Uneori străbatem drumuri care par că nu duc nicăieri și, ajunși în „înfundăturile vieții”, ne simțim pierduți, blocați. Să mergi înainte pare imposibil sau greșit. Să te întorci ar însemna să recunoști că ai greșit, că ai pierdut timpul, viața. Totul pare un eșec! Și atunci? Cum să faci? Pe unde ar fi trebuit să mergi?

Nu de puține ori, în astfel de situații, reptăm cu Albert Einstein: „Aş vrea să ştiu gândurile lui Dumnezeu, restul sunt detalii”. În acel moment, am vrea să știm ce planuri are Dumnezeu pentru noi, pentru omenire. Am vrea să știm de ce a permis vieții să ne ducă în acea „înfundătură”. Atunci, privind spre cer, strigăm: „Doamne, acum ce trebuie să fac? Care este voința ta? Pe unde să merg”?

Cât de bine ar fi ca zi de zi, prima grijă să fie tocmai aceasta: să discernem voința lui Dumnezeu cu noi. Primul gând când ne trezim – și nu doar atunci când ajungem în înfundăturile vieții! – ar trebuie să fie: „Doamne, care este voința ta, planul tău pentru mine în această zi?”, și să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească. Ba mai mult, să-l lăsăm să facă în noi ceea ce-l rugăm atunci când spunem: „Tatăl nostru, care ești în ceruri… facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ”. Să se facă pe pământ, tocmai în inima și în viața noastră voința lui Dumnezeu. Aceasta ar trebui să fie principala noastră ocupație: să ne frământăm inima și mintea pentru a discerne voința lui Dumnezeu, ceea ce el așteaptă de la noi. Dacă facem aceasta, restul vor fi doar „detalii” care ne vor înfrumuseța viața (cf. Mt 6,33-34).

Însă atunci când nu (vrem să) cunoaștem voința lui Dumnezeu cu privire la viața noastră, nu reușim să înțelegem nici comporamentul fraților noștri și nici prezența lui Cristos în mijlocul nostru. Nu știm să ne bucurăm de prezența Mirelui și de noutatea pe care el o aduce, nu știm să punem „vinul nou”, legea cea nouă a iubirii, în burdufurile potrivite, în inimi înnoite, și astfel rătăcim, ne cârpim viața prin improvizații care ne ruinează sufletul (cf. Mt 9,16-17).

Mult mai tristă, o adevărată „înfundătură a vieții”, este situația celor care deși cunosc voința lui Dumnezeu, deși știu ce așteaptă Domnul de la ei și ce ar trebui să facă, nu acceptă drumul vieții, nu-și acceptă vocația. Aceștia – adică noi atunci când nu vrem să ne conformăm voinței lui Dumnezeu și legii celei noi a iubirii – sunt „hoți” de binecuvântări (cf. Gen 27,18-24).

Care este voința lui Dumnezeu pentru tine? Ce așteaptă Domnul de la tine în această zi? Să nu ne cârpim viața cu improvizații, ci să medităm cuvintele Mirelului, gândindu-ne și ocupându-ne doar de cele adevărate, cele demne, cele drepte, cele curate, cele plăcute, cele vrednice de laudă. Doar astfel, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile și gândurile noastre” (Fil 4,7-8).

„Învață-mă să împlinesc voința ta,
căci tu ești Dumnezeul meu!” (cf. Ps 143,10).

8 iulie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 13-a de peste an
Ss. Aquila şi Priscilla, soţi m.
Gen 27,1-5.15-29; Ps 134; Mt 9,14-17

LECTURA I
Iacob l-a înlăturat pe fratele său Esau, răpindu-i binecuvântarea.
Citire din cartea Genezei 27,1-5.15-29
În zilele acelea, când Isaac era bătrân şi ochii îi slăbiseră încât nu mai putea să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!” El i-a răspuns: „Iată-mă!” ² Şi a zis: „Iată, am îmbătrânit, şi nu ştiu ziua morţii mele. ³ Acum ia-ţi instrumentele, tolba ta şi arcul tău, ieşi la câmp şi vânează ceva vânat pentru mine! ⁴ Fă-mi o gustare cum îmi place mie şi adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte să mor!” ⁵ Rebeca asculta când Isaac îi vorbea lui Esau, fiul său. Când Esau a plecat la câmp să vâneze ceva vânat pentru tatăl său, ¹⁵ Rebeca a luat hainele cele mai frumoase ale lui Esau, fiul ei mai mare, pe care le avea la ea în casă şi l-a îmbrăcat pe Iacob, fiul ei mai mic. ¹⁶ Iar cu pieile iezilor i-a îmbrăcat mâinile şi partea fără păr a gâtului, ¹⁷ apoi i-a dat gustarea şi pâinea, pe care le făcuse, în mâna lui Iacob, fiul ei. ¹⁸ El a mers la tatăl său şi i-a spus: „Tată!” El i-a răspuns: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiul meu?” ¹⁹ Iacob i-a răspuns tatălui: „Eu sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut ce mi-ai spus. Vino deci, ridică-te, aşază-te şi mănâncă din vânatul meu pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” ²⁰ Isaac i-a spus fiului său: „Cum ai găsit asta aşa repede, fiul meu?” El i-a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”. ²¹ Atunci Isaac i-a zis lui Iacob: „Apropie-te, fiul meu, ca să te pot atinge şi să ştiu dacă tu eşti fiul meu Esau, ori nu!” ²² Iacob s-a apropiat de Isaac, tatăl său. El l-a pipăit şi i-a spus: „Glasul este glasul lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau!” ²³ Şi nu l-a recunoscut, căci mâinile sale erau păroase ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat. ²⁴ El i-a zis: „Tu eşti cu adevărat fiul meu Esau?” El i-a spus: „Eu sunt!” ²⁵ Şi i-a zis: „Apropie-mi şi voi mânca din vânatul tău, fiul meu, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze!” Iacob i-a apropiat şi el a mâncat; apoi i-a adus vin şi el a băut. ²⁶ Atunci tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te şi sărută-mă, fiul meu!” ²⁷ El s-a apropiat şi l-a sărutat. A simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat, zicând: „Iată mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat-o Domnul! ²⁸ Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului, belşug de grâu şi de must! ²⁹ Popoarele să-ţi slujească, neamurile să se prosterne în faţa ta! Fii stăpân peste fraţii tăi, şi să se prosterne în faţa ta fiii mamei tale. Blestemat să fie cel ce te va blestema şi binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 134(135),1-2.3-4.5-6 (R.: 3a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun!
sau:
Aleluia.

¹ Lăudaţi numele Domnului,
lăudaţi-l, slujitori ai Domnului,
² voi, care staţi în casa Domnului,
în curţile casei Dumnezeului nostru! R.

³ Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că el este bun,
cântaţi psalmi numelui său, pentru că plăcut este!
⁴ Căci Domnul l-a ales pe Iacob,
pe Israel, ca să-i aparţină. R.

⁵ Ştiu că Domnul este mare:
Dumnezeul nostru este mai presus decât toţi zeii.
⁶ Domnul face tot ce doreşte
în cer şi pe pământ, pe mare şi în toate abisurile. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,14-17
În acel timp, s-au apropiat de el discipolii lui Ioan şi i-au spus: „De ce noi şi fariseii postim mult, iar discipolii tăi nu postesc?” ¹⁵ Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. ¹⁶ Nimeni nu pune un petic dintr-o stofă nouă la o haină veche; căci peticul trage din haină şi ruptura devine mai mare. ¹⁷ Nici nu se toarnă vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile se sparg: vinul se varsă, iar burdufurile se strică. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi: astfel, amândouă se păstrează”.

Cuvântul Domnului