Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for August 2016

Imnul pe care Biserica (Bisericile) nu-l cântă niciodată. De ce?

Posted by Paxlaur pe 31/08/2016

Theodor_Aman_Hora_Unirii la CraiovaNu știu dacă e ceva intenționat (asta ca să alimentem teoria conspirațiilor!), dar oamenii din Biserică (Biserici!) sigur nu iubesc Hora unirii, poezia scrisă de Vasile Alecsandri. De melodie, nu mai vorbesc: suntem hotărâți să nu ne prindem în horă! Noi vrem dezbinare, adrenalină, ne place să lucrăm singuri și să-i punem pe toți împotriva tuturor.

Cine vrea să facă liniște aude și astăzi cuvântul lui Isus: Cu cine voi compara această generație? Este asemenea copiilor care stau în piețe și strigă către alții, zicând: «V-am cântat din fluier și n-ați dansat, v-am cântat de jale și n-ați bocit» (Mt 11,16-17).

Noi nu dansăm, nu plângem, nu facem nimic împreună… Nu vrem! Ne simțim mai bine singuri. Credem, în ignoranța noastră, vă vom reuși singuri. Oare degeaba a ales Cristos 12 apostoli și nu unul singur?! Oare degeaba i-a trimis mereu doi câte doi? Oare degeaba s-a rugat ca toți să fie una?! Și aici nu e vorba doar de ecumenismul exterior, ci și de cel interior, dintre „frații” care stau în aceeași casă, în aceeași biserică/Biserică. Nu cred că sunt zadarnice cuvintele lui Isus: „Orice împărăție dezbinată în interior se ruinează și se prăbușește casă peste casă” (cf. Lc 11,17)… Așa s-au prăbușit imperii, state, partide, firme, biserici și bisericuțe, dieceze și parohii… cu oameni cu tot!

Când scriu aceste rânduri nu mă gândesc la mărul discordiei din Biserica Ortodoxă sau la zâzania din vreo (arhi)dieceză catolică sau comunitate protestantă. Nu mă gândesc la vreun anumit om din Biserică, laic sau preot, care refuză să lucreze în echipă. Pur și simplu mă gândesc la mine … e actul meu de căință, dar și de speranță. Căință pentru momentele când credeam că mă pot descurca și singur, dar și speranță pentru zilele când voi avea posibilitatea să lucrez în echipă, să intru într-o horă și să cântăm pentru Biserică și pentru binele omului:

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Eu cred în forța unității. Cred că spiritul de echipă trebuie să reînflorească în inimă și să ajute unitatea interioară. Altfel începem să ne trimitem unii pe alții la…. nu-mi vine cuvântul ăla acum, dar putem folosi un altul la modă zilele astea: anatema!

Revenind la unitate, nu mă gândesc atât la puterea Bisericii dacă ar fi unite, ci mai ales la credibilitatea mesajului ei. Acum pare că predicăm o evanghelie pe care nu o trăim… Când mă uit în unele case, parohii, dieceze sau arhidieceze, mitropolii și patriarhii etc. văd împlinirea evangheliei care zice: „De acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Vor fi dezbinați laicii împotriva episcopului, parohul împotriva vicarului și vicarul împotriva parohului; responsabilul X nu vrea să audă de colaborarea cu Y etc.” [(Lc 12,52-32. Știu, textul era cu soacre și nurori, dar în multe cazuri e mai ușor să vezi o soacră să-și iubească nora, decât un creștin (preot sau laic!) să-și iubească și să colaboreze cu fratele său (preot sau laic). De fapt, știm de la Isus că dușmanii omului vor fi cei din casa lui, din biserica lui (cf. Mt 10,36)].

Până la urmă în toată zâzania asta din Biserică (Biserici) este vorba de două lucruri, ba chiar de trei. În primul rând nu mai citim lista păcatelor capitale ca să ne amintim că primul e tocmai mândria. Suntem prea orgolioși pentru a sta prinși în horă cu toți muritorii, neexperimentații, nepasionații, „necatolicii”, ”neortodocșii” ne… și iarăși ne… Refrenul e obositor: „Toți sunt eretici și nepricepuți, mai puțin eu!”

În al doilea rând orgoliul acesta are șanse mari să se întâlnească cu prostia. Și astfel apar reclamele cu Dorel… Știm bine că Dorel lucrează și la/în Biserică, e creștin de-al nostru! Și când te numești „Dorel” faci totul să împlinești doar un verset din evanghelie, cel de genul: eu nu intru în hora unității, dar nici pe alții nu-i las să intre (cf. Mt 23,13).

Așadar, când lucrăm singuri și ne credem autosuficienți, suntem orgolioși, proști și… și cred că ar mai fi ceva, că doar nu există doi fără trei. Da, cred că suntem și necreștini pentru că un creștin nu poate fi/nu trebuie să fie nici orgolios și nici prost. Știm bine vorba părintelui Steinhardt: „Cristos nu ne-a cerut să fim proști”.

Cam asta este situația celor care refuză „munca în echipă”: buricul pământului în varianta bipedă cu iz religios este orgolios, prost și necreștin.

Of, hai să dăm mână cu mână… altfel ne pierdem capul!

Să ne trezim și să ne amintim că „Hora unirii” are și un frate: Deșteaptă-te, române! 🙂

NB. – Dacă nu știi pe nimeni care se regăsește în acest articol gândește-te la mine, dar nu te uita nici pe tine, pentru că eu nu te-am uitat și m-am gândit și la tine! 😀 Ție chiar îți place să lucrezi în echipă? Să te lași ajutat și sfătuit? Chiar lupți pentru unitate?

– Articolul nu e doar despre Biserică, Biserici sau bisericuțe, ci despre orice existență (instituțională sau nu!) care refuză unitatea, spiritul de echipă.

– Sper să nu am dreptate (uneori mai adorm în timp ce scriu și poate că e doar un coșmar și mă voi trezi curând văzând că unul singur este învățătorul nostru, iar noi toți suntem frați care ne ajutăm unii pe alții, ne iubim și muncim în echipă pentru edificarea omului și a Bisericii. Sper!).

 

Posted in E bine de ştiut, ecumenism, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Grijă faţă de ceea ce se referă la dreptate şi pace, migraţii, sănătate, opere de caritate, îngrijirea creaţiei.

Posted by Paxlaur pe 31/08/2016

crucea facuta din vaslele migrantilorSe naşte noul dicaster social, „pentru slujirea dezvoltării umane integrale”, care încorporează diferite consilii pontificale. Însă papa Francisc, pentru moment, a stabilit că se va ocupa el direct de departamentul dedicat migranţilor şi refugiaţilor. O alegere legată de urgenţa din aceste timpuri. Un mod pentru a sublinia importanţa acestei teme şi angajarea personală a pontifului. Responsabilitatea directă a episcopului de Roma este „ad tempus”, adică temporară. Bergoglio va acţiona prin doi vice, care vor răspunde direct lui. Aşadar, chiar dacă încorporarea prevede ca actualul Consiliu Pontifical pentru Migranţi şi Itineranţi – condus până astăzi de cardinalul Antonio Maria Vegli? – să devină una dintre secţiunile noului dicaster, importanţa sa cu decizia de astăzi va fi în realitate şi mai evidenţiată. Având drept comisar special pe pontiful însuşi.

Cum se ştie, sunt numeroase iniţiativele pe care papa Francisc le-a luat în timpul pontificatului său: prima călătorie în afara Romei, în iulie 2013, a fost vizita la Lampedusa. Papa a rămas uimit şi înduioşat de ştirile despre bărcile naufragiate în Mediterana, cu atâtea femei şi copii morţi şi rămaşi pe fundul mării. Cu creşterea fenomenului, din cauza conflictului din Siria, Bergoglio a invitat fiecare parohie să primească o familie de refugiaţi. Şi la 16 aprilie 2016, pentru a manifesta apropierea sa de refugiaţi, Francisc, împreună cu patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu, şi cu arhiepiscopul ortodox de Atena, Hyeronimos, a vizitat tabăra de refugiaţi de la Moria din insula greacă Lesbos. În mod surprinzător, în călătoria de întoarcere la Roma, papa a luat cu sine în avion doisprezece refugiaţi.

La conducerea noului dicaster „pentru slujirea dezvoltării umane integrale” Francisc l-a numit pe cardinalul ghanez Peter Kodwo Appiah Turkson, până astăzi preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace, destinat şi el să devină parte a noului unic organism. Propunerea finală pentru acest dicaster a fost încredinţată în iunie în mâinile papei de C9, Consiliul Cardinalilor care-l ajută pe Francisc în reforma Curiei şi în conducerea Bisericii universale. Până în acel moment era definit „Caritate, Dreptate şi Pace”. În afară de cele două consilii pontificale deja citate (migranţi, dreptate şi pace), noul dicaster va îngloba şi Cor Unum şi Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Lucrătorilor Sanitari.

Noul organism va fi operativ începând de la 1 ianuarie. În paragraful 4 al primului articol din statutul dicasterului este precizată competenţa papală inedită, care nu are precedente în istoria recentă a Sfântului Scaun. „O secţiune a dicasterului se ocupă în mod specific de ceea ce se referă la refugiaţi şi migranţi. Această secţiune este pusă ad tempus sub conducerea suveranului pontif care o exercită în modurile pe care le consideră oportune”.

Noul dicaster, se citeşte în statut, „asumă grija Sfântului Scaun faţă de ceea ce se referă la dreptate şi pace, inclusiv chestiunile referitoare la migraţii, sănătate, opere de caritate şi îngrijirea creaţiei”. Şi „promovează dezvoltarea umană integrală în lumina Evangheliei şi pe urma doctrinei sociale a Bisericii”.

„Dicasterul – continuă statutul – exprimă şi grija suveranului pontif faţă de omenirea suferindă, între care cei nevoiaşi, cei bolnavi şi cei excluşi, şi urmăreşte cu atenţia cuvenită chestiunile care ţin de necesităţile celor care sunt constrânşi să abandoneze propria patrie sau sunt privaţi de ea, cei marginalizaţi, victimele conflictelor armate şi ale catastrofelor naturale, cei închişi, şomerii şi victimele formelor contemporane de sclavie şi de tortură şi celelalte persoane a căror demnitate este în pericol”.

O noutate semnificativă este dată de faptul că secretarul şi subsecretarul noului organism vor putea să fie laici (art. 2 din statut). În activitatea sa, dicasterul va putea întreţine relaţii cu „asociaţii, institute şi organizaţii neguvernamentale, şi din afara Bisericii catolice, angajate în promovarea dreptăţii şi păcii” şi să dialogheze „cu reprezentanţi ai guvernelor civile şi ai altor subiecţi de drept internaţional public”. Noul dicaster va lucra în strânsă colaborare cu Secretariatul de Stat, căruia îi revin relaţiile cu statele.

În dicasterul „pentru slujirea dezvoltării umane integrale” sunt constituite Comisia pentru Caritate, Comisia pentru Ecologie şi Comisia pentru Lucrătorii Sanitari. Organismul va fi competent şi asupra lui Caritas Internationalis.

(Nou dicaster, papa personal se va ocupa de migranţi
de Andrea Tornielli
după Vatican Insider, 31 august 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in Codul de drept canonic (Codex Iuris Canonici), Drept canonic, E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

6 lucruri care ma fac sa rad cu pofta :)

Posted by Paxlaur pe 31/08/2016

Sunt o persoana careia ii place sa rada. Bine, nu asa oricand, cu oricine sau fara motiv. Mai bine zis, nu-mi place sa rad a prost.🙂 Am facut o selectie a lucrurilor care ma fac sa rad cu pofta si acestea sunt : Bancurile bune spuse cu intonatia potrivita. Imi place sa rad de mine […]

https://reginabuburuza.wordpress.com/2016/08/31/5-lucruri-care-ma-fac-sa-rad-cu-pofta/

Posted in Diverse | Etichetat: , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: