Deșertul este realitatea care descrie cel mai bine viața lipsită de prieteni. Prietenia este cea mai iubită „fiică” a sufletului, iar inima celui care nu a zămăslit această „odraslă” este asemenea pustiului. Singurătatea și izolarea ne fac neroditori, oameni lipsiți de gustul plăcut al vieții.

Pentru noi ce este prietenia? Cine este cel mai bun prieten al nostru? Dacă ar fi să alegem un sinonim pentru prietenie, care ni s-ar potrivi? În afară de numele prietenului nostru cel mai bun, cum am descrie prietenia într-un cuvânt? Fericire? Iubire? Iertare? Încredere? Veșnice? Fidelitate? Fiecare prietenie are sinonimul ei, culoarea ei, farmecul ei.

Atunci când vorbim despre prietenia dintre Dumnezeu și oameni, nu lipsesc cei care cred că în această relație totul se reduce la iertarea lui Dumnezeu: cel veșnic fidel iartă nestatornicia zilnică a omului. „Dumnezeu iartă pentru că aceasta este meseria lui”, repetă unii și astăzi. Însă ce fel de prietenie este aceasta în care unul este continuu izvor de iertare, în timp ce celălalt este doar un șir neîntrerupt de infidelități? Oare putem să-l numim prieten pe Dumenzeu dacă avem nevoie de el doar pentru a ne ierta și vindeca? Oare chiar suntem prieteni dacă ne amintim de Dumnezeu doar când avem nevoie de ajutor?

Nu putem reduce prietenia noastră cu Dumnezeu la această imagine: Crisstos ne întâlnește, ne purifică sufletul iertându-ne păcatele, apoi ne vindecă trupul eliberându-ne de boli și toată lumea e uimită și mulțumită de lucrarea măreață a Domnului (cf. Mt 9,1-8). Și totul se termină aici?! Sau și mai rău: noi o luăm de la capăt cu păcatul și cu suferința, iar el cu iertarea și cu vindecarea?! Nu! Făcând aceasta nu doar că desconsiderăm iubirea și prietenia lui, dar uităm și cuvântul lui Cristos: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” (In 5,14; cf. In 8,11).

Puține cărți ne pot oferi învățături despre prietenie așa cum o face Sfânta Scriptură. În acest „manual al prieteniei” dintre Dumnezeu și oameni și dintre om și om, citim: „Dacă e să-ți dobândești un prieten, dobândește-l prin încercare și nu te încrede repede în el!” (Sir 7,7).

Noi înșine suntem zilnic puși la încercare, asemenea lui Abraham. Dacă nu am trecut testul fidelității, al statorniciei, al încercării, nu suntem încă prieteni cu Dumnezeu. Putem fi oricând căutători de prietenie și de prieteni, doritori de iertare, însă adevărații prieteni ai lui Dumenzeu au trecut deja cu bine „testul lui Abraham”, omul speranței, omul plin de încredere în Dumnezeu, prietenul său. El știe și dă mărturie că Dumnezeu are întotdeauna grijă de jertfa sa (cf. Gen 22,8). Întotdeauna, pentru că Dumnezeu nu dezamăgește niciodată!

Prietenia adevărată are culoarea cerului
în cea mai frumoasă zi de primavară:
nu-ți poți dezlipi ochii de pe cerul albastru
care îți umple inima de speranță!

6 iulie 2017 

Joi din săptămâna a 13-a de peste an
Sf. Maria Goretti, fc. m. *
Gen 22,1-19; Ps 114; Mt 9,1-8

LECTURA I
Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Citire din cartea Genezei 22,1-19
În zilele acelea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham şi i-a zis: „Abraham!” El a răspuns: „Iată-mă!” ² I-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeşti, pe Isaac, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-mi-l acolo ca ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi arăta eu!” ³ Abraham s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a legat măgarul şi a luat cu el doi slujitori şi pe Isaac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat şi a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. ⁴ A treia zi, Abraham şi-a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. ⁵ Le-a zis Abraham slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul, iar eu şi tânărul ne ducem până acolo; ne vom prosterna şi după aceea ne vom întoarce la voi!” ⁶ Abraham a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; a luat în mâna sa focul şi cuţitul şi au plecat amândoi împreună. ⁷ Isaac i-a spus lui Abraham, tatăl său: „Tată!”, iar el a răspuns: „Iată-mă, fiul meu!” Şi a spus: „Iată focul şi lemnele! Dar unde este animalul pentru jertfă?” ⁸ Abraham a zis: „Dumnezeu va avea grijă el de mielul pentru arderea de tot, fiul meu!” Au mers amândoi, împreună, ⁹ şi au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abraham a zidit acolo altarul şi a aşezat lemnele; l-a legat pe Isaac, fiul său şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. ¹⁰ Abraham şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. ¹¹ Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Abraham, Abraham!” El a spus: „Iată-mă!” ¹² Şi i-a zis: „Să nu-ţi ridica mâna asupra tânărului şi să nu-i faci niciun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu pentru mine!” ¹³ Abraham şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, un berbec era în spatele lui, prins cu coarnele într-un tufiş! Abraham s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. ¹⁴ Abraham a numit locul acela: „Dumnezeu va vedea”; de acea se zice şi astăzi: „pe munte Domnul se arată”. ¹⁵ Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abraham ¹⁶ şi i-a zis: „Mă jur pe mine însumi – oracolul Domnului – pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu, ¹⁷ te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi descendenţa, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi descendenţa ta va stăpâni cetăţile duşmanilor săi. ¹⁸ Prin descendenţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu”. ¹⁹ Abraham s-a întors la servitorii săi, s-au ridicat şi au plecat împreună la Beer-Şeba. Şi a locuit Abraham la Beer-Şeba.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),1-2.3ac-4.5-6.8-9 (R.: 9)
R.: Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii.
sau:
Aleluia.

¹ Îl iubesc pe Domnul,
pentru că ascultă glasul rugăciunii mele.
² El îşi pleacă urechea spre mine,
în ziua în care l-am chemat. R.

^3ac Mă împresurau lanţurile morţii
mă chinuiau tristeţea şi suferinţa.
⁴ Am invocat numele Domnului:
„Doamne, salvează-mi sufletul!” R.

⁵ Domnul este milostiv şi drept,
Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
⁶ Domnul îi ocroteşte pe cei nepricepuţi:
am fost lipsit de putere, şi el m-a mântuit. R.

⁸ El mi-a salvat sufletul de la moarte,
a ferit ochii mei de lacrimi,
picioarele mele de poticnire.
⁹ Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îl preamăreau pe Dumnezeu, care dă oamenilor o astfel de putere.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,1-8
În acel timp, urcându-se în barcă, Isus a trecut dincolo şi a ajuns în cetatea sa. ² Şi iată că au adus la el un paralizat care zăcea pe o targă! Iar Isus, văzând credinţa lor, i-a spus paralizatului: „Curaj, fiule! Păcatele îţi sunt iertate”. ³ Atunci unii dintre cărturari spuneau între ei: „Acesta spune blasfemii”. ⁴ Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiţi rău în inimile voastre? ⁵ Ce este mai uşor să spun: «Păcatele îţi sunt iertate” sau să spun: «Ridică-te şi umblă!»? ⁶ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ”, i-a spus paralizatului: „Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!” ⁷ Atunci, paralizatul, ridicându-se, s-a dus acasă. ⁸ Văzând aceasta, mulţimile au fost cuprinse de teamă şi îl glorificau pe Dumnezeu, care dă oamenilor o astfel de putere.

Cuvântul Domnului