Eu cred! Pleacă, Satană!

ispitaÎn viața fiecărui om există (cel puțin!) un moment în care Diavolul se apropie și își prezintă „oferta”. Vine să ne asigure că are pentru noi un plan mai bun decât ceea ce Dumnezeu ne-a pregătit: „Nicidecum nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Fiind un bun orator, discursul său este convingător și mulți se lasă amăgiți. Cristos însă are răspunsuri clare, lapidare: „Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»”

Astăzi este rândul nostru ca, în fața propunerilor Diavolului, să avem răspunsuri clare, înrădăcinate în Adevăr: „Pleacă, Satană! Eu cred în Dumnezeu…”. Înrădăcinarea în Adevăr dă vieții noastre un alt rtim, unul diferit de cel pe care societatea ni-l propune. Altfel spus, prin Cristos și cu Cristos – Calea, Adevărul și Viața – trecem de la ritmul trupului, al materiei, la ritmul sufletului, al omului care crede în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și așteaptă cu speranță învierea morților și viața veșnică.

Ca să imprimăm vieții ritmul sufletului avem nevoie de mărturisirea zilnică a credinței. Participarea la sfânta Liturghie în ziua Domnului nu doar că ne smulge din iureșul societății și ne așază într-un „loc” de pace – un „loc” în care sufletul își găsește liniștea și viața se deprinde cu ritmul sufletului –, ci ne dă și posibilitatea de a ne mărturisi credința. Acest lucru se întâmplă atunci când, deși mulți, spunem ca un singur suflet: „Cred în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cred Biserica una, sfântă, catolică și apostolică!… Eu cred!”. Fiecare își mărturisește credința, „Crezul”, care este întocmai credința Bisericii, credință în care a fost botezat și educat. Însă care este sentimentul, trăirea, convingerea cu care proclamăm: „(Eu) cred”?

Invitația pentru această duminică este tocmai de a conștientiza această asociere: „Eu + cred”. Să descoperim în proclamarea duminicală a crezului omul din noi, omul interior care crede. Nu suntem doar un animal rațional, doar un obiect de studiu, doar o ființă care muncește, ci suntem persoană care crede. Este un mare har să conștientizăm măreția acestei adeziuni la ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit prin Cristos. Nicio altă ființă nu este capabilă să creadă, capabilă să se deschidă spre Infinit.

Cum ne folosim capacitatea „de a crede”? Cum ne simțim atunci când începem crezul, proclamând: „(Eu) cred în Dumnezeu…”? Prin credință apropiem ființa noastră firavă, eu-l nostru fragil, uman, de Absolut, de Dumnezeul cel atotputernic! Un mister copleșitor care trebuie să ne pătrundă ființa, să ne definească viața și să ne ridice inima spre cer.


Ființa noastră, însetată de Absolut, de Adevăr, de nemurire,
își găsește împlinirea și liniștea atunci când, trup și suflet, mărturisește:
„Eu cred în Dumnezeu”.


5 martie 2017 

† DUMINICA 1 din Post
Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep; Adrian din Cezareea, m.
Gen 2,7-9;3,1-7; Ps 50; Rom 5,12-19 (Rom 5,12.17-19); Mt 4,1-11

LECTURA I
Crearea protopărinţilor şi păcatul.
Citire din cartea Genezei 2,7-9; 3,1-7
Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie. 8 Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a aşezat acolo pe omul pe care îl plăsmuise. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. 3,1 Şarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncaţi din niciun pom al grădinii?” 2 Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină; 3 numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»” 4 Şi şarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veţi muri! 5Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut ochilor şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune şi a luat din rodul lui, şi a mâncat şi i-a dat şi bărbatului care era cu ea şi a mâncat şi el. 7 Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.5-6a.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 3a)
R.: Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit!

3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6a
 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.

12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

14 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale
şi întăreşte-mă cu duh binevoitor!
17 Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti lauda ta! R.

LECTURA A II-A
Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,12-19
Fraţilor, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi, prin păcat, moartea şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit… 13 De fapt, până la Lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu este imputat cât timp nu este Legea. 14 Totuşi moartea a domnit de la Adam şi până la Moise chiar şi peste cei care nu păcătuiseră după exemplul căderii lui Adam, care este chipul celui care are să vină. 15 Însă darul nu este la fel cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi. 16 Şi darul nu este la fel cu ce a adus acel „unul” care a păcătuit, căci judecata de la acel unul a dus la condamnare, pe când harul, de la multe greşeli, a dus la justificare. 17 Într-adevăr, dacă moartea prin greşeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni în viaţă prin unul singur, Isus Cristos. 18 Aşadar, după cum prin greşeala unuia singur condamnarea a ajuns la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur, a ajuns la toţi oamenii justificarea care dă viaţă. 19 Într-adevăr, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.

EVANGHELIA
Isus posteşte patruzeci de zile şi este ispitit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,1-11
În acel timp, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. 2 După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame. 3 Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini!” 4 Dar el, răspunzând, i-a zis: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»”. 5 Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a aşezat pe coama templului 6 şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră!»” 7Isus i-a zis: „Din nou este scris: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău»”. 8 Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria lor 9 şi i-a spus: „Îţi voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea şi mă vei adora”. 10 Atunci Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»”. 11Atunci, diavolul l-a lăsat. Şi iată că veneau îngeri şi îi slujeau!

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: