În cadrul schimbului tradiţional de delegaţii pentru sărbătorile respective ale sfinţilor patroni – 29 iunie la Roma pentru celebrarea sfinţilor Petru şi Paul şi 30 noiembrie la Istanbul pentru celebrarea sfântul Andrei – cardinalul Kurt Koch conduce delegaţia Sfântului Scaun pentru sărbătoarea Patriarhiei ecumenice. Cardinalul, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, este însoţit de episcopul secretar Brian Farrell şi de subsecretarul monsenior Andrea Palmieri. La Istanbul s-a unit la delegaţie nunţiul apostolic din Turcia, arhiepiscopul Paul F. Russell. Delegaţia Sfântului Scaun a luat parte la solemna dumnezeiască Liturghie prezidată de Bartolomeu în biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe” la Fanar şi a avut o întâlnire cu patriarhul şi conversaţii cu comisia sinodală care se ocupă de relaţiile cu Biserica Catolică. Cardinalul Koch a încredinţat patriarhului ecumenic un mesaj autograf al papei Francisc – pe care l-a citit la încheierea dumnezeieştii Liturghii – însoţit de un dar. Iată o traducere a mesajului pontifical.

Sanctităţii Sale Bartolomeu
arhiepiscop de Constantinopol
patriarh ecumenic

Sanctitate, pentru mine este o mare bucurie să reînnoiesc tradiţia de a trimite o delegaţie la solemna celebrare a sărbătorii sfântului Andrei apostolul, patron al Patriarhiei Ecumenice, cu scopul de a transmite cele mai bune urări ale mele dumneavoastră, iubit frate în Cristos, precum şi membrilor Sfântului Sinod, clerului şi tuturor credincioşilor reuniţi pentru a-l comemora pe sfântul Andrei. Sunt bucuros să răspund în acest mod obiceiului de a trimite o delegaţie a Bisericii din Constantinopol pentru solemnitatea sfinţilor Petru şi Paul, sfinţi patroni ai Bisericii din Roma.

Schimbul de delegaţii dintre Roma şi Constantinopol cu ocazia respectivelor sărbători în cinstea fraţilor apostoli Petru şi Andrei este un semn vizibil al legăturilor profunde care deja ne unesc. Este şi o exprimare a dorinţei noastre de comuniune tot mai profundă, până în ziua în care, cu voia lui Dumnezeu, vom putea mărturisi iubirea noastră reciprocă împărtăşindu-ne la aceeaşi masă euharistică. În acest drum spre refacerea comuniunii euharistice dintre noi, suntem susţinuţi de mijlocirea nu numai a sfinţilor noştri patroni, ci şi a cetei de martiri din orice timp, care „în pofida dramei diviziunii […], au păstrat în ei înşişi o alipire de Cristos şi de Tatăl său atât de radicală şi absolută încât să poată ajunge până la vărsarea sângelui” (Papa Ioan Paul al II-lea, Ut unum sint, nr. 83).

Pentru catolici este izvor de încurajare autentică faptul că la Sfântul şi Marele Conciliu care s-a ţinut în iunie la Creta a fost confirmată angajarea puternică de a reface unitatea creştinilor. Mereu fidel faţă de tradiţie, dumneavoastră, Sanctitate, aţi rămas în mod constant conştient de dificultăţile existente pentru unitate şi niciodată n-aţi încetat să susţineţi iniţiative menite să promoveze întâlnirea şi dialogul. Însă istoria raporturilor dintre creştini a fost în mod trist marcată de conflicte care au lăsat o amprentă profundă în amintirea credincioşilor. Pentru acest motiv, unii rămân alipiţi de atitudini din trecut. Ştim că numai rugăciunea, faptele bune comune şi dialogul pot ne pot face capabili să depăşim diviziunea şi să ne apropiem mai mult unii de alţii.

Graţie procesului de dialog, în ultimele decenii catolicii şi ortodocşii au început să se recunoască reciproc ca fraţi şi surori şi să aprecieze darurile unii altora şi împreună au proclamat Evanghelia, au slujit omenirea şi cauza păcii, au promovat demnitatea fiinţei umane şi valoarea inestimabilă a familiei şi s-au îngrijit de cei mai nevoiaşi, precum şi de creaţie, casa noastră comună. Şi dialogul teologic întreprins de Comisia mixtă internaţională a dat o contribuţie importantă la înţelegerea reciprocă. Recentul document despre Sinodalitate şi Primat în primul mileniu. Spre o înţelegere comună în slujba unităţii Bisericii este rod al unui studiu lung şi intens din partea membrilor Comisiei mixte internaţionale, la care extind recunoştinţa mea sinceră. Deşi rămân multe chestiuni, reflecţia comună asupra raportului dintre sinodalitate şi primat în primul mileniu poate să ofere un fundament solid pentru a discerne moduri în care primatul va putea să fie exercitat în Biserică atunci când toţi creştinii din Orient şi din Occident vor fi în sfârşit reconciliaţi.

Îmi amintesc cu mare afect de recenta noastră întâlnire la Assisi cu alţi creştini şi reprezentanţi ai tradiţiilor religioase, reuniţi pentru a oferi un apel comun pentru pacea în toată lumea. Întâlnirea noastră a fost o oportunitate fericită pentru a aprofunda prietenia noastră, care îşi are exprimare într-o viziune comună cu privire la marile chestiuni care se referă la viaţa Bisericii şi a întregii societăţi.

Sanctitate, acestea sunt câteva dintre speranţele mele cele mai profunde pe care am voit să le exprim în spirit de fraternitate autentică. Asigurându-vă de amintirea mea zilnică în rugăciune, reînnoiesc cele mai bune urări ale mele de pace, sănătate şi binecuvântări îmbelşugate asupra dumneavoastră şi asupra tuturor celor care sunt încredinţaţi grijilor dumneavoastră. Cu sentimente de afect fratern şi apropiere spirituală, schimb cu dumneavoastră, Sanctitate, o îmbrăţişare de pace în Domnul.

Francisc

(Pentru sărbătoarea sfântului Andrei
Viziune împărtăşită
după L’Osservatore Romano, 1 decembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu