Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Decembrie 2016

Despre asta este vorba…

Posted by Paxlaur pe 26/12/2016

Craciun 2012Până la urmă, aici este esențialul Crăciunului:

„Prin misterul naşterii sale sfinte,
Cristos, care din fire este nevăzut, s-a arătat în chip văzut
şi, născut fiind din veşnicie, a primit şi viaţa trecătoare,
pentru ca, ridicând prin puterea lui tot ce era căzut,
să reînnoiască Universul
şi pe omul rătăcit să-l recheme la împărăţia cerească”.

(Text din prefața a II-a pentru Nașterea Domnului:
Refacerea Universului prin întrupare)

 

Anunțuri

Posted in Craciun | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Astăzi începe viitorul tău…

Posted by Paxlaur pe 25/12/2016

craciun-2015„Viitorul începe astăzi, nu mâine”, ne învăța sfântul Ioan Paul al II-lea. Viitorul tău, pentru care uneori ești atât de agitat și speriat, alteori prea liniștit (adică indiferent!), începe astăzi. Ai lăsat să treacă zile, luni și ani în care viitorul nu a făcut altceva decât să te aștepte. Te-a așteptat ca să vă întâlniți acum și să începi – astăzi! – cea mai măreață lucrare: fericirea.

A ales întocmai această zi – în care „un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii” (Is 9,5) – ca să nu te simți singur, să nu te descurajezi. Câtă pace ar trebui să-ți inunde ființa știind că pentru a-ți construi viitorul ai de partea ta un Dumnezeu puternic! Nu orice fel de Dumnezeu, ci unul puternic! El este cel care astăzi spune tuturor: „eu știu gândurile pe care le am față de voi, gânduri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță (Ier 29,11)”. Cuvântul s-a făcut trup, Dumnezeu s-a făcut om ca să ne dăruiască astăzi un viitor și o speranță, speranța vieții veșnice!

Să fii tânăr și să trăiești ca și cum nu ai avea viitor sau ca și cum viitorul tău ar fi deja „asigurat” – adică să trăiești fără să faci nimic – este amăgirea vândută de cei care ne-au golit „Crăciunul” de Dumnezeu. Ei, „hoții de Dumnezeu”, știu că un Crăciun fără Dumnezeu este drumul cel mai sigur pentru a fura omului viitorul și speranța mântuirii!

Astăzi vrem să-l redăm pe Dumnezeu Crăciunului și să umplem viața noastră de speranță și fericire. Pruncul divin ne eliberează de indiferență, de frică, de aroganță, atitudini care ne împiedica să ne construim viitorul, fericirea. Nașterea Domnului este „clipa de har” care ne scoate din indiferență față de viitorul nostru și al lumii: nu poți trăi fără să-ți pese de o lume pentru care însuși Dumnezeu s-a făcut om, „s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (Fil 2,8). El ne eliberează de aroganța unui viitor „asigurat” și, îmbrățișându-ne strâns, ne șoptește: „Nu te teme! Eu sunt cu tine ca un Dumnezeu puternic. Eu nu-ți dăruiesc doar un Crăciun fericit, ci o viață fericită”!

Posted in Craciun | Etichetat: | Leave a Comment »

Crăciunul este sărbătoarea păcii, a prieteniei și a familiei…

Posted by Paxlaur pe 24/12/2016

nasterea-domnului_sfantul-laurentiu-si-sfantul-francisc-din-assisi

Natività con i santi Lorenzo e Francesco d’Assisi (Caravaggio – 1600)

 

Crăciunul

este sărbătoarea păcii, a prieteniei și a familiei;

este un timp plin de fericire și de har;

este, mai ales, întâlnirea cu o Persoană,

cu Fiul lui Dumnezeu făcut om, cu Emanuel – Dumnezeu cu noi.

 

În ziua sfântă a Nașterii Domnului,

ca și în fiecare clipă a noului an,

prin mijlocirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu,

Trupul să vă fie în pace și sănătate, înconjurat de rude și prieteni,

Sufletul să tresalte de fericire, îmbrăcat în har,

iar ființa întreagă să proclame vestea cea bună:

Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi,

iar noi am văzut gloria lui,

glorie ca a unicului născut din Tatăl,

plin de har și de adevăr” (In 1,14).

Crăciun binecuvântat și un nou an plin de pace și har!

Posted in Craciun | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

Strig din cauza zbuciumului inimii mele

Posted by Paxlaur pe 16/12/2016

copil în rugăciune    Strig din cauza zbuciumului inimii mele (Ps 37[38],9). Există un suspin ascuns, pe care omul nu-l aude; totuși, dacă inima este cuprinsă de o dorință atât de puternică încât rana omului interior se exprimă printr-un strigăt care o descoperă, atunci este căutată cauza și omul se întreabă pe sine: Poate este aceasta care o face să sus­pine, sau poate este aceea care i-a făcut aceasta. Cine poate să înțeleagă, dacă nu acela ai cărui ochi și urechi sunt atinse de acest suspin. Psalmistul spune: sus
Căci însăși dorința ta este rugăciunea ta; dacă dorința este continuă, continuă este și rugăciunea. Nu fără rost a spus Apostolul: Rugați-vă fără încetare (1Tes 5,17). A voit oare cu aceasta să spună că noi trebuie, fără înce­tare, să ne plecăm genunchiul, să ne prosternăm trupul, să ne înălțăm mâinile? Dacă spunem că aceasta este rugă­ciunea noastră, atunci nu putem să o facem fără încetare.
Este o altă rugăciune, interioară, care este fără înce­tare, și aceasta este dorința. Orice ai face, dacă dorești acea odihnă de sâmbătă [odihna în Dumnezeu], atunci nu încetezi să te rogi. Dacă nu vrei să încetezi să te rogi, nu înceta să dorești.
Dacă dorința ta este continuă, continuu este și strigă­tul tău. Nu vei tăcea, decât dacă încetezi să iubești. Cine sunt cei care au tăcut? Cei despre care se spune: Din cauza înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci (Mt 24,12).
Răceala iubirii este inima care tace; iubirea care arde este inima care strigă. Dacă iubirea rămâne mereu, strigă mereu, dorește mereu; dacă strigi mereu, dorești mereu; dacă dorești mereu, îți amintești de odihnă.
În fața ta e toată dorința mea. Ce se întâmplă dacă dorința ta este în fața lui, dar nu și suspinul tău? De unde poate să vină aceasta, când însăși dorința se exprimă prin suspin?
De aceea, psalmul continuă: Și suspinul meu nu-ți este ascuns (Ps 37[38],10). Ție nu-ți este ascuns, însă multor oameni le este ascuns. Uneori, se pare că umilul slujitor al lui Dumnezeu spune: Și suspinul meu nu-ți este as­cuns. Alteori, se pare că slujitorul lui Dumnezeu râde: oare dorința lui a murit în inima sa? Dacă există dorința, există și suspinul; el nu ajunge întotdeauna la urechile oamenilor, dar niciodată nu încetează să ajungă la ure­chile lui Dumnezeu.

(Din Comentariu asupra psalmilor de sfântul Augustin, episcop
Ps 37[38], 13-14: CCL 38, 391-392:
Dorința ta este rugăciunea ta)

Posted in Lecturi, Sfântul Augustin | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

Anomalia banală a unei țări care se pretinde normală, modernă…

Posted by Paxlaur pe 15/12/2016

alegeri_vot_penali_penibiliVreau să fac o călătorie în Europa cu unul dintre nepoții mei. Și pentru că el, fiul surorii mele, este minor, ca să pot ieși cu el din țară trebuie să completez mai multe formulare, documente etc. Printre altele, ca sora mea să mi-l poată încredința în siguranță, trebuie să scot de la Poliție și să prezint autorităților vamale cazierul judiciar „nepătat”, fără nicio condamnare penală, fără nimic! Curat! Asta deși vorbim doar de 5-6 zile, de relația unchi-nepot etc. Nu se poate fără aceste documente „curate”! Dar slavă Domnului, sunt curate!

Care va să zică lucrurile stau cam așa: Statul (și legile lui!) nu ar da voie nimănui să-mi încredințeze un minor dacă aș avea cazierul judiciar pătat. Însă același Stat vrea ca noi să rămânem tăcuți și resemnați când eu, tu, părinții și frații, nepoții și verișorii, vecinii și prietenii, mii și zeci de mii de oameni, sate și orașe, județe, ba chiar toată țara e încredințată unor oameni cu caziere judiciare pline de pete?!

Chiar nu e nimic anormal aici?!

Chiar nu poate schimba nimeni asta? Chiar nu s-ar putea înlocui cele 300.000 de semnături după care se aleargă (și pe care nu de puține ori penalii și le dau între ei și neamul lor!) cu un dosar din care să nu poată lipsi cazierul judiciar NEPĂTAT?! Sau măcar să se adauge la sutele de mii de semnături, să fie o condiție de bază: ești pătat, nu ai ce căuta în parlament, în guvern, în funcții de răspundere… (A, da, clar: nici în Biserică, nici în învățământ, mai ales în funcții de răspundere! Știu, știu discursul despre milostivire, iertare, convertire, dar îl știu și pe cel în care se spune că milostivirea nu poate contrazice dreptatea, ci trebuie să fie forma cea mai înaltă de dreptate!!!)

Oare chiar așa de rău am ajuns să nu mai avem oameni nepătați capabili să ne conducă?!

Și ar mai e ceva: dacă aș avea un cazier „pătat”, nepotului meu i-ar fi rușine să iasă cu mine. Nu aș fi un unchi cu care să se mândrească. Și așa este normal să fie: nu te poți mândri cu un penal. Așa că nu înțeleg de ce unii se miră că ne este rușine cu ei și prietenii lor penali!

Și încă ceva: eu dacă aș fi fost judecat și condamnat, nu aș îndrăzni să cer cuiva să-mi încredințeze ceea ce are mai valoros: viitorul! Aș sta cuminte să-mi ispășesc păcatul, muncind în tăcere pentru recuperarea acelui bine/acelui viitor pe care l-am furat deja altora!

Știu că este cel mai banal exemplu. Dar culmea e că tocmai Statul mi-l oferă atunci când caut argumente pentru a nu fi mulțumit cu niciun partid care are oameni cu cazierul pătat, ca să nu zic oameni penali (și penibili, pentru lipsa de bun simț de a se retrage din viața politică, publică etc.!)

Iar dacă tot ce are mai bun un partid sunt oameni judecați și condamnați tocmai de Statul pe care vor să-l conducă, nu poți să nu te întrebi ce fel de partid este. Oare chiar nu mai au în partid oameni buni cu un cazier judiciar curat, cu un trecut frumos, onest?

Trist!


Dacă aș fi Moș Crăciun, anul ăsta nu m-aș îmbrăca în roșu (dar nici în altă culoare politică plimbată de la un penal la altul!) de teamă să nu fiu confundat cu alde vreun penal care aleargă cu cadouri post electorale!

Dar cum nu sunt Moș Crăciun, nu-mi rămâne decât să-l rog ca – indiferent în ce culoare se îmbracă – să ducă celor ce ne conduc cel mai mare bun pe care l-au pierdut: bunul simț! Iar dacă nu poate, pentru că e moș și e încercat de bătrânețe, să ceară de la Dumnezeu, că pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil, nici măcar retragerea penalilor din politică, fie ea și politică românească! Să se retragă ei sau să-i retragă el sau El.

Mulțumesc, Doamne, mulțumesc doamnelor și domnilor!


PPS. Nu, nu fac politică, dar nici nu nu este drept să stăm tăcuți în timp ce politca și oamenii ei pătați (ne) fac pe noi! Până la urmă era vorba despre o excrusie, despre călătoria pe care vreau să o fac zilele acestea cu nepotul meu… și vreau să pot călători cu el și cu alți nepoți și peste 10-15-20 de ani, tot din România spre Europa. Doar că în ritmul ăsta, excrusiile nepoților noștri vor fi cel mult spre România din Europa și din lumea largă!



http://loon.ro/un-tanar-spune-adio-romania-scrisoarea-pe-care-tot-internetul-citit-o/

Posted in E bine de ştiut, România | Etichetat: , , , , , , , , , | 3 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: