Până la urmă, aici este esențialul Crăciunului:
„Prin misterul naşterii sale sfinte,
Cristos, care din fire este nevăzut, s-a arătat în chip văzut
şi, născut fiind din veşnicie, a primit şi viaţa trecătoare,
pentru ca, ridicând prin puterea lui tot ce era căzut,
să reînnoiască Universul
şi pe omul rătăcit să-l recheme la împărăţia cerească”.
(Text din prefața a II-a pentru Nașterea Domnului:
Refacerea Universului prin întrupare)
„Viitorul începe astăzi, nu mâine”, ne învăța sfântul Ioan Paul al II-lea. Viitorul tău, pentru care uneori ești atât de agitat și speriat, alteori prea liniștit (adică indiferent!), începe astăzi. Ai lăsat să treacă zile, luni și ani în care viitorul nu a făcut altceva decât să te aștepte. Te-a așteptat ca să vă întâlniți acum și să începi – astăzi! – cea mai măreață lucrare: fericirea.
A ales întocmai această zi – în care „un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii” (Is 9,5) – ca să nu te simți singur, să nu te descurajezi. Câtă pace ar trebui să-ți inunde ființa știind că pentru a-ți construi viitorul ai de partea ta un Dumnezeu puternic! Nu orice fel de Dumnezeu, ci unul puternic! El este cel care astăzi spune tuturor: „eu știu gândurile pe care le am față de voi, gânduri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță (Ier 29,11)”. Cuvântul s-a făcut trup, Dumnezeu s-a făcut om ca să ne dăruiască astăzi un viitor și o speranță, speranța vieții veșnice!
Să fii tânăr și să trăiești ca și cum nu ai avea viitor sau ca și cum viitorul tău ar fi deja „asigurat” – adică să trăiești fără să faci nimic – este amăgirea vândută de cei care ne-au golit „Crăciunul” de Dumnezeu. Ei, „hoții de Dumnezeu”, știu că un Crăciun fără Dumnezeu este drumul cel mai sigur pentru a fura omului viitorul și speranța mântuirii!
Astăzi vrem să-l redăm pe Dumnezeu Crăciunului și să umplem viața noastră de speranță și fericire. Pruncul divin ne eliberează de indiferență, de frică, de aroganță, atitudini care ne împiedica să ne construim viitorul, fericirea. Nașterea Domnului este „clipa de har” care ne scoate din indiferență față de viitorul nostru și al lumii: nu poți trăi fără să-ți pese de o lume pentru care însuși Dumnezeu s-a făcut om, „s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (Fil 2,8). El ne eliberează de aroganța unui viitor „asigurat” și, îmbrățișându-ne strâns, ne șoptește: „Nu te teme! Eu sunt cu tine ca un Dumnezeu puternic. Eu nu-ți dăruiesc doar un Crăciun fericit, ci o viață fericită”!
Natività con i santi Lorenzo e Francesco d’Assisi (Caravaggio – 1600)
Crăciunul
este sărbătoarea păcii, a prieteniei și a familiei;
este un timp plin de fericire și de har;
este, mai ales, întâlnirea cu o Persoană,
cu Fiul lui Dumnezeu făcut om, cu Emanuel – Dumnezeu cu noi.
În ziua sfântă a Nașterii Domnului,
ca și în fiecare clipă a noului an,
prin mijlocirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu,
Trupul să vă fie în pace și sănătate, înconjurat de rude și prieteni,
Sufletul să tresalte de fericire, îmbrăcat în har,
iar ființa întreagă să proclame vestea cea bună:
„Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi,
iar noi am văzut gloria lui,
glorie ca a unicului născut din Tatăl,
plin de har și de adevăr” (In 1,14).
Crăciun binecuvântat și un nou an plin de pace și har!
Prea târziu te-am iubit... 