Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Iunie 2017

Iubirea și moartea

Posted by Paxlaur pe 30/06/2017

dragostea

Dragostea umană conține, în sine, întotdeauna o pretenție la eternitate.
Dragostea este o contestație împotriva morții,
așa cum a spus odată filozoful francez Gabriel Marcel.
Această dragoste se va transforma, în consecință,
din promisiune în realitate împlinită de-abia atunci când
ea va fi învăluită de o dragoste care dăruiește cu adevărat veșnicie.
Marcel era de părere că a-i spune unui om „te iubesc”
înseamnă că refuzi să-i accepți moartea,
că protestezi împotriva morții
(papa Benedict al XVI-lea, Dumnezeu și lumea, Sapientia, Iași 2009, p 214-215).

Anunțuri

Posted in Benedict al XVI-lea, Lecturi, Scurt, dar cuprinzător | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

„Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!”

Posted by Paxlaur pe 30/06/2017

16 ianuarie 2014 Dumnezeu vindeca salveazaCât de bine ne regăsim în acest strigăt: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!” (Mt 8,2)! Și cât de mult tânjim după răspunsul salvator: „Vreau. Curăţă-te!” (Mt 8,3).

Uneori simțim și noi cum ne îmbulzim prin mulțime în speranţa de a ajunge cât mai aproape de Isus ca să ne audă strigătul. De fapt, noi știm că el ne aude de oriunde, însă ne îmbulzim să ajungem mai aproape de el din teama de a nu-i auzi răspunul: el ne aude de oriunde, noi însă nu-l auzim atunci când stăm departe de el. Trebuie să ne apropiem! De ce stăm departe dacă sperăm și strigăm vindecarea? Dacă el ne-a strigat, dacă deja ne-a răspuns la rugăciunea înălțată și noi nu i-am auzit răspunsul și am rămas nevindecați?!

Doamne, astăzi vrem să luptăm mai mult pentru a ne apropia de tine. Îngenunchem în fața ta și îți strigăm: „Curăţă-mă de păcatul şi răutatea care mă ţin departe de tine; eliberează-mă de egoismul şi indiferenţa care mă ţin departe de oameni; purifică-mi mintea de gândurile rele care întunecă în mine chipul tău; ia din mâinile mele orice faptă care poartă amprenta orgoliului; vindecă picioarele mele de căile rătăcite ale păcatului; curăţă buzele mele de pata minciunii; înnoieşte-mi inima scoţând din ea invidia, răutatea şi orice rădăcină a viciilor şi a slăbiciunilor. Întinde-ţi mâna, atinge-mă şi fă-mă un om nou, cu o inimă nouă, blândă şi smerită. Doamne, eu ştiu sigur: dacă vrei, poţi să mă cureţi! Eşti Dumnezeu, Dumnezeul meu cel atotputernic, Dumnezeul meu cel mult iubitor de oameni”.

Cât de plăcut este Domnul atunci când ne privește și ne spune atât de simplu: „Vreau. Curăţă-te!” (Mt 8,3). El e Dumnezeu creator: Spune şi se face! Spune și ne simțim curățați, vindecați, eliberați de tot ceea ce ne ținea departe de Dumnezeu și de oameni, de iubire și de iertare. Am fost vindecați prin puterea lui Cristos.

Astăzi vrem să-i mulțumim Domnului pentru fiecare tămăduire a trupului și a sufletului. Vrem să-i mulțumim și să-l rugăm să privească mereu spre noi și spre cei dragi ai noștri astfel încât zi de zi să putem auzi dumnezeiasca voce: „Vreau. Curăţă-te!” (Mt 8,3).

Iar atunci când în trupul nostru suferința ne smulge lacrimi și rugi fierbinți, atunci când cerul pare că nu se deschide și nu auzim vocea tămăduitoare a Domnului, atunci să reînnoim rugăciunea noastră și să strigăm așa cum ne-a învățat însuși Mântuitorul: „Dumnezeule, părintele îndurărilor, dacă vrei, poți să mă vindeci! Dacă vrei poți să mă salvezi! Tată milostiv, dacă este posibil să treacă de la mine paharul acesta, suferința aceasta. Însă nu cum vreau eu, ci cum vrei tu să se facă. Da, Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest pahar fără ca să-l beau, dacă nu este posibil să mă vindec, să se facă voința ta!” (cf. Mt 8,2; 26,39.42)”.


Să nu-ţi pierzi niciodată speranţa
în victoria lui Dumnezeu asupra răului,
asupra durerii şi asupra morţii.
Cristos trăiește!


30 iunie 2017 

Vineri din săptămâna a 12-a de peste an
Primii Sfinţi Martiri din Roma *
Gen 17,1.9-10.15-22; Ps 127; Mt 8,1-4

LECTURA I
Toţi copiii de parte bărbătească vor primi tăierea împrejur. Sara îţi va naşte un fiu.
Citire din cartea Genezei 17,1.9-10.15-22
În zilele acelea, când Abram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i-a apărut lui Abram şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic: «Umblă în faţa mea şi fii neprihănit!»” 9 Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Tu să păzeşti alianţa mea, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam! 10 Aceasta este alianţa pe care s-o păziţi, cea dintre mine şi voi şi descendenţa ta după tine: să fie tăiaţi împrejur toţi cei dintre voi de parte bărbătească!” 15 Dumnezeu i-a vorbit lui Abraham: „Pe Sarai, soţia ta, nu o vei mai numi cu numele Sarai, pentru că numele ei va fi Sara. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea, o voi binecuvânta şi din ea voi face neamuri şi regi de popoare vor fi din ea”. 17 Abraham a căzut cu faţa la pământ şi a râs, zicând în inima lui: „Unui om de o sută de ani i se pot, oare, naşte copii şi Sara la nouăzeci de ani mai poate naşte?” 18Abraham i-a spus lui Dumnezeu: „O, de ar fi Ismael înaintea ta!” 19 Dar Dumnezeu a zis: „Nu, Sara, soţia ta, îţi va naşte un fiu şi tu îi vei da numele de Isaac. Eu voi încheia alianţa mea cu el, o alianţă veşnică pentru descendenţa sa după el. 20 Şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl binecuvântez; îl voi face rodnic şi îl voi înmulţi foarte mult; el va da naştere la doisprezece principi şi voi face din el un popor mare. 21 Dar alianţa mea o voi încheia cu Isaac, pe care Sara ţi-l va naşte la anul pe vremea aceasta!” 22 Când a terminat de vorbit cu el, Dumnezeu s-a înălţat de la Abraham.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: 4)
R.: Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare
înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) Isus a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,1-4
Când Isus a coborât de pe munte, îl urmau mulţimi numeroase. Şi apropiindu-se un lepros, s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”. 3 Întinzându-şi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Curăţă-te!” Şi, îndată, lepra lui s-a curăţat. 4 Atunci Isus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, dar mergi, arată-te preotului şi adu oferta pe care a poruncit-o Moise ca mărturie pentru ei!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Dorește cineva să fie sfânt?

Posted by Paxlaur pe 29/06/2017

Sfântul Apostol Petru

Sfântul Apostol Petru

Au fost vremuri când una dintre dorinţele oamenilor era să fie sfinţi. Copiii îşi doreau să fie sfinţi pentru că vedeau această dorinţă în familiile lor. Familiile se deprindeau cu viaţa de sfinţenie privind la păstorii lor sau la persoanele consacrate care radiau de dorinţa de a împlini cuvântul lui Dumnezeu: „Fiţi sfinţi pentru că eu, Domnul vostru, sunt sfânt” (Lev 11,44-45).

Astăzi ne putem imagina că sfinţii pe care-i sărbătorim, Petru şi Paul, ne întind fiecăruia o foaie de hârtie şi ne spun: „Scrieţi ceea ce vă doriţi cel mai mult şi noi ne vom strădui să vă mijlocim de la Domnul acele daruri”. Ce am scrie pe foile noastre? Ce-şi doresc copiii, tineri, bărbaţii şi femeile, familiile, preoţii, persoanele consacrate, bătrânii, bolnavii? Ce-şi doresc? Ce ne dorim? Mai vrea astăzi cineva să fie sfânt sau toţi vrem doar să fim sănătoşi și liniștiți, să avem ajutor la şcoală sau la serviciu?! Cine mai doreşte să fie sfânt?

Cine este de fapt sfântul? „Sfântul este cel care nu se abate din calea ştiută, este cel ce rămâne drept când toţi se pleacă, este cel ce gândeşte lucid în timp ce întregul său popor este cuprins de spaimă şi turbare… Va veni ziua în care vom declara ca sfânt orice om cinstit. Atât de rar va fi el şi atât de greu va fi ca omul să rămână nepătat, nemânjit, încât un asemenea exemplar va echivala cu un adevărat miracol (Ion Desideriu Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Vol. I, 1984-85, pag. 79-80).

Să nu ne uităm în jurul nostru pentru a găsi „oameni cinstiți”. Să ne uităm mai întâi la noi, în noi: suntem astfel de oameni? Putem deveni astfel de oameni drepţi, nepătaţi, necompromişi?! Obligaţia de a fi sfânt nu e pentru celălalt, pentru vecinul sau soţul sau prietenul meu, ci, în primul şi în primul rând, e pentru mine.

Unde sunt astăzi sfinţii? Uneori avem impresia că toţi s-au retras în calendar şi au rămas acolo. În jurul nostru sunt din ce în ce mai rari. Oare de ce?

Poate că un motiv îl găsim și în prima lectură proclamată astăzi. În timp ce Petru era în închisoare „Biserica se ruga fără încetare pentru el lui Dumnezeu” (cf. Fap 12,5). Poate că ne lipsesc sfinţii sau viaţa de sfinţenie tocmai pentru că ne rugăm prea puţin pentru a fi sfinţi. De câte ori punem în intenţiile noastre: „Doamne, ajută-mă să fiu sfânt”? Sau de câte ori, asemenea Bisericii de la începuturi care se ruga pentru apostolul Petru, ne rugăm noi pentru urmaşul său, pentru Sfântul părinte să fie sfânt? Sau pentru episcopi, preoţi, familii, persoane consacrate, seminarişti! Biserica are nevoie şi astăzi de sfinţi, de oameni ca Petru, ca Paul, de oameni care să vorbească despre adevăr, de oameni care să indice o direcţie clară, dreaptă, de oameni care să „vestească până la capăt Evanghelia” (cf. 2Tim 4,17).


Creștinul adevărat este prietenul sfinților,
le cunoaște viața și râvnește puritatea inimii lor, sfințenia!


29 iunie 2017 

Joi din săptămâna a 12-a de peste an
† SS. PETRU ŞI PAUL, ap.; Emma
Fap 12,1-11; Ps 33; 2Tim 4,6-8.17-18; Mt 16,13-19

LECTURA I
Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul m-a scăpat din mâinile lui Irod.
Citire din Faptele Apostolilor 12,1-11
În acel timp, Irod a pus mâna pe unii din Biserică pentru a le face rău. 2 Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a decis să-l prindă şi pe Petru; erau atunci zilele Azimelor. 4 L-a prins şi l-a aruncat în închisoare, încredinţându-l la patru grupe de câte patru soldaţi ca să-l păzească, voind să-l înfăţişeze poporului după Paşte. 5 Aşadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu. 6 Dar în noaptea dinaintea zilei în care Irod avea să-l înfăţişeze, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii, nişte străjeri păzeau închisoarea. 7 Şi iată că un înger al Domnului a venit la el şi o lumină a strălucit în încăpere! Îngerul l-a lovit în coastă pe Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te în grabă!” Iar lanţurile i-au căzut de la mâini. 8 Atunci, îngerul i-a spus: „Încinge-te şi leagă-ţi sandalele!” El a făcut astfel. Apoi i-a zis: „Pune-ţi mantia pe umeri şi urmează-mă!” 9 El a ieşit şi l-a urmat, dar nu ştia că este adevărat ceea ce făcea îngerul. Credea că are o vedenie. 10 Trecând de prima strajă şi de-a doua, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine înaintea lor. Ieşind, au mers pe o stradă şi, deodată, îngerul a plecat de la el. 11 Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său şi m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 5)
R.: Domnul m-a eliberat de orice teamă.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor ruşina!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

LECTURA A II-A
De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 4,6-8.17-18
Preaiubitule, eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. 7 Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa. 8 De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care au iubit arătarea lui. 17 Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele. Şi am fost salvat din gura leului. 18 Domnul mă va salva din orice lucrare rea şi mă va mântui pentru împărăţia lui, cea din ceruri. Lui să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 16,18b
(Aleluia) Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19
În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, a spus: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Nu lăsați să vi se fure speranța! / Unde și cum este adevărata Biserică?

Posted by Paxlaur pe 28/06/2017

san-clemente-al-laterano-roma-Biserica„După roadele lor îi veţi recunoaşte”, atât pe cei buni, cât și pe cei răi (cf. Mt 7,20). Noi înșine suntem catalogați în funcție de roadele pe care le purtăm în mijlocul oamenilor și în Biserică. Ce fel de „pom” suntem: bun sau rău? Aducem roade bune sau vom fi „tăiați şi aruncați în foc” (cf. Mt 7,19)?

Știm că uneori ajunge să privim chipul oamenilor pentru a vedea dacă sunt buni sau răi. Unii oameni au sentimentele inimii înscrise în priviri. Astfel, unii oameni au în privirea lor iubirea, alții seninătatea, alții pasiunea, alții credința. Toți am întâlnit oameni care au în privirea lor speranța, semnul încrederii și al iubirii necondiționate față de Providență. În ochii lor citim: „Știu în cine am crezut și în cine mi-am pus încrederea” (2Tim 1,12). Cred că o astfel de privire avea și părintele nostru în credință Abraham, cel care a sperat împotriva oricărei speranța (cf. Rom 4,18), cel care „a crezut în Domnul şi Domnul i-a socotit aceasta ca dreptate” și l-a binecuvântat (Gen 15,6).

Toți avem nevoie de un moment, măcar de un moment, în care să ne asemănăm cu Abraham, în care să îndrăznim să sperăm. Toți avem nevoie ca măcar să întâlnim astfel de oameni plini de speranță în care să revedem chipul părintelui nostru Abraham sau chipul Mamei nostre, Femeia speranței, Sfânta Fecioară Maria, Maica speranței noastre.

Întreaga Biserică, în lupta ei cu „profeții falși”, cu „lupii răpitori îmbrăcați în haine de oi” (Mt 7,15) are nevoie de speranță. Biserica, în membri ei, are nevoie să îndrăznească să spere. Comunitățile noastre, familiile noastre, inimile noastre au nevoie de speranță!

Să nu uităm învățătura sfântul părinte papa Francisc: „Nu lăsați să vi se fure speranța”. Sau, pentru cei care deja au pierdut-o, cineva trebuie să strige: „Recuperați-vă speranța! Îndrăzniți! Biserica e vie. Biserica e mai mult decât ceea ce se vede, este mai mult decât ceea ce se aude”! Să ne întipărim bine în minte și în inimă: Biserica nu este a „profeților falși” și nici a „lupilor răpitori îmbrăcați în haine de oi”, ci este a lui Cristos, este a „pomilor” care aduc roade bune!

Adevăratul chip al Bisericii nu poate fi limitat la ceea ce se vede, la simțuri. Biserica adevărată se află în inima lui Cristos și a unor oameni, în acel loc în care privirea nu poate pătrunde. Și din aceste locuri ale inimi, locuri ascunse privirilor și simțurilor, izvorăște adevărata Biserică vizibilă. Biserica este acolo unde este prezentă și forța ei nevăzută: acolo unde este Dumnezeu, unde sunt sacramentele, unde este tăcerea, unde este rugăciunea, unde este dragostea față de aproapele. Și aceasta este Biserica pe care noi o iubim, din care noi facem parte și pe care vrem să o slujim în toate zilele vieții noastre. Aceasta este Biserica în care noi aducem roade bune!


Isuse cu inima blândă și smerită,
fă din inima noastră un pom roditor de speranță!


28 iunie 2017 

Miercuri din săptămâna a 12-a de peste an
Sf. Irineu, ep. m. **
Gen 15,1-12.17-18; Ps 104; Mt 7,15-20

LECTURA I
Abraham a crezut ce i-a spus Domnul şi pentru aceasta Domnul l-a socotit drept şi a încheiat un legământ cu Abraham.
Citire din cartea Genezei 15,1-12.17-18
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către Abram într-o viziune, zicând: „Nu te teme, Abram! Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare”. 2 Abram a zis: „Doamne Dumnezeul meu, ce-mi vei da? Căci merg din viaţă fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc”. 3Abram a zis: „Iată, tu nu mi-ai dat descendenţă şi de aceea mă va moşteni un servitor al casei mele”. 4 Dar, iată, cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Nu te va moşteni acesta! Căci cel care va ieşi din măruntaiele tale, el te va moşteni”. 5 L-a condus afară şi i-a zis: „Priveşte spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri”. Şi i-a spus: „Aşa va fi descendenţa ta”. 6 El a crezut în Domnul şi Domnul i-a socotit aceasta ca dreptate. 7 El i-a zis: „Eu sunt Domnul, care te-am făcut să ieşi din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dau ţara aceasta ca s-o moşteneşti”. 8 Şi Abram a zis: „Doamne Dumnezeule, cum voi cunoaşte că o voi stăpâni?” 9 Şi Domnul a zis: „Ia-mi o juncă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!” 10 Şi i-a adus toate acestea, le-a spintecat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa celeilalte, dar păsările nu le-a spintecat. 11 Şi păsările răpitoare coborau peste animalelor spintecate, dar Abram le izgonea. 12 La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Abram şi l-a cuprins frica. Un întuneric mare a căzut asupra lui. 17 Soarele a apus şi s-a făcut întuneric adânc; şi, iată, ca dintr-un cuptor fumegând, pară de foc a trecut printre acele părţi de animale! 18 În ziua aceea, Domnul a încheiat o alianţă cu Abram, zicând: „Descendenţei tale îi voi da ţara aceasta de la râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufrat.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),1-2.3-4.6-7.8-9 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa.
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele sale minunate!
2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale! R.

3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui! R.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa, de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,4a.5b
(Aleluia) „Rămâneţi în mine, şi eu în voi, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îi veţi recunoaşte după roadele lor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,15-20
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori! 16 După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? 17 La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. 18 Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune. 19Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. 20 Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei

Posted by Paxlaur pe 27/06/2017

Bunatatea_si_rautateaA fost o vreme când auzeam destul de des: „Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!”. Părea începutul unei educaţii sănătoase. Aceste cuvinte se găsesc chiar şi în Sfânta Scriptură, în Vechiul Testament, în Cartea lui Tobia (cf. Tob 4,15). Însă ele ne par fragile şi bune doar pentru începători, pentru cei care sunt la începutul iniţierii lor umane, morale și creștine. Este prea puţin să te mulţumeşti doar cu „să nu faci răul”. Evanghelia de astăzi, prin Isus Cristos, vine şi pune într-o altă lumină aceste cuvinte, ajutându-ne să facem un pas în față în credinţa şi viaţa noastră.

A fost o vreme (pe care unii încă se încăpăţânează să o trăiască!) în care se spunea: nu fă răul! Isus a venit şi a spus că nu e suficient să nu faci răul, ci trebuie să faci binele. Oamenii care ascultă evanghelia şi vor să o trăiască sunt chemaţi să acţioneze, să iasă din pasivitate sau din indiferenţă şi să facă binele. Să fim atenţi la diferenţa dintre Tobia şi Cristos. Primul spune: „Ceea ce urăști tu, ceea ce ţie nu-ţi place, nu fă nimănui”, adică nu fă ceea ce este rău (cf. Tob 4,15). Cristos însă vine şi spune în evanghelia de astăzi: „Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii” (Mt 7,12). Altfel spus: faceţi binele!

Să ne întipărim bine în minte și în inimă aceste cuvinte, acest adevăr: „Tot ceea ce trebuie să se întâmple pentru ca răul să câştige este ca oamenii buni să nu facă nimic”. Dacă oamenii buni nu fac nimic, nu acţionează, răul iese triumfător, câştigă teren. Oamenii buni, creştinii buni, trebuie să acţioneze, să facă binele. Este o necesitate! Trebuie să cerem harul de a face binele şi-l vom primi. Trebuie să căutăm modalitatea de a fi buni şi o vom găsi. Trebuie să învăţăm să batem la acele uşi care ni se vor deschide şi ne vor lumina spre o viaţă mai plină de credinţă, o credinţă plină de fapte, nu de cuvinte.

În această luptă pentru ieşirea din pasivitate şi înfăptuirea binelui, Cristos ne este alături şi ne asigură că vom primi de la Tatăl ceresc orice har ne va fi necesar pentru a înfăptui binele. Tatăl nostru ceresc ne va da orice lucru bun pe care îl vom cere. Trebuie să cerem, să căutăm, să batem la poarta milostivirii şi a harului pentru ca răul să nu iasă victorios, ci binele, bunătatea, omul bun. Sunt atât de puternice şi mişcătoare aceste cuvinte: ca răul să câştige este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic. Vai nouă dacă suntem oameni buni, dar nu facem nimic. Vai nouă dacă nu ieşim din indiferenţă, vai nouă dacă am primit Evanghelia, credința, sacramentele și nu le folosim. Vai nouă dacă „dăm cele sfinte câinilor şi arucăm mărgăritarele în faţa porcilor”!


Creştinismul, credinţa noastră, nu este religia lui „nu fă răul” (cf. Tob 4,15),
ci religia lui „fă binele” (cf.
Mt 7,12).
Cum îți trăiești credința?
Ce bine ți-ai propus să faci astăzi?


27 iunie 2017 

Marţi din săptămâna a 12-a de peste an
Sf. Ciril din Alexandria, ep. înv. *
Gen 13,2.5-18; Ps 14; Mt 7,6.12-14

LECTURA I
Să nu fie ceartă între mine şi tine, suntem doar fraţi!
Citire din cartea Genezei 13,2.5-18
În zilele acelea, Abram era foarte bogat în turme, argint şi aur. Dar şi Lot, care călătorea cu Abram, avea turme, cirezi şi corturi. 6 Ţinutul acela nu era în stare să-i ţină ca să locuiască împreună, pentru că averile lor erau mari şi nu puteau să locuiască împreună. 7 Şi a fost ceartă între păstorii turmei lui Abram şi păstorii turmei lui Lot. Canaaneenii şi ferezeii locuiau pe atunci în ţară. 8 Abram i-a spus lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci noi suntem fraţi! 9 Nu este, oare, toată ţara înaintea ta? Desparte-te, te rog, de mine! Dacă tu o iei la stânga, eu o iau la dreapta; dacă tu o iei la dreapta, eu o iau la stânga!” 10 Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată zona Iordanului era bine udată, căci înainte ca Domnul să fi nimicit Sodoma şi Gomora, ea era ca grădina Domnului, ca ţara Egiptului, cum mergi spre Ţoar. 11 Lot şi-a ales toată zona Iordanului şi a plecat Lot spre răsărit; şi s-au despărţit unul de altul. 12 Abram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din zonă şi şi-a fixat corturile până la Sodoma. 13 Oamenii din Sodoma erau foarte răi şi foarte păcătoşi în faţa Domnului. 14 Domnul i-a spus lui Abram după ce Lot s-a despărţit de el: „Ridică-ţi ochii şi priveşte, din locul în care eşti acum, spre nord şi spre sud, spre est şi spre vest! 15 Căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi descendenţei tale până în veci. 16 Voi pune să fie descendenţa ta ca pulberea pământului. Dacă va putea cineva să numere pulberea pământului, va putea să numere şi descendenţa ta. 17 Ridică-te, umblă prin ţară în lung şi în lat, căci ţie ţi-o voi da!” 18 Abram şi-a ridicat corturile, a mers şi s-a stabilit la terebinţii din Mambre, care sunt lângă Hebron. Şi a zidit acolo un altar Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 14(15),2-3.4ab.5 (R.: cf. 1a)
R.: Cei cu inima curată vor locui în casa Domnului.

2 Cel care umblă fără prihană,
face dreptatea şi spune adevărul din inimă;
3 cel care nu calomniază cu limba.
Şi nu face rău semenului său,
nici nu aruncă ocară asupra aproapelui. R.

4ab În ochii săi, cel nelegiuit e vrednic de tot dispreţul,
dar îi cinsteşte pe cei care se tem de Domnul. R.

5 Nu-şi împrumută banii pentru dobândă
şi nu ia mită împotriva celui fără vină.
Cel care trăieşte acestea
nu se va clătina în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
(Aleluia) „Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,6.12-14
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu daţi cele sfinte câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele în faţa porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie! 12 Deci, tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii. 13Intraţi pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! 14 Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc”.

Cuvântul Domnulu

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: