezeci şi doi, i-au spus cu bucurie: „Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău”. 18 El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. 19 Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea duşmanului şi nimic nu vă va dăuna! 20 Totuşi nu vă bucuraţi pentru aceasta – că vi se supun duhurile -, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!”

Cuvântul Domnului

Reclame

Despre căsătorii (mixte) în Biserica Ortodoxă

casatorie

Despre căsătorie al cincilea document adoptat de sfântul şi marele conciliu

Chestiunea căsătoriei a fost obiect al dezbaterilor sfântului şi marelui conciliu al Bisericii Ortodoxe la 23 şi 24 iunie 2016. Figura în ordinea de zi a conciliului încă din anul 1961 cu titlul Impedimente la căsătorie. În acea epocă era vorba de a stabili aceleaşi reguli în ansamblul Bisericii Ortodoxe. De fapt, interzicerea căsătoriilor mixte a devenit o problemă deosebit de importantă pentru ortodoxia contemporană, pentru că mulţi credincioşi ortodocşi nu mai trăiesc în contexte confesionale omogene, desigur în diaspora, dar şi în Orientul Mijlociu, unde convieţuirea dintre creştini este strânsă, mai ales în cadrul urban. Chestiunea a apărut suficient de importantă încât să figureze pe locul al doilea în ordinea de zi a conciliului fixată în 1976. Puţin câte puţin importanţa documentului a fost lărgită pentru a prezenta viziunea ortodoxă despre căsătorie. Aşadar, cu titlul Sacramentul căsătoriei şi impedimentele sale documentul a fost inserat în ordinea de zi a conciliului de către sinaxa primaţilor din ianuarie 2016.

Prima parte a documentului, intitulată Căsătoria ortodoxă, prezintă principiile ortodoxe despre căsătorie. După ce a declarat că „instituţia familiei este ameninţată astăzi de fenomenul secularizării precum şi de relativismul moral”, textul aminteşte că pentru căsătorie condiţia indispensabilă este „unirea acceptată liber dintre un bărbat şi o femeie”. Apoi adaugă o altă condiţie preliminară pentru căsătoria creştină: „Credinţa în Isus Cristos, o credinţă pe care mirele şi mireasa (bărbatul şi femeia) trebuie s-o împărtăşească”. Făcând referinţă la Adam şi Eva, apoi la nunta din Cana, documentul subliniază că „misterul unirii indisolubile dintre un bărbat şi o femeie este imaginea unirii dintre Cristos şi Biserică (cf. Ef 5,32)”. Aşadar căsătoria creştină este „o mică biserică sau o imagine a Bisericii”, a cărei unitate este întemeiată pe „unitatea în Cristos, pentru ca, prin binecuvântarea iubirii conjugale prin Duhul Sfânt, perechea să poată reflecta iubirea dintre Cristos şi Biserica sa”.

Afirmând: „căsătoria este inima familiei şi familia este justificată de căsătorie”, documentul denunţă „presiunea exercitată astăzi în societate pentru a se recunoaşte noi forme de convieţuire, [care] constituie o reală ameninţare pentru creştinii ortodocşi”. Aminteşte în mod deosebit că „Biserica nu acceptă pentru membrii săi contracte de convieţuire între persoane de acelaşi sex sau de sex diferit, şi de altfel nicio altă formă de convieţuire în afară de căsătorie”. Cât priveşte căsătoria civilă, ea constituie „un simplu act juridic de convieţuire convalidat de stat, diferit de căsătoria binecuvântată de Dumnezeu şi de Biserica sa”. Aşadar, creştinii care încheie această căsătorie trebuie „să fie trataţi cu responsabilitatea pastorală cuvenită pentru a-i face să înţeleagă valoarea sacramentului căsătoriei şi binecuvântările care derivă din el”. Enciclica acestui conciliu completează aceste principii amintind dimensiunile ascetice şi escatologice ale căsătoriei. Face asta amintind în mod oportun ritul oriental foarte sugestiv al încoronării: „Cununiile puse pe capetele soţilor în timpul celebrării sacramentului fac referinţă la jertfă şi la dăruirea lui Dumnezeu şi la dăruirea soţilor între ei. Sugerează şi viaţa din împărăţia lui Dumnezeu, arătând referinţa escatologică a misterului iubirii”.

Partea a doua a documentului tratează despre impedimentele la căsătorie. Primul se referă la diferitele tipuri de rudenie prin consangvinitate, afinitate şi adopţie. Al doilea se referă la existenţa unei căsătorii „care nu este în mod irevocabil desfăcută sau anulată”, sau a unei „a treia căsătorii preexistente”. Căsătoria fiind definită mai sus ca „indisolubilă”, ar fi fost interesant dacă documentul ar fi dat o explicaţie teologică, canonică şi pastorală a desfacerii la care face referinţă. Al treilea şi al patrulea caz de impediment se referă la existenţa unui angajament monastic sau a unei hirotoniri sacerdotale deja primite, chiar dacă „preoţia în sine nu constituie un impediment la căsătorie”.

În sfârşit, documentul declară că „o căsătorie între ortodocşi şi neortodocşi este interzisă conform akribia canonică”, făcând referinţă la canonul 72 de la Conciliul al Cincilea-Şaselea din Trullan. Chestiunea căsătoriilor mixte a fost cea mai dezbătută înainte şi în timpul conciliului. Schiţa preconciliară stabilea că o asemenea căsătorie putea totuşi să fie celebrată „din condescendenţă şi iubire din partea bărbatului, cu condiţia ca toţi copiii născuţi din această căsătorie să fie botezaţi şi educaţi în Biserica ortodoxă”. Această frază a fost criticată de unele Biserici, mai ales de Biserica din Georgia care a cerut ştergerea ei, considerând că nicio dispoziţie a unui conciliu ecumenic nu putea fi modificată. De fapt, sfântul şi marele conciliu a eliminat această posibilitate generală în documentul final, preferând să combine trimiterea la akribia canonică cu posibilitatea de oikonomia decisă local: „Este important ca posibilitatea de a aplica oikonomia eclezială cu privire la impedimentele la căsătorie să fie decisă de sfântul sinod al fiecărei Biserici ortodoxe autocefale, conform principiilor sfintelor canoane şi într-un spirit de discernământ pastoral în vederea mântuirii omului”. Această dispoziţie pare să se aplice şi la linia următoare care se referă la căsătoria dintre ortodocşi şi necreştini, „absolut interzise conform akribia canonică”.

Obiectivul iniţial al conciliului, care era să unifice diferitele practici ecleziale în această materie, n-a fost deci obţinut total, ci a fost o alegere înţeleaptă faptul de a fi lăsat Bisericilor locale misiunea de a găsi singure formele de aplicare a principiului oikonomia pentru căsătoriile mixte. Această trimitere la Bisericile locale în aplicarea principiului oikonomia se regăseşte şi în documentul conciliar despre post. În materie de căsătorii mixte, Bisericile locale acţionează de fapt în contexte sociale şi confesionale foarte diferite. De exemplu, Georgia este destul de omogenă din punct de vedere confesional şi locuitorii săi emigrează puţin, în timp ce credincioşii din Biserica de Antiohia se află într-o situaţie de minoritate sau de diasporă. De altfel nu este o întâmplare dacă aceste două Biserici – din motive printre altele foarte diferite – n-au semnat documentul preconciliar în timpul sinaxei primaţilor din ianuarie 2016.

Căsătoriile mixte dintre ortodocşi şi catolici, precum şi botezul copiilor născuţi din aceste căsătorii, au fost deja obiect al diferitelor acorduri locale, care diferă în funcţie de context. De exemplu se poate cita acordul din 1971 între episcopii catolici şi ortodocşi din Statele Unite sau cel pe care patriarhii catolici şi ortodocşi din Orientul Mijlociu l-au semnat la Charfeh (Liban) în 1996, unde au stabilit că aceste căsătorii mixte vor fi celebrate în Biserica mirelui şi că toţi copiii născuţi din aceste căsătorii vor fi botezaţi în Biserica tatălui. Se poate spera ca decizia sfântului şi marelui conciliu de a însărcina Bisericile locale să găsească singure formele de aplicare a principiului oikonomia la căsătoriile mixte să încurajeze încheierea altor acorduri locale.

(De Hyacinthe Destivelle
după L’Osservatore Romano, 30 iunie – 1 iulie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: