Fiţi cumpătaţi, vegheaţi! Duşmanul nostru, Diavolul, dă târcoale! (1)

„Diavolul, văzându-se pe sine aruncat dintre îngeri, n-a suportat să-l vadă pe cel pământesc ridicat la treapta îngerilor prin desăvârşire”[1]. Este, am putea spune, reluarea strigătului din prima lectură pe care Biserica ne-a propus-o astăzi pentru sărbătoarea sfântului Marcu: „Fiţi cumpătaţi şi vegheaţi! Pentru că duşmanul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care mugeşte, căutând pe cine să sfâşie. Împotriviţi-vă lui, tari în credinţă” (1Pt 5,8-9). Din acea zi a căderii sale, Diavolul nu mai are linişte şi ne dă târcoale. Tuturor. Oriunde. Cu cea mai înţeleaptă viclenie…

Prea târziu te-am iubit...

satan

Astăzi voi fi demodat şi probabil (mai) plictisitor! Aceasta pentru că voi vorbi despre Diavol. Diavolul? „Chestia” aia cu coarne şi coadă cu care ne speriau părinţii sau bunicii?! Exact! Nu se poate (şi parcă deja îi văd pe unii cum caută mouseul să şteargă mesajul sau să citească altceva!). Cum să vorbeşti astăzi – secolul XXI – despre Satana?! Cum să fii atât de demodat?! Exact. Sunt! Şi voi mai fi şi mâine, dacă mă va mai răbda bunul Dumnezeu! Şi chiar am multe de spus (pentru cei care au timp!) despre această realitate care nu e doar o poveste de speriat copiii, ci o realitate cu care ne confruntăm în fiecare zi, unul care nu are linişte niciodată până ce nu ne vede căzuţi! Da, acesta este Diavolul, Satana, Lucifer, Îngerul cel rău, cel mai rău.

Sfântul Vasile cel Mare avea cuvânte care smulg sufletului nostru fărâme de nelinişte:…

Vezi articolul original 3.126 de cuvinte mai mult

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: