„Lacul oglindește stele pentru că vrea să fie cer”, spunea Lucian Blaga. Lacul oglindește strălucirea stelelor pentru că vrea să-și depășească condiția și să devină cer împodobit cu stele. La fel și în viața noastră: oglindim speranțele pe care le avem, oglindim ceea ce nădăjduim să fim. Prin felul nostru de a fi, dincolo de cuvinte, oglindim până și visurile noastre cele mai ascunse. Care sunt aspirațiile noastre? Ce vrem să facem cu viața noastră? Ce visăm, ziua și noaptea? În prima lectură am auzit despre un om, Iacob, care „a avut un vis”: „o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea” (Gen 28,12). Mai mult, însuși Dumnezeu i-a vorbit în vis și i-a spus: „Eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge… nu te voi părăsi” (cf. Gen 28,15). Oamenii care vorbesc despre Dumnezeu au un suflet frumos, însă cei care vorbesc cu Dumnezeu sunt irezistibili, strălucitori (cf. Gen 34,29-35). Ei sunt frumusețea acestui pământ. Ei sunt vise împlinite de însuși Dumnezeu.

Oare astăzi mai sunt printre noi oameni care visează cerul, îngerii, pe însuși Dumnezeu? Numai sufletul care visează Cerul, care vrea să fie cer senin și să ajungă în Cer, poate oglindi și vorbi cu adevărat despre prezența lui Dumnezeu. Iar unui astfel de suflet, chiar și în cea mai întunecată noapte și în cele mei grele momente ale călătoriei, Dumnezeu îi vorbește și îi spune: „Eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge… nu te voi părăsi”!

Domnul este cu noi. Nu ne părăsește niciodată, cu atât mai puțin astăzi. În această zi dacă suntem căzuți, răniți, obosiți, ba chiar morți, el ne prinde de mână și ne ridică. Să stăm în preajma lui, să ne atingem de el, de prezența sa sacramentală, să-i rostim numele, să-i repetăm și să-i medităm cuvintele prezente în Cartea Sfântă. Să „tânjim” după el și el ne va răspunde: „Te voi salva, pentru că tânjeşti după mine, te voi ocroti, pentru că îmi cunoşti numele” (cf. Ps 90,14). Să-l ascultăm cum spune inimii noastre: „Curaj, credința ta te-a mântuit!” (Mt 9,22).

Știm că nu vor lipsi nici astăzi din viața noastră cei care ne vor lua în râs. Au râs de Isus, vor râde și de noi și de aspirațiile noastre, de speranța noastră (cf. Mt 9,24). Însă noi nu ne pierdem încrederea. Noi vom continua să sperăm pentru că ne-am pus încrederea nu în forțele noastre, ci într-un Dumnezeu care are puterea de a învia și morții (cf. 2Cor 1,9). Noi vom continua și în această zi să sperăm și „să ne apropiem cu toată îndrăzneala de tronul harului ca să primim îndurare și să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit” (Evr 4,16). Să ne ridicăm și să privim cu încredere spre „casa lui Dumnezeu și poarta cerului” (cf. Gen 28,17).

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta
și nu te bizui pe priceperea ta!…
Cine se încrede în Domnul este fericit” (cf. Prov 3,5; 16,20).

10 iulie 2017 

Luni din săptămâna a 14-a de peste an
Sf. Victoria, m.
Gen 28,10-22a; Ps 90; Mt 9,18-26

LECTURA I
Iacob a văzut în vis o scară sprijinită de pământ; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea.
Citire din cartea Genezei 28,10-22a
În zilele acelea, Iacob a ieşit din Beer-Şeba şi a mers spre Haran. ¹¹ A ajuns la un anumit loc şi a rămas acolo peste noapte căci soarele apusese; a luat o piatră dintre pietrele din acel loc, a pus-o sub cap şi s-a culcat în acel loc. ¹² Şi a avut un vis. Iată, o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, ¹³ iar Domnul, care era deasupra ei, i-a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abraham, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi descendenţei tale ¹⁴ şi va fi descendenţa ta ca pulberea pământului. Ei se vor răspândi spre vest şi spre est, spre nord şi spre sud. În tine şi în descendenţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. ¹⁵ Iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge; te voi aduce înapoi în pământul acesta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am spus”. ¹⁶ Iacob s-a trezit din somnul său şi a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta şi eu nu ştiam!” ¹⁷ S-a speriat şi a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! El nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului!” ¹⁸ Iacob s-a sculat dimineaţa şi a luat piatra pe care o pusese sub cap, acolo, a pus-o ca o stelă şi a turnat untdelemn peste vârful ei. ¹⁹ A dat locului aceluia numele de Betel, dar, la început, numele cetăţii era Luz. ²⁰ Iacob a făcut un vot: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine şi mă va ocroti pe drumul acesta pe care eu merg, dacă îmi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, ²¹ şi dacă mă va face să mă întorc în pace la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. ^22a Iar această piatră pe care am pus-o ca stelă de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 90(91),1-2.3a şi 4.14-15ab (R.: cf. 2b)
R.: Eu mă încred în tine, Doamne, Dumnezeul meu!

¹ Cel care locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
² îi spune Domnului:
„Tu eşti locul meu de refugiu şi fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. R.

^3a Căci el te va elibera din laţul vânătorului.
⁴ El te va acoperi cu aripile lui
şi vei găsi refugiu sub aripile sale;
fidelitatea lui îţi va fi scut şi pavăză. R.

¹⁴ Îl voi salva, pentru că tânjeşte după mine,
îl voi ocroti, pentru că îmi cunoaşte numele.
^15ab Când el mă va chema, eu îi voi răspunde,
voi fi alături de el în strâmtorare. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10b
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-ţi mâna peste ea şi va trăi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,18-26
În timp ce Isus le spunea acestea, a venit un înalt funcţionar, s-a prosternat înaintea lui, zicând: „Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-ţi mâna peste ea şi va trăi!” ¹⁹ Isus, ridicându-se, a mers după el împreună cu discipolii săi. ²⁰ Şi iată că o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie, apropiindu-se din spate, i-a atins ciucurii hainei, ²¹ căci îşi spunea: „De mă voi atinge fie şi numai de haina lui, voi fi vindecată”. ²² Întorcându-se şi văzând-o, Isus i-a zis: „Curaj, fiică, credinţa ta te-a mântuit!” Iar femeia a fost vindecată din ceasul acela. ²³ Ajungând Isus la casa înaltului funcţionar şi văzând cântăreţii din fluier şi mulţimea zgomotoasă, ²⁴ a spus: „Daţi-vă la o parte! Copila n-a murit, ci doarme”. Dar ei îl luau în râs. ²⁵ Când mulţimea a fost scoasă afară, el a intrat şi a prins-o de mână, iar copila s-a ridicat. ²⁶ Şi s-a răspândit vestea aceasta în tot ţinutul acela.

Cuvântul Domnului