Doamne, iubitorule al vieții, tu ești plin de gingășie

Este emoționantă această întâlnire dintre omul păcătos și Dumnezeu care trece, Dumnezeu care-l vede și-l strigă pe nume. Aici aș vrea să subliniez și să ne întipărim bine în minte delicatețea, gingășia Domnului, iubitorul vieții…

Prea târziu te-am iubit...

Convertirea„Tu te înduri de toate, căci ale tale sunt, Stăpâne, iubitorule al vieții” (Înț 11,23.26).

Aceste cuvinte din Cartea înțelepciunii mi-au mers direct la suflet. Îmi plac enorm. Sunt cuvinte minunate, emoționante, pline de o mângâiere cerească. Câtă dulceață să poți vorbi cu Domnul numindu-l „iubitorule al vieții” în aceste timpuri când oamenii, în diverse colțuri ale pământului, seamănă doar moartea, violența, răul. Domnul rămâne iubitor de viață. Domnul rămâne stăpânul tuturor. Și apoi continuă autorul cărții sfinte arătând cum se concretizează această iubire: „Tu îi mustri câte puțin pe cei care cad și îi dojenești amintindu-le prin ce au păcătuit, pentru ca, abandonând răutatea, să creadă în tine, Doamne” (Înț 12,2).

Cuvintele acestea ne sunt destinate nouă. Parcă sunt scrise de noi atunci când am simțit că, în mijlocul păcatelor și relelor pe care le săvârșim, Domnul a venit și ne-a mustrat „câte puțin”, dar suficient ca…

Vezi articolul original 2.047 de cuvinte mai mult

Cristos în mijlocul nostru


Dorul după lăcaşul Domnului   

Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale, Domnul oştirilor! * 

    Sufletul meu suspină şi tânjeşte 

        după curţile Domnului. 

Inima mea şi trupul meu * 

    tresaltă de bucurie în Dumnezeu cel viu. 

Până şi vrabia îşi găseşte o casă, † 

    și rândunica un cuib, unde să-şi pună puii lor: * 

    altarele tale, Domnul oştirilor, 

        regele meu şi Dumnezeul meu! 

Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, *

    pentru că te pot lăuda mereu. 

  

Fericit este omul care îşi află tăria în tine * 

    și căile tale sunt mereu în inima sa. 

Trecând prin Valea Plângerii, o preschimbă în izvor * 

    și ploaia de dimineaţă o îmbracă cu binecuvântări. 

Ei merg crescând în putere * 

    până ce le va apărea în Sion 

        Dumnezeul dumnezeilor. – 

  

Doamne, Dumnezeul oştirilor, 

        ascultă rugăciunea mea; * 

    Dumnezeul lui Iacob, pleacă-ţi urechea. 

Dumnezeule, scutul nostru, * 

    priveşte şi vezi faţa unsului tău. 

  

Căci mai bună este o zi în curţile tale 

        decât o mie în altă parte; † 

    prefer să stau în pragul casei Dumnezeului meu * 

    decât să locuiesc în casele păcătoşilor.

  

Domnul Dumnezeu este soare şi scut; † 

    Domnul dăruieşte har şi mărire; * 

    nu refuză nici un bine 

        celor ce duc o viaţă fără de prihană.

Domnul oştirilor, * 

    fericit este omul care îşi pune încrederea în tine!
Slavă Tatălui, şi Fiului, *

    şi Sfântului Duh.

Precum era la început, şi acum, şi pururea, *

    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Inima mea şi trupul meu vor tresălta de bucurie în Dumnezeul cel viu, aleluia!

Psalmul 83 (84) 


  

Cât de fragili suntem în felul nostru de a crede

Viata si credintaDupă ce Isus i-a asigurat pe discipoli că sunt iubiți de Tatăl și că vor primi orice i-ar cere „pentru ca bucuria lor să fie deplină” (In 16,24), ei, plini de entuziasm, își mărturisesc credința: „Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu” (In 16,30). Însă Isus nu se lasă „convins” de entuziasmul lor. Ba chiar încearcă să-i tempereze, arătându-le cât de firavă este credința lor, amintindu-ne astfel și nouă cât de fragili suntem în felul nostru de a crede. Tuturor Isus ne spune: „Acum credeți? Chiar credeți? Vine ceasul când vă veți întoarce fiecare la propria casă, la propriile preocupări, ba chiar la propriile păcate și pe mine mă veți abandona, mă veți lăsa singur” (cf. In 16,32).

Isus e părăsit și cât de puternică este ispita mândriei, a autosuficienței de a ne ridica revoltați, plini de noi înșine, și să spunem cu apostolul Petru: „Doamne, îmi voi da viața pentru tine. Chiar dacă toți te vor părăsi, eu nu te voi părăsi niciodată” (cf. In 13,37; Mt 26,33). De fapt, nu doar Petru spunea aceasta, ci „toți discipolii spuneau la fel” (Mt 26,35). Noi înșine spunem la fel zi de zi, dar apoi îl părăsim pe Cristos.

Isus nu a crezut în entuziasmul ucenicilor săi nu doar pentru că-i cunoștea, ci mai ales pentru că venea „ceasul” Crucii. Abia în fața crucii se poate verifica adevărata credință. De fapt, a crede cu adevărat nu înseamnă a crede doar într-un Cristos care face minuni, care strălucește pe muntele Tabor, ci înseamnă a crede în Cristos răstignit. Iar noi știm că în fața crucii discipolii l-au părăsit pe Domnul.

Puțini sunt cei care au tăria să rămână neclintiți în fața crucii. Care este relația noastră cu Cristos răstignit? Contemplăm pătimirile sale? Mai avem în camerele noastre crucifixul sau ne temem să privim la cel străpuns pentru păcatele noastre (cf. In 19,37)? Noi vrem doar un Domn al gloriei sau suntem dispuși să parcurgem și drumul crucii?

Deși Cristos știe reacția ucenicilor săi și reacția noastră în fața crucii, el nu se descurajează și nu renunță la noi și nici la planul său de mântuire. De fapt, el știe că nu este niciodată singur: „Nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine” (In 16,32). Mai mult, el știe că deja a „învins lumea” și ne invită și pe noi să prindem curaj prin victoria sa.

Să primim cu smerenie adevărul proclamat de Isus: „În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea” (In 16,33). Smerenie, dar în același timp curaj! Să îndrăznim să rămânem alături de Cristos răstignit. Să nu ne temem de cruce, pentru că noi știm și mărturisim împreună cu Apostolul: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1Cor 1,18).


„Nu vreau să ştiu nimic altceva
decât pe Isus Cristos,
şi pe acesta răstignit” (1Cor 2,2).


29 mai 2017 

Luni din săptămâna a 7-a a Paştelui
Sf. Maxim, ep.
Fap 19,1-8; Ps 67; In 16,29-33

LECTURA I
L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi venit la credinţă?
Citire din Faptele Apostolilor 19,1-8
În timp ce Apolo era la Corint, Paul, după ce a străbătut regiunile nordice, a coborât la Efes. Acolo a găsit câţiva discipoli 2 şi le-a spus: „L-aţi primit pe Duhul Sfânt când aţi crezut?” Dar ei au răspuns: „Nici n-am auzit că este Duh Sfânt”. 3 El le-a zis: „Atunci ce fel de botez aţi primit?” Ei au răspuns: „Botezul lui Ioan”. 4 Paul le-a zis: „Ioan a botezat cu botezul convertirii, spunând poporului să creadă în cel care vine, adică în Isus”. 5 Când au auzit ei, au primit Botezul în numele Domnului Isus. 6 Iar când Paul şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi şi profeţeau. 7 Erau cu toţii cam doisprezece bărbaţi. 8 El a intrat în sinagogă şi a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, discutând cu ei şi convingându-i despre cele referitoare la împărăţia lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 67(68),2-3.4-5ac.6-7ab (R.: 33a)
R.: Domnii ale pământului, cântaţi-i lui Dumnezeu!
sau:
Aleluia.

2 Dumnezeu se ridică, duşmanii lui se risipesc
şi cei care-l urăsc fug dinaintea feţei lui.
3 Cum se risipeşte fumul, aşa îi risipeşti,
cum se topeşte ceara în faţa focului,
aşa pier cei răi din faţa lui Dumnezeu. R.

4 Cei drepţi se bucură şi tresaltă de bucurie
în faţa lui Dumnezeu,
exultă în tresăltări de bucurie.
5ac Cântaţi-i lui Dumnezeu, cântaţi psalmi numelui său,
numele său este Domnul. R.

6 Dumnezeu este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor,
el, care locuieşte în lăcaşul său cel sfânt.
7ab Dumnezeu dă o casă celor părăsiţi,
el îi face pe prizonieri să iasă pe poarta libertăţii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Col 3,1
(Aleluia) Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! (Aleluia)

EVANGHELIA
Curaj, eu am învins lumea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,29-33
În acel timp, discipolii i-au zis lui Isus: „Iată, acum ne vorbeşti deschis şi nu spui nicio asemănare! 30 Acum ştim că ştii toate şi nu ai nevoie să te întrebe cineva. De aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu”. 31 Isus le-a răspuns: „Acum credeţi? 32 Iată, vine ceasul – ba a şi venit – când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. 33 V-am spus acestea ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea!”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: