„Domnul este milostiv şi plin de îndurare”, cântă zilnic inima noastră de la revărsatul zorilor și până la apusul soarelui. Cât de apăsătoare ar fi dimineața și cât de chinuitor ar fi somnul fără milostivirea pe care Dumnezeu o revarsă asupra noastră. Astăzi ca și ieri suntem înveșmântați în milostivirea sa, suntem învăluiți de iubirea sa. Aceasta pentru ca la rândul nostru să fim milostivi, plini de îndurare și iubitori cu cei care fac parte din viața noastră, din comunitatea noastră, din inima noastră.

Simțind milostivirea Domnului ne ridicăm ochii spre cer și cântăm împreună cu psalmistul: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita nicicând de binefacerile sale” (Ps 102,1-2). Trebuie să-l binecuvântăm pe Domnul pentru că ne-a ales pe noi, cei mici, și a revărsat asupra noastră binefacerile sale. Ne-a ales pe noi întocmai cum l-a ales pe Moise și a făcut în viața noastră și în viața celor de lângă noi lucruri minunate. Nu, nu putem uita binefacerile lui, nu putem uita dragostea cu care ni l-a făcut cunoscut pe Isus Cristos.

De fapt, tocmai prin Cristos și în Cristos Dumnezeu, în fiecare zi, „ne iartă toate nelegiuirile şi ne vindecă de orice boală. El ne răscumpără viaţa din adânc şi ne încununează cu îndurare şi dragoste”. Cristos este acel foc mistuitor care ne purifică, acel foc de care trebuie să ne apropiem cu smerenie, desculți, liberi de tot ce ar putea împiedica purificarea noastră. Cristos este cel de care trebuie să ne apropiem, reînnoind în fiecare zi acel „Iată-mă! Sunt aici! Sunt la dispoziția ta, Doamne!”.

Iar el, Domnul și Dumnezeul nostru, cel care „face dreptate şi judecată dreaptă tuturor celor care suferă asuprire”, ne trimite așa cum l-a trimis pe Moise: „Mergi și eliberează poporul meu. Mergi și du libertatea fiilor lui Israel”. El, Domnul, care „a făcut cunoscute lui Moise căile sale şi faptele sale minunate, fiilor lui Israel”, lucrează în noi și prin noi în această zi și ne trimite să ne apropiem de cei care trăiesc în suferință (cf. Ps 102,6-7; Ex 3,9-10).

Să nu fugim din fața Domnului și să nu refuzăm misiunea pe care ne-o încredințează. Este adevărat că și noi putem spune asemenea lui Moise: „Cine sunt eu ca să îndeplinesc o misiune atât de importantă, atât de grea?” (cf. Ex 3,11). Adevărat și bun lucru este să nu uităm că suntem mici și nevredinci. Însă totodată trebuie să ne amintim că harul său a fost revărsat asupra noastră prin Isus Cristos. De aceea noi nu suntem singuri, ci el este cu noi și lucrează în noi și prin noi: „Eu voi fi cu tine până la sfârșitul lumii” (cf. Mt 28,20; Ex 3,12). Nu te teme!

Cât de bine este să te simți mic și nevrednic,
pentru că doar așa ai posibilitatea
să tresalți de bucurie
în fața unui Dumnezeu atotputernic, milostiv și plin de îndurare.

19 iulie 2017 

Miercuri din săptămâna a 15-a de peste an
Ss. Epafra, ep. m.; Macrina, călug.
Ex 3,1-6.9-12; Ps 102; Mt 11,25-27

LECTURA I
Acolo i-a apărut îngerul Domnului în mijlocul unui foc ce se ridica dintr-un tufiş.
Citire din cartea Exodului 3,1-6.9-12
În zilele acelea, Moise păştea turma lui Ietro, socrul său, preotul din Madian. A condus turma dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. ² Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc din mijlocul rugului. El s-a uitat şi, iată, rugul ardea cu foc, dar rugul nu se mistuia. ³ Moise a zis: „Ia să merg şi să văd această mare arătare: de ce nu se mistuie rugul!” ⁴ Când Domnul a văzut că el a mers să vadă, Dumnezeu l-a strigat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!”. ⁵ El i-a zis: „Nu te apropia aici! Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!” ⁶ Şi a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob”. Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-l privească pe Dumnezeu. ⁹ „Şi acum, iată, strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la mine şi am văzut asuprirea cu care îi asupresc egiptenii! ¹⁰ Acum mergi, te trimit la Faraon! Scoate poporul meu, pe fiii lui Israel, din Egipt!” ¹¹ Moise i-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să merg la Faraon şi să-i scot pe fiii lui Israel din Egipt?” ¹² El i-a zis: „Eu voi fi cu tine şi acesta va fi pentru tine semnul că eu te-am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.6-7 (R.: 8a)
R.: Domnul este milostiv şi plin de îndurare.

¹ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!
² Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

³ El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
⁴ El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

⁶ Domnul face dreptate şi judecată dreaptă
tuturor celor care suferă asuprire.
⁷ El a făcut cunoscute lui Moise căile sale
şi faptele sale minunate, fiilor lui Israel. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai revelat celor mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-27
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici. ²⁶ Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. ²⁷ Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”.

Cuvântul Domnului