„Am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat” (cf. Gen 42,21), își reproșau fiii lui Israel după ce l-au vândut pe fratele lor. Dar acum era prea târziu. Întocmai cum deserori prea târziu vin și regretele sau faptele noastre. Este adevărat, noi nu suntem invidioși și nu ne-am vândut frații, însă am fi putut face mai mult pentru ei. Oare când suntem indiferenți față de nevoile lor, oare când suntem indiferenți în fața acestei „foamete cumplite care lovește și astăzi pământul” (cf. Gen 41,57), oare atunci nu suntem și noi „trădători de frați”? Lumea în jurul nostru moare de foame (și aceasta nu doar din lipsă de hrană!) iar noi nu vrem să ne lăsăm chemați și trimiși de Domnul să „vindecăm orice boală și orice neputință” (cf. Mt 10,2). Ce facem noi pentru a potoli foamea omenirii, foamea fraților noștri?
Există în jurul nostru o cumplită foame de pace, de dreptate, de liniște. Este suficient să privim războaiele care nu se mai termină și răufăcătorii care sunt lăsați în libertate. Sau să privim la lipsa hranei și a apei. În timp ce noi risipim apa și alimentele, oamenii mor de foame și de sete. Datele prezentate de mai multe organizații, care încearcă să aplice proiecte de tip „Zero foamete”, evidențiază cifre alarmante în raportul pe anul 2016: unul din nouă oameni merge seara la culcare flămând. Ne dăm seama cât de urgent este să răspundem chemării de a fi și noi administratori înțelepți asemenea lui Iosif, asemenea ucenicilor? Ne dăm seama cât de necesară este o revizuire a vieții noastre și a modului în care predicăm evanghelia și folosim resursele, hrana și apa? Ne dăm seama cât de urgentă este instaurarea păcii, a dreptății, a liniștii în casa și în viața noastră și apoi în comunitatea noastră?
Toți avem o vină pentru ceea ce lipsește acestei lumi pentru a fi mai bună, mai frumoasă, mai dreaptă. Toți suntem responsabili pentru pacea din comunitatea noastră! Toți! De aceea, astăzi răsună tocmai pentru noi chemarea Domnului: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie” (Mc 1,15). Astăzi Dumnezeu ne alege și ne trimite în lume să potolim foamea cumplită: „Iată vin zile în care va fi foamete în țară, nu foamete de pâine si nu sete de apă, ci de auzit cuvântul Domnului” (cf. Am 8,11). Noi înșine, dacă ne deschidem ochii înimii, îi vedem în jurul nostru pe cei „înfometați”, pe cei care ne așteaptă, pe cei care au nevoie de prezența lui Dumnezeu, de pace, de dreptate, de hrană pentru suflet, dar și pentru trup. Să ne lăsăm atrași de Cristos și constituiți „administratori înțelepți” asemenea lui Iosif, asemenea aspotolilor.
Dacă vrei să vindeci foametea cumplită care lovește pământul,
atunci „împarte-ţi pâinea cu cel flămând,
adu-i în casa ta pe nenorociţii fără adăpost,
pe cei goi acoperă-i şi nu întoarce spatele semenului tău” (cf. Is 58,7).
12 iulie 2017
Miercuri din săptămâna a 14-a de peste an
Sf. Ioan Gualberto, abate; Fer. David, m.
Gen 41,55-57; 42,5-7a.17-24a; Ps 32; Mt 10,1-7
LECTURA I
Noi ispăşim greşeala pe care am făcut-o faţă de fratele nostru Iosif.
Citire din cartea Genezei 41,55-57; 42,5-7a.17-24a
Când toată ţara Egiptului a început să sufere de foame, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraonul a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif şi ce vă va spune el, aceea faceţi!” 56 Când foametea s-a întins în toată ţara, Iosif a deschis toate grânarele şi vindea grâu egiptenilor. Dar foametea devenea tot mai cumplită în ţara Egiptului. 57 Toate ţările veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosif, căci foametea devenea cumplită pe tot pământul. 42,5 Fiii lui Israel au venit ca să cumpere grâu, aşa cum veneau şi alţii, căci era foamete în ţara Canaan. 6 Iosif guverna peste ţară şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării. Au venit fraţii lui Iosif şi i s-au prosternat cu faţa la pământ. 7a Cum i-a văzut pe fraţii lui, Iosif i-a recunoscut. Dar el nu li s-a făcut cunoscut şi le-a vorbit cu asprime. 17 Şi i-a pus pe toţi sub pază timp de trei zile, 18 iar a treia zi Iosif le-a spus: „Faceţi aceasta şi veţi trăi, căci şi eu mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteţi oameni cinstiţi, un frate de-al vostru să rămână prizonier în închisoarea în care voi aţi fost, iar voi plecaţi şi duceţi grâu pentru familiile voastre înfometate! 20 Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mai mic! Astfel, vorbele voastre vor fi credibile şi nu veţi muri”. Ei au făcut aşa. 21 Îşi spuneau unul către altul: „Într-adevăr, noi suntem vinovaţi faţă de fratele nostru Iosif, pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta”. 22Ruben le-a răspuns: „Oare nu v-am spus să nu săvârşiţi păcat împotriva copilului? Dar voi nu m-aţi ascultat. Acum, iată, sângele lui caută răzbunare la noi!” 23 Ei nu ştiau că Iosif aude şi înţelege, deoarece era un interpret între ei. 24a Iosif s-a dus de lângă ei şi a plâns.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),2-3.10-11.18-19 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine!
2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.
10 Domnul destramă planurile neamurilor,
el zădărniceşte gândurile popoarelor;
11 dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie. R.
18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletul lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)
EVANGHELIA
Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,1-7
În acel timp, chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, Isus le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor! 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»”!
Cuvântul Domnului
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu