Arhiva pentru aprilie 11th, 2017

Fetița miracolului, mireasa celui răstignit!

Gemma GalganiViețile sfinților sunt comorile pe care Biserica le prezintă omenirii ca pe o invitație la trăirea credinței: „Iată roadele frumoase ale inimii care crede”! Putem scrie sau citi zeci de tratate prin care să promovăm și să apărăm credința, însă viețile sfinților rămân capodopere convingătoare: ei, sfinți și sfinte, sunt astăzi „sarea pământului și lumina lumii” (cf. Mt 5,13-16).

Frumusețea inimii care crede se vede și în viața sfintei Gemma Galgani, născută la 12 martie 1878, în Borgonuovo di Camigliano (Lucca, Italia). Prima încercare a vieții – moartea mamei, la 17 septembrie 1886, pe când Gemma avea doar opt ani – a depășit-o prin „credința matură a copilului” convins că Paradisul există: „Mama a plecat în Ceruri. De acolo mă va ajuta și acolo o voi revedea” (cf. Mt 18,3). A înțeles din propria viață că „mireasa celui răstignit” nu are alte „bijuterii” decât crucea și spinii. Cu aceste „bijuterii” s-a împodibit atunci când și-a pierdut fratele Gino, seminarist, care abia împlinise 18 ani. Apoi, la 11 noiembrie 1897, o nouă „bijuterie” i-a încoronat inima cu spini: moartea tatălui.

Crucea și spinii Mântuitorului încep să se manifeste tot mai profund în viața ei. Astfel în toamna anului 1898 se îmbolnăvește grav. În timpul iernii situația ei se agravează atât de tare încât, având deja picioarele paralizate, la 2 februarie 1899, medicii declară că nu va supraviețui acelei nopți. Nu se lasă pradă durerilor și nici disperării. Se roagă intens. Face devoțiuni în cinstea sfinților: Gabriel al Maicii Îndurerare și Margareta Maria Alacoque. Astfel, la 3 martie, chiar în prima vineri din lună, după ce a primit sfânta Împărtășanie, s-a vindecat în mod miraculos. De atunci toți au numit-o „Fetița miracolului”!

Chiar dacă dorința ei de a intra în mănăstire nu s-a concretizat, ea a făcut votul de feciorie la 8 decembrie 1898, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, în mijlocul suferințelor. După vindecare, la 23 martie 1899 i-a apărut sfântul Gabriel al Maicii Îndurerate și i-a spus: „Destinația ta e Calvarul, suferința Mântuitorului”. La 30 martie, în Joia Sfântă, i-a apărut însuși Isus. Privind la cel răstignit, în inima ei răsuna: „Isus ne-a iubit până la moartea pe cruce: suferița este cea care ne învață să iubim”.

Apoi, din ascultare față de confesorul ei, a mărturisit: „Eram în seara de 8 iunie 1899, când, dintr-o dată, am simţit o durere interioară pentru păcatele mele. Mi-a apărut Isus, care avea toate rănile deschise. Din acele răni nu mai ieşea sânge, ieşeau un fel de flăcări de foc, care au venit în contact cu mâinile mele, cu picioarele mele, cu inima mea. Am simţit că mor…”. A fost ziua când a primit stigmatele: răni deschise care îi apăreau de joi seara până vineri, la ora 15.00, și erau însoţite de extaze. Umila mireasă a Răstignitului ascundea sub mănuşi semnele participării la pătimirile lui Cristos.

Într-o continuă luptă cu Diavolul, care îi apărea în diferite feluri pentru a o ispiti, și după îndelungate suferințe interioare, în primăvara anului 1902 se îmbolnăvește din nou. Deși părea vindecată, în luna octombrie starea ei se agravează. În ianuarie 1903 este izolată într-un apartament, trăind astfel și experiența lui „Cristos părăsit”, experiența tăcerii lui Dumnezeu. În Sâmbăta Sfântă, la 11 aprilie 1903, în timp ce clopotele anunțau învierea Domnului, Gemma pleca spre casa Tatălui. Avea 25 de ani!

Papa Pius al XI-lea a declarat-o fericită la 14 mai 1933, iar papa Pius al XII-lea, la 2 mai 1940, a declarat-o sfântă, propunând-o ca model pentru întreaga Biserică.


Un gând de rugăciune și o urare din inimă celor care poartă numele sfintei Gema: Domnul să vă ocrotească și să ne ofere tuturor, prin mijlocirea sfinților patroni, pace și har!

A intrat Satana în el…

Joos_van_Cleve_-_Altarpiece_of_the_Lamentation_Cina cea de taina si iudaÎn fața lui Cristos „tulburat în duh” și a cuvintelor sale ar trebui să fie tulburată și inima noastră! Să ne întipărim în adâncul inimii cât de sfântă și înfricoșătoare este taina pe care o celebrăm și să tratăm cu toată smerenia și seriozitatea această jertfă preasfântă, acest timp de har. Ca să conștientizăm propria fragilitatea și nevrednicie avem în fața noastră viața lui Iuda, cel în care „a intrat Satana”, omul care pleacă de lângă Cristos și umblă în întuneric, noaptea.

Prezența lui Iuda trezește în noi conştiinţa fragilităţii: suntem atât de vulnerabili, nesiguri, supuşi greşelilor. Timp de 40 de zile am încercat să ne analizăm și să vedem cum este credința noastră și ce fel de creștini suntem; am meditat miseterele credinței; ne-am rugat şi am încercat să ne apropiem de Dumnezeu. Totul pentru aproximativ 40 de zile! Pare un timp îndelungat și poate că ne simțim mai buni, cu o credință vie, situaţi cumva în siguranţă, la adăpost de cel rău și de ispitele sale.

Dar iată că vine Iuda şi ne spune: „Fiţi atenţi! Nu e suficient: 40 de zile sunt prea puţine”! Prezenţa lui Iuda reia strigătul apostolului: „Cine stă în picioare, cine se crede sigur pe el, să ia seama să nu cadă” (1Cor 10,12). Exemplul lui Iuda ne spune: „Eu am stat trei ani cu Cristos. Zi de zi! Eu, Iuda, nu am auzit vorbindu-se despre el 40 de zile, ci eu l-am auzit chiar pe el vorbind timp de trei ani. Mai mult, eu i-am văzut minunile, i-am simţit puterea. Mie şi celor unsprezece ne-a spus: Voi sunteţi prietenii mei (In 15,14-15) şi mi-a crescut inima. Nu-mi venea să cred că Mesia îmi spune că-i sunt prieten. Trei ani cu el, zi de zi, dar… tot degeaba. Uite ce-am făcut! Şi tu te lauzi cu 40 de zile?! Priveşte la mine şi conştientizează fragilitatea ta! Să nu faci ca mine! Eu m-am dus şi le-am spus: Cât îmi daţi ca să vi-l dau? (Mt 26,15). Apoi m-a cuprins disperarea: Am vândut sânge nevinovat… Şi plin de remuşcări am mers şi m-am spânzurat!” (Mt 27,4-5).

Alături de această imagine tulburătoare a lui Iuda, stă imaginea lui Petru, apostolul care vrea să ne transmită din zelul său, din văpaia sa pentru Cristos. Lui Petru îi pasă de Cristos, de ceea ce se întâmplă cu el: vrea să știe cine este trădătorul, vrea să știe unde pleacă Domnul și se arată gata să meargă și la moarte pentru el (In 13,24.36-37).

Este timpul potrivit pentru a ne analiza şi a vedea cât de mult semănăm cu Petru, cât de mult ne interesează ceea ce se întâmplă astăzi cu Cristos, cu Biserica sa, cu credinţa. Simţim vreo durere când vedem bisericile goale sau când vedem că oamenii nu se mai apropie de sacramente? Oare nouă chiar ne pasă de Cristos?


Suntem fragili,
însă vrem să facem pocăință pentru păcatele noastre,
să plângem amar
și să-i spunem lui Cristos:
„Doamne, tu știi toate, tu știi că te iubesc!”
(cf. Mt 26,69-75; In 21,17).


11 aprilie 2017 

Marţi din Săptămâna Sfântă
Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.
Is 49,1-6; Ps 70; In 13,21-33.36-38

LECTURA I
Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului.
Citire din cartea profetului Isaia 49,1-6
Ascultaţi, insulelor! Daţi atenţie, popoare îndepărtate! Domnul m-a chemat din sânul matern, din pântecele mamei mele şi-a adus aminte de numele meu. 2 A făcut gura mea ca o sabie tăioasă, la umbra mâinii sale m-a adăpostit; m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a pus în tolba sa. 3 El mi-a zis: „Tu eşti slujitorul meu, Israel; în tine mă voi glorifica”. 4 Dar eu spuneam: „Degeaba m-am trudit, în zadar şi fără folos mi-am consumat puterea. Şi totuşi judecata mea este la Domnul şi răsplata mea, la Dumnezeul meu”. 5 Acum, aşa vorbeşte Domnul, cel care m-a plăsmuit în sânul mamei ca să fiu slujitorul lui, ca să-l întorc pe Iacob şi să-l adun pe Israel. De aceea am fost preţuit în ochii Domnului şi Dumnezeul meu este puterea mea. 6 El zice: „Este puţin să fii slujitorul meu, ca să ridici triburile lui Iacob şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel. Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 70(71),1-2.3-4a.5-6ab.15 şi 17 (R.: 15a)
R.: Gura mea va vesti, Doamne, mântuirea ta.

1 În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul,
să nu fiu nicicând făcut de ruşine!
2 În dreptatea ta, eliberează-mă şi apără-mă,
pleacă-ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă! R.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că numai tu eşti stânca mea şi cetatea mea de apărare.
4a Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege! R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
încă din sânul mamei mele, tu ai fost ocrotitorul meu. R.

15 Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta,
chiar dacă nu cunosc al lor număr.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Bucură-te, regele nostru, care, ascultând de Tatăl, ai fost dus la răstignire ca un miel blând la înjunghiere.

EVANGHELIA
Unul dintre voi mă va trăda. Nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 13,21-33.36-38
În acel timp, stând la masă cu discipolii săi, Isus s-a tulburat în duh şi a mărturisit: „Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda”. 22 Discipolii se uitau unii la alţii, nedumeriţi fiind în legătură cu cel despre care vorbeşte. 23 Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus. 24 Atunci, Simon Petru i-a făcut acestuia semn să se intereseze cine ar putea să fie cel despre care vorbeşte. 25 El s-a aplecat deci pe pieptul lui Isus şi i-a zis: „Doamne, cine este?” 26 Isus a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge îmbucătura şi i-o voi da”. Atunci, întingând îmbucătura, a luat-o şi a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. 27 După acea îmbucătură, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei să faci, fă repede!” 28 Dar niciunul dintre cei care stăteau la masă nu a înţeles de ce i-a spus aceasta. 29 Şi, cum Iuda ţinea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi spune: „Cumpără ceea ce ne trebuie pentru sărbătoare!” sau ca să dea ceva săracilor. 30 Aşadar, luând îmbucătura, Iuda a ieşit îndată. Şi era noapte. 31După ce a ieşit el, Isus a spus: „Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu a fost glorificat în el, 32 iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el, şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi şi-l va glorifica îndată. 33 Copilaşi, încă puţin mai sunt cu voi. Mă veţi căuta şi – aşa cum le-am spus iudeilor – vă spun acum şi vouă: «Unde merg eu, voi nu puteţi veni»”. 36 Simon Petru i-a spus: „Doamne, unde mergi?” Isus i-a răspuns: „Unde merg eu, tu nu mă poţi urma acum, dar mă vei urma după aceea”. 37 Petru i-a spus: „Doamne, de ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru tine!” 38 Isus a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevăr, adevăr îţi spun: nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori”.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: