Arhiva pentru martie 29th, 2017

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede…

Poezie_sa ne grabim_Jan Twardowski_Lumea poeziilor

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.

Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,
precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu

Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima.


Această poezie a fost scrisă de Jan Twardowski, poet și preot catolic, născut în Polonia (1 iunie 1915 – 18 ianuarie 2006)


Sursă foto: Facebook Lumea poeziilor 

 

 

Orfanii și cuvintele interzise

Judecata_universala_Michelangelo_Buonarroti_-_Il_Giudizio_UniversalePe cât de admirabilă este gingășia pruncilor care dorm liniștiți în brațele părinților, pe atât de trist este chipul celor care se descoperă orfani, abandonați. Este trist să te trezești „singur pe lume”, dar și mai trist este să nu accepți că ești fiu, să îți renegi originile, să negi iubirea celor care ți-au dat viață. Nu de puține ori, dezamăgiți și abandonați de oameni, tindem să credem că și Dumnezeu ne-a părăsit. Asaltați de această ispită, iubirea Domnului răsună și se întipărește ca o pecete în inima noastră: „Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita”. Dumnezeu nu uită, Dumnezeu nu ne poate abandona! El este Tată, un tată care ne iubește cu o inimă de mamă!

„Tatăl îl iubește pe Fiul”, răsună astăzi în evanghelie. Iar noi credem că Fiul a venit în mijlocul nostru pentru a ne revela atât iubirea care există în sânul sfintei Treimi, cât și iubirea mântuitoare a lui Dumnezeu Tatăl față de toți oamenii.

Privind în evanghelie la cei care „căutau să-l ucidă” pe Cristos, privind apoi în viața noastră, privind la zilele în care l-am alungat pe Dumnezeu, conștientizăm că nu mereu ne recunoaștem fii. Prin atitudinea noastră arogantă, cu iz de atotputernicie și omnisciență, refuzăm statul de „fii iubiți” și devenim pentru noi înșine și pentru cei din jur izvor de neliniște și rău, un „loc” de chin. Atunci îi auzim pe ceilalți spunându-ne: „Îmi faci viața un iad”. Și astfel, în mijlocul suferințelor, rostim sau auzim unul din acele „cuvinte interzise”: iad.

Noi credem și mărturisim cu întreaga Biserică existenţa iadului şi veşnicia lui. Sufletele celor care mor în starea păcatului de moarte coboară, imediat după moarte, în iad, unde suferă chinurile infernului, „focul veşnic”. Chinul iadului constă mai ales în despărţirea veşnică de Dumnezeu, singurul în care omul poate avea viaţa şi fericirea pentru care a fost creat şi la care aspiră.

Cristos s-a coborât în iad, în străfundurile morţii pentru ca „cei morţi să audă glasul Fiului lui Dumnezeu și, auzindu-l, să învie”. Coborârea lui Isus în iad ne întărește în credința că mântuirea adusă de Cristos are valoare pentru toți oamenii, inclusiv pentru cei care au trăit „înainte de Cristos”. Vestea cea bună a fost adusă deopotrivă şi morţilor (cf. 1Pt 4,6) și însuși Domnul, coborând în iad, a spus sufletelor aşezate în umbra morţii: „Eu sunt Dumnezeul tău, şi pentru tine am devenit Fiul tău. Scoală-te tu, care dormeai, căci nu te-am creat ca să stai aici, înlănţuit în iad. Scoală-te din morţi: Eu sunt Viaţa celor care au murit” (cf. CBC 634-635, 1035).


Dacă tu crezi cu adevărat că ești un fiu iubit,
că Dumnezeu e Tatăl tău,
atunci cântă din toată inima:
„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții,
nu mă tem de nici un rău,
căci tu ești cu mine,
toiagul și nuiaua ta mă mângâie” (Ps 22,4).


29 martie 2017 

Miercuri din săptămâna a 4-a din Post
Sf. Eustasie, ep.
Is 49,8-15; Ps 144; In 5,17-30

LECTURA I
Te voi face o alianţă pentru popor, ca să ridici ţara.
Citire din cartea profetului Isaia 49,8-15
Aşa vorbeşte Domnul: „În timpul bunăvoinţei ţi-am răspuns şi în ziua mântuirii te-am ajutat. Te voi păzi şi te voi face o alianţă pentru popor, ca să ridici ţara şi să faci să ia în stăpânire moştenirile devastate. 9 Vei spune celor captivi: «Ieşiţi!» şi celor care sunt în întuneric: «Veniţi afară!» Vor paşte pe lângă drumuri şi păşunea lor va fi pe toate colinele golaşe. 10 Nu vor flămânzi şi nu vor înseta; nu-i va lovi dogoarea şi nici soarele, pentru că cel care se îndură de ei îi călăuzeşte şi-i conduce la izvoare de apă. 11 Voi schimba toţi munţii mei în drumuri şi căile mele vor fi înălţate. 12Iată-i, vin de departe! Iată-i, unii vin de la nord şi de la vest, iar alţii din ţara Sinim!” 13 Strigaţi de bucurie, cerurilor, bucură-te, pământule, şi tresăltaţi de bucurie, munţilor, pentru că Domnul îl mângâie pe poporul său şi se îndură de sărmanii lui! 14 Sion a zis: „Domnul m-a părăsit; Domnul m-a uitat”. 15 Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),8-9.13cd-14.17-18 (R.: 8a)
R.: Îndurător este Domnul şi plin de dragoste.

8 Domnul este îndurător şi plin de dragoste,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare;
9 Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată dragostea faţă de orice făptură. R.

13cd Domnul este fidel în toate cuvintele sale
şi sfânt în toate lucrările sale.
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei care dau să cadă
şi îi ridică pe toţi cei căzuţi. R.

17 Drept este Domnul pe toate căile sale
şi credincios în toate lucrările sale.
18 Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă,
de toţi cei care-l cheamă în adevăr. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 11,25a.26a
„Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul. Oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci”.

EVANGHELIA
După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel, şi Fiul dă viaţă cui vrea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,17-30
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” 18 Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu. 19 Aşadar, Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel. 20 Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi. 21 După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea. 22 De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul aşa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul, nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis. 24 Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul – şi acum este – când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi, 26 căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine 27 şi i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui! 29 Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit nelegiuirea, spre învierea judecăţii. 30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: