Fragilitatea vieții și a credinței noastre stă astăzi față în față cu forța cuvântului divin. Noi și „poporul nostru”, noi și comunitatea noastră ne regăsim deseori în cuvintele profeților și ale lui Cristos: „Inima acestui popor a devenit insensibilă” (cf. Mt 13,15). Însă chiar și atunci când despre noi Dumnezeu dă mărturie că am devenit insensibili și neroditori, despre cuvântul său veșnic roditor Domnul spune: „Cuvântul meu care a ieşit din gura mea nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis” (cf. Is 55,11).

Chiar dacă inima noastră refuză frumusețea cuvântului divin, Cristos ne cere să analizăm relația dintre noi și cuvântul său: unde ne regăsim în pagina evangheliei? Cum reacționăm în fața cuvântului semănat în noi de Dumnezeu prin părinții noștri, prin educatorii noștri, prin preoții care ne-au botezat, spovedit, împărtășit? Pe noi ce ne împiedică să rodim?

Sterilitatea noastră poate veni și din faptul că suntem indiferenți în fața cuvântului: nu căutăm să-l înțelegem, nu-l medităm. Noi nu mai știm să stăm în tăcere cu acest cuvânt divin, așa cum deseori stau în tăcere doi oameni care se iubesc: stau tăcuți, se privesc și cresc în iubire și înțelegere unul față de celălalt. Nicio iubire nu poate rezista atunci când toți vorbesc încontinuu! Așa cum iubirea are nevoie de tăcere pentru a-l asculta și a-l înțelege pe celălalt, la fel și relația dintre noi și cuvântul divin are nevoie să fie întreținută de tăcere și meditație. Altfel nu înțelegem cuvântul și nu rodim.

De asemenea, suntem neroditori și atunci când nu ne temperăm entuziasmul și ne grăbim, crezând că am înțeles ce vrea Dumnezeu de la noi. Suntem bucuroși atunci când Dumnezeu ne cheamă și spunem plini de bucurie: „Iată-mă, Doamne”. Însă acest entuziasm, dacă nu este înrădăcinat în inima noastră prin rugăciune și meditație, pălește în fața încercărilor, a persecuțiilor. Pentru a deveni rodnică, relația dintre noi și cuvântul divin are nevoie de continuitate și statornicie.

Analizând această legătură dintre noi și cuvântul divin, trebuie să verificăm și rădăcinile pe care le au în inima noastră „grija acestei lumi şi pofta amăgitoare a bogăţiei”. Roadele cuvântului divin nu pot crește împreună cu grija acestei lumi și cu pofta de avere. Să ne amintim cuvântul Apostolului: „Rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rătăcit de la credință și și-au provocat multe chinuri” (1Tim 6,10). Pentru a rodi trebuie să ne ferim inima de această otravă!

Eliberată de „rădăcina tuturor relelor”, fortificată pe stânca statorniciei, hrănită cu dulceața meditației și a tăcerii contemplative, inima noastră va rodi fie o sută, fie șaizeci, fie trezeici.

Cine meditează cuvântul Domnului
„este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit” (Ps 1,3).

16 iulie 2017 

† DUMINICA a 15-a de peste an
Sf. Fc. Maria de pe Muntele Carmel
Is 55,10-11; Ps 64; Rom 8,18-23; Mt 13,1-23 (Mt 13,1-9)

LECTURA I
Ploaia face pământul să rodească.
Citire din cartea profetului Isaia 55,10-11
Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească, să încolţească şi să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, ¹¹ la fel va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 64(65),10abcd.10e-11.12-13.14 (R.: cf. Lc 8,8a)
R.: Doamne, binecuvântează pământul ca să aducă roade bogate!

^10abcd Tu vizitezi pământul,
tu îi potoleşti setea cu îmbelşugare;
tu îl copleşeşti cu bogăţii.
Râul lui Dumnezeu este plin cu apă. R.

^10e Tu faci să crească grâul pentru oameni.
Astfel, pregăteşti pământul:
¹¹ îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaie şi răsadurile i le binecuvântezi. R.

¹² Încununezi tot anul cu bunătăţile tale:
pe urmele tale curge belşugul.
¹³ Se ivesc păşuni în pustiu,
colinele sunt încinse cu veselie. R.

¹⁴ Păşunile se înveşmântă cu turme,
văile se îmbracă cu grâne;
toate strigă de bucurie şi cântă. R.

LECTURA A II-A
Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,18-23
Fraţilor, eu consider că suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. ¹⁹ Într-adevăr, creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. ²⁰ Căci creaţia a fost supusă zădărniciei, nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranţa ²¹ că şi ea, creaţia, va fi eliberată de sclavia stricăciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. ²² De fapt, noi ştim că toată creaţia suspină şi suferă durerile unei naşteri până în timpul de acum, ²³ dar nu numai ea, ci şi noi, cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul, şi noi suspinăm în noi înşine, aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,1-23
În ziua aceea, ieşind Isus din casă, s-a aşezat pe ţărmul mării. ² S-a adunat lângă el o mulţime atât de mare încât el s-a urcat să se aşeze în barcă şi toată mulţimea stătea pe ţărm, ³ iar el le spunea multe în parabole: „Iată, semănătorul a ieşit să semene! ⁴ Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. ⁵ O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc; ⁶ iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. ⁷ O altă parte a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbuşit-o. ⁸ Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci. ⁹ Cine are urechi, să asculte!” ¹⁰ Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbeşti în parabole?” ¹¹ Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat, ¹² căci celui care are i se va da şi-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are. ¹³ De aceea le vorbesc în parabole, pentru ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă ¹⁴ şi să se împlinească profeţia lui Isaia care spune: «De ascultat veţi asculta, dar nu veţi înţelege şi de privit veţi privi, dar nu veţi vedea. ¹⁵ Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii şi i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, iar eu să-i vindec”. ¹⁶ Însă fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud! ¹⁷ Adevăr vă spun: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi şi n-au auzit. ¹⁸ Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului! ¹⁹ Oricine ascultă cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. ²⁰ Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, ²¹ dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. ²²Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija acestei lumi şi pofta amăgitoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod. ²³ Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci”.

Cuvântul Domnului