Arhiva pentru iulie 13th, 2017

Patronul politicienilor și al guvernanților

Thomas MorusSfântul Părinte papa Francisc declara într-un interviu că zilnic cere harul de a avea simțul umorului asemenea sfinților: „În fiecare zi mă rog acea rugăciune frumoasă a sfântului Thomas Morus: «Dă-mi, Doamne, simţul umorului». Pentru că simţul umorului te ridică, te face să vezi provizoriul vieţii şi să iei lucrurile cu un spirit de suflet răscumpărat. Umorul este acea capacitate de a fi copil în faţa lui Dumnezeu, de a-l lăuda pe Domnul cu un zâmbet şi chiar cu o glumă bine făcută” (20 noimbrie 2016).

Printre cei care au avut un bogat simț al umorului și au trăit bucuria evangheliei a fost și sfântul Thomas Morus. Născut la Londra în 1477, a fost unul dintre cei mai mari umaniști ai timpului său. Prin viața sa a reușit să concilieze ceea ce astăzi ar părea imposibil: a fost om politic și om sfânt, cancelar la curtea regelui Angliei Henric al VIII-lea și soț fidel, scriitor iscusit și tată model pentru 4 fiice.

Greutățile vieții, moartea primei soții, persecuțiile îndurate pentru fidelitatea față de Biserică le-a depășit mereu prin rugăciune și studiu. Își începea zilnic ziua prin ore de rugăciune și studiu, fiind pasionat și expert nu doar în drept civil și canonic, ci și în teologie, istorie, literatură. Ziua sa, chiar și atunci când era cancelar la curtea regelui, începea în toiul nopții, la ora 2. Studia și se ruga până la ora 7 dimineața, apoi participa la sfânta Liturghie. Timpul de după sfânta Liturghie era dedicat familiei, alături de care lua zilnic micul dejun. Abia apoi pleca la muncă, reușind astfel să ofere timp sufletului prin rugăciune, minții prin studiu, familiei prin momente de comuniune și serviciului prin devotament.

Thomas Morus le este cunoscut unora prin scrierile sale: Utopia, Ultimele patru lucruri, Meditație pioasă, Tratatul asupra pătimirii, Replică lui Luther etc. Altora le este cunoscut prin umorul său. Însă tuturor le este cunoscut prin conștiința sa pură, fidelă până în cele mai mici detalii lui Cristos, Evangheliei și Bisericii. Astfel, atunci când regele Henric al VIII-lea a decis să separe Biserica Angliei de Biserica Catolică pentru a putea divorța de soția sa Ecaterina de Aragon și a se căsători cu Anna Bolena, Thomas a preferat să suporte amenințările, persecuțiile, închisoarea, ba chiar moartea, decât să acționeze împotriva conștiinței sale și a legilor divine.

Sunt memorabile cuvintele adresate judecătorilor săi: „Aşa cum sfântul apostol Paul era prezent şi asista la moartea sfântului Ştefan şi acum amândoi se află în gloria sfinţilor din paradis şi prietenia lor va dura pentru totdeauna, tot la fel, cred cu adevărat, şi pentru aceasta mă rog din inimă, că, deşi acum, pe pământ, excelenţele voastre mă condamnați la moarte, vom putea totuşi dincolo, în paradis, să ne întâlnim împreună pentru mântuirea veşnică”. Iar călăului său, în timp ce urca pe eșafod pentru a fi decapitat, i-a spus: „Vă rog să mă ajutaţi să urc; ca să cobor nu o să deranjez pe nimeni”.

A fost omorât la 6 iulie 1535, sărbătoarea sfântului Thomas Becket, arhiepiscopul asasinat în 1190 în Catedrala Canterbury. Capul său, expus pe podul din Londra, l-a înlocuit pe cel al cardinalului Fisher, un alt om fidel Bisericii, executat la 22 iunie.

Thomas Morus a fost beatificat de Papa Leon al XIII-lea în 1889 şi canonizat în 1935 de către Papa Pius al XI-lea. La 31 octombrie 2000, cu ocazia Jubileului, Ioan Paul al II-lea l-a declarat patron al politicienilor şi al guvernanţilor.

Rugăciunea sfântului Thomas Morus:

„Doamne, dă-mi o digestie bună şi, natural, şi ceva de mâncare.
Dă-mi sănătatea trupului şi buna-dispoziţie pentru a o putea menţine.
Doamne, dă-mi un suflet sănătos,
care să aibă mereu înaintea ochilor ceea ce este bun şi curat,
încât să nu se scandalizeze în faţa păcatului,
dar să ştie întotdeauna să găsească mijloacele pentru a-i opune remediul.
Doamne, dă-mi o inimă care nu cunoaşte aversiunea,
murmurul, suspinul şi lamentarea.
Nu permite să mă preocup prea mult de ceea ce-mi centrează atenţia spre mine,
adică spre ceea ce se cheamă „eu”.
Doamne, dă-mi simţul umorului:
dă-mi harul să ştiu să zâmbesc la o glumă,
pentru a şti să reţin pentru viaţă un pic de bucurie
şi să-i ajut şi pe alţii să participe la ea”.
0

Ce fel de oameni „frecventăm”?

Viața este o continuă modelare a relațiilor cu persoanele și lucrurile din jurul nostru. Zilnic ne atașăm sau ne desprindem de oameni și de obiecte. Nu mai putem fi niciodată cei de ieri, pentru că astăzi tocmai am întâlnit un om sau a apărut în viața noastră ceva nou. Persoanele cu care ne înconjurăm și lucrurile pe care le adunăm ne influențează viața.

Să încercăm astăzi să evaluăm modul nostru de a ne raporta la persoane și la lucruri. Însuși Cristos ne cere să facem distincție între persoane și lucruri, între importanța pe care trebuie să o dăm persoanelor și limitele pe care trebuie să le punem lucrurilor care încearcă să ne acapareze viața sau care ar putea să ne îngreuneze relațiile cu oamenii.

Domnul îi trimite și astăzi pe ucenicii săi, cerându-le să se apropie de oameni și să le predice împărăția cerurilor, să vindece bolnavii, să învie morții, să curețe leproșii, să alunge diavolii. Și astăzi le cere, ne cere tuturor să conștientizăm că tot ceea ce avem este un dar, de aceea, așa cum în dar am primit, în dar trebuie să dăm. Trebuie să se vadă în viața noastră gratuitatea slujirii, fără niciun interes material și fără nicio teamă pentru ziua de mâine: nu luați cu voi „lucruri”, nu vă împovărați viața cu lucruri de frica zilei de mâine. De fapt, Domnul deja ne spusese: „Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei răutatea ei” (Mt 6,34).

Așa cum trebuie să fim prudenți în atașamentul nostru față de lucruri, la fel Cristos ne cere să fim vigilenți în a ne alege persoanele cu care ne înconjurăm: „Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi” (Mt 10,11). Cristos ne invită să căutăm oamenii vrednici, să ne facem prieteni din rândul oamenilor care primesc și dăruiesc pacea.

Noi ce fel de oameni „frecventăm”? Cine sunt prietenii noștri? Pe cine primim în casa noastră sau în casele cui intrăm? Suntem noi cu adevărat oameni care iubim pacea și căutăm oameni ai păcii, oameni vrednici? Nu cumva căutăm și prietenia celor care refuză pacea și trăiesc ca dușmani ai crucii lui Cristos?

Să nu uităm adevărul acestor cuvinte: „Spune-mi ce prieteni ai ca să-ți spun cine ești”! Totodată să ne amintim îndemnul Apostolului: „Priviți cu atenție la aceia care umblă după modelul pe care îl aveți în noi. Căci, v-am spus de multe ori și vă spun și acum plângând: mulți umblă ca niște dușmani ai crucii lui Cristos. Sfârșitul lor este pieirea, Dumnezeul lor este pântecele, iar gloria lor este în rușinea lor, cugetând numai la cele pământești. Însă patria noastră este în ceruri, de unde îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos” (Fil 3,17-20).

Niciun lucru, oricât de valoros ar fi,
nu-ți poate oferi fericirea care vine din prietenia cu Dumnezeu
și cu oamenii vrednici.
Această fericire este izvorul păcii interioare!

13 iulie 2017 

Joi din săptămâna a 14-a de peste an
Ss. Henric, împ. *; Eugen, ep.
Gen 44,18-21.23b-29; 45,1-5; Ps 104; Mt 10,7-15

LECTURA I
Dumnezeu m-a trimis aici înaintea voastră, pentru a vă păstra în viaţă!
Citire din cartea Genezei 44,18-21.23b-29; 45,1-5
În zilele acelea, Iuda s-a apropiat de Iosif şi i-a spus: „Te rog, domnul meu, îngăduie slujitorului tău să vorbească înaintea domnului meu, fără ca mânia ta să se aprindă împotriva slujitorului tău; căci tu eşti ca Faraon! 19 Domnul meu i-a întrebat pe servitorii săi, zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?» 20 Noi am răspuns domnului meu: «Noi avem un tată bătrân şi un frate mai mic, care i s-a născut la bătrâneţe. Fratele lui a murit, iar el a rămas singurul copil al mamei sale şi tatăl său îl iubeşte”. 21 Atunci tu ai spus servitorilor tăi: «Faceţi-l să coboare la mine, ca să-l văd cu ochii mei! 23b Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu veţi mai putea vedea faţa mea». 24 Când am urcat la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele domnului meu. 25Când tatăl nostru ne-a zis: «Mergeţi din nou şi cumpăraţi ceva de mâncare», 26 noi i-am zis: «Nu putem coborî; dacă este cu noi fratele nostru mai mic, atunci coborâm. Căci nu putem să mai vedem faţa acelui om, dacă fratele nostru mai mic nu este cu noi». 27 Atunci servitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi ştiţi că soţia mea mi-a născut doi fii; 28 unul s-a dus de la mine şi am zis: a fost sfâşiat de vreun animal; până astăzi nu l-am mai văzut. 29 Dacă îl luaţi şi pe acesta din faţa mea şi i se va întâmpla vreo nenorocire, îmi veţi coborî cărunteţea, cu răutate, în locuinţa morţilor”. 45,1Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor de faţă şi a strigat: „Scoateţi-i pe toţi afară dinaintea mea!” Şi nu a mai rămas nimeni cu el; Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 Şi-a ridicat glasul şi a plâns. L-au auzit egiptenii şi l-a auzit şi casa lui Faraon. 3 Iosif le-a spus fraţilor săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu au fost în stare să-i răspundă, aşa erau de înspăimântaţi de faţa lui. 4 Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi ei s-au apropiat. El le-a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt. 5 Dar acum nu vă tulburaţi şi nu mai fiţi cu ochii supăraţi pentru că m-aţi vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),16-17.18-19.20-21 (R.: cf. 5a)
R.: Să ne aducem aminte de faptele minunate ale Domnului!
sau:
Aleluia.

16 Domnul a trimis foamete asupra ţării
şi i-a lăsat fără hrană.
17 A trimis înaintea lor un bărbat, pe Iosif,
care a fost vândut ca sclav. R.

18 I-au strâns picioarele în obezi,
i-au pus la gât lanţuri,
19 până când cuvântul lui s-a împlinit,
până când cuvântul Domnului i-a dat dreptate. R.

20 Atunci, regele a trimis să-l lase liber
şi l-a eliberat stăpânitorul popoarelor;
21 l-a pus stăpân peste casa lui
şi stăpânitor peste toată averea lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
În dar aţi primit, în dar să daţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,7-15
În acel timp, Isus le-a spus: „Mergând, predicaţi: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»! 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi. 9 Nu luaţi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, 10 nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană! 11 Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi! 12 Intrând în casă, salutaţi! 13 Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! 14 Dacă cineva nu vă primeşte şi nu ascultă cuvintele voastre, ieşind din casa şi din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre! 15 Adevăr vă spun: mai uşor va fi în ziua judecăţii pentru Sodoma şi Gomora decât pentru cetatea aceea”.

Cuvântul Domnului

0