Iubirea rămâne dincolo de moarte (Moartea ca un sigiliu)

Moștenirea inimii: „Inimile au continuat să-şi vorbească. Pentru că inimile pot străbate şi barierele timpului. Chiar şi barierele puse de moarte”…

Prea târziu te-am iubit...

Ioan Paul al IIleaTare ca moartea este iubirea…
apele mari nu pot să stingă iubirea nici râurile să o spele
.
(Ct 8,6.7)

Atunci când moartea intră în viaţa unui om, îl sigilează. Toate rămân neclintite din momentul morţii. Moartea pecetluieşte pe veci sufletul aflat în stare de har sau, în cazul trist, în stare de păcat. Aceeaşi moarte, pe care Dumnezeu nu o doreşte şi pe care el nu a creat-o, dar care a intrat în lume din invidia Diavolului, cum ne învaţă Scriptura (cf. Înţ 1,13; 2,24 ), sigilează şi sentimentele, pozitive sau negative. De aceea, iubirea rămâne dincolo de moarte. Prietenia adevărată nu dispare odată cu moartea, ci este sigilată. Prietenia adevărată rămâne şi se umple de speranţa revederii în patria celor vii, acolo unde „Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici plânset, nici ţipăt şi nici durere…

Vezi articolul original 1.492 de cuvinte mai mult

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: