Arhiva pentru aprilie 6th, 2017

Sportul preferat: fuga de realitate

realitateaNe-am pierdut multe simțuri! Este adevărat că încă vedem, auzim, pipăim, gustăm și mirosim, dar multe le facem fără bunul-simț, lipsiți de simțul păcatului, de simțul moral și, mai ales, de simțul realități! Vrem să ne bucurăm de viață, dar fără să ținem cont de realitatea din care facem parte, de statutul pe care îl avem. Am făcut din „fuga de realitate” sportul preferat! Este adevărat că unii se simt grozav(i) în timp ce aleargă departe de realitate (mișcarea face bine!), dar când se opresc/trezesc rămân îngroziți: totul e doar mocirlă, nici urmă de fericire. Iar noi vrem fericirea! Însă nu cumva o vrem fără să muncim pentru ea?

Imaginea unui Dumnezeu care muncește pentru fericirea noastră, pentru binele nostru ar trebui să ne aducă cu „picioarele pe pământ și (doar) cu sufletul în cer” (cf. In 5,17). Dacă privești în jur îl simți pe Dumnezeu muncind, îl vezi. Îți face inima să tresalte de bucurie dacă-ți deschizi ochii pentru a simți ceea ce este bun și frumos în jurul tău! Un Dumnezeu Tată care muncește pentru fiii săi trebuie să ne trezească la realitate și să ne motiveze în a munci și noi pentru frații noștri. Și aceasta nu de frica judecății, ci de dorul fericirii, de dorul acelor zile când eram doar zâmbet, doar fericire, fără ipocrizie (cf. In 5,22-24.30).

Stăpânirea simțurilor, controlul asupra lor este bătălia inimii care dorește fericirea! Să nu ne amăgim irosindu-ne viața, investind în ceea ce nu corespunde cu realitatea și cu statutul nostru. Să nu investim în ceea ce este lipsit de viitor. Irealul, frate de sânge cu ipocrizia, este dușmanul viitorului nostru. Să nu irosim munca Tatălui și crucea lui Cristos: să trăim ancorați în realitate, muncind pentru fericirea noastră reală! Am fost creați pentru fericirea adevărată, o fericire la care ajung doar cei care nu-și pierd „simțurile”: bunul-simț, simțul păcatului și simțul realității!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,17-30
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” 18 Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu. 19 Aşadar, Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel. 20 Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi. 21 După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea. 22 De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul aşa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul, nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis. 24 Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul – şi acum este – când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi, 26 căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine 27 şi i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui! 29 Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit nelegiuirea, spre învierea judecăţii. 30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Au mai rămas doar zece zile… iar iertarea trebuie să o cerem de la un altul!

Sfanta Fecioara Maria si Sfantul PetruToți cei care și-au pus speranța în îndurarea Domnului și participă în această zi la sfânta Liturghie se unesc în rugăciune și cer să fie ocrotiți de Dumnezeu pentru ca, „spălați de întinarea păcatelor”, să poată stărui într-o viață sfântă, să poată trăi în fiedelitate față de alianța încheiată cu Domnul și „să nu vadă moartea în veci” (In 8,51).

Condiția pentru a trăi o viață sfântă spre mântuirea sufletului este tocmai această „spălare de întinarea păcatelor”, purificare pe care o primim mai întâi prin Botez și apoi prin sfânta spovadă.

Se apropie sărbătoarea Paștelui. Ne desprart doar zece zile de învierea Domnului iar unii sunt deja îngroziți la gândul că trebuie să se spovedească. Când ne temem de spovadă, de sacramente înseamnă că nu am înțeles că această taină este izvor de viață, de pace, de bucurie pe pământ și în ceruri: însuși Tatăl face sărbătoare în cer pentru „un singur păcătos care se convertește” (cf. Lc 15,7).

De ce te temi de o spovadă bună? De ce nu te spovedești mai des? Să te spovedești mai des nu înseamnă să păcătuiești mai mult ca să ai ce spovedi, ci înseamnă să te obișnuiești să-l întâlnești pe Domnul și iertarea sa, înseamnă să simți atunci când intri în confesional că acolo e însuși Isus care te aștepta: „Curaj! Eu sunt! Nu te teme… Nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși! Cuaj! Spovedește-te și nu vei vedea moartea în veci!” (cf. Mc 2,17; In 8,52).

Sunt mulți care cred în „iertarea păcatelor”, care cred că într-adevăr sângele lui Cristos a fost vărsat spre „iertarea păcatelor” (cf. Mt 26,28), însă nu acceptă gândul că trebuie să recurgă la medierea unui alt om, la intervenția preotului pentru a se împăca cu Dumnezeu. Mulți ar prefera să se împace direct cu Dumnezeu. Însă nu se pot arunca din Evanghelie și din tezaurul credinței cuvintele lui Isus prin care i-a constituit pe apostoli și pe sucesorii și colaboratorii lor mediatori ai iertării: „Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,21-23).

Atunci când căutăm iertarea trebuie să o cerem de la un altul. Nimeni nu poate spune: „Eu îmi iert păcatele!” Iertarea se cere mereu de la un altul şi la Spovadă cererea este făcută Tatălui prin mijlocirea Fiului său. Totodată în celebrarea acestui sacrament preotul nu-l reprezintă numai pe Dumnezeu, ci întreaga comunitate, care se recunoaşte în fragilitatea fiecărui membru al său, care ascultă emoţionată căinţa sa, care se reconciliază cu el, care îl încurajează şi îl însoţeşte în drumul de convertire şi de maturizare umană şi creştină. Așadar, nimeni nu este singur atunci când cere și primește iertarea, ci este cu mulțimea fraților și cu însuși Cristos (cf. Papa Francisc, Audiența 19 februarie 2014; 24 de ore pentru Domnul – 2014).


Păcatele fiecăruia sunt şi împotriva fraţilor, împotriva Bisericii.
Pentru aceasta este necesar să se ceară iertare Bisericii, fraţilor,
în persoana preotului (Papa Francisc).


6 aprilie 2017 

Joi din săptămâna a 5-a din Post
Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului
Gen 17,3-9; Ps 104; In 8,51-59

LECTURA I
Vei fi tatăl unei mulţimi de popoare.
Citire din cartea Genezei 17,3-9
În zilele acelea, Abram a căzut cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit: 4 „Iată, eu închei alianţa mea cu tine: vei fi tatăl unei mulţimi de popoare. 5 Nu te vei mai numi, de acum încolo, Abram, ci numele tău va fi Abraham, fiindcă te-am pus ca tată al unei mulţimi de popoare. 6 Te voi face rodnic nespus de mult; din tine voi face neamuri şi regi vor ieşi din tine. 7 Voi pune alianţa mea între mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam: o alianţa veşnică. Eu voi fi Dumnezeu pentru tine şi pentru descendenţa ta după tine. 8 Vă voi da ţie şi descendenţei tale după tine o ţară în care să locuieşti ca străin, toată ţara Canaan, ca stăpânire veşnică. Eu voi fi pentru ei Dumnezeu”. 9 Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Tu să păzeşti alianţa mea, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),4-5.6-7.8-9 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa.

4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui!
5 Aduceţi-vă aminte de faptele minunate pe care le-a făcut,
de minunile sale şi de judecăţile gurii lui! R.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ps 94(95),8ab
Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului!

EVANGHELIA
Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,51-59
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 52 Iudeii i-au spus: „Acum ştim că ai diavol. Abraham a murit; profeţii de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 53 Oare eşti tu mai mare decât părintele nostru Abraham, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?” 54 Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru». 55 Dar voi nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul lui. 56 Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat”. 57 Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abraham?” 58 Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt”. 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: