Atunci când vom înțelege, aprecia și apăra persoana umană, în mod deosebit pe cei mici, slabi, săraci, flămânzi, vom face lumea noastră mai bună. Însă dacă vom continua să neglijăm omul ocupându-ne doar de lucruri și lucrări, comunitatea noastră nu va cunoaște și nu va înțelege niciodată fericirea care vine din salvarea omului.

Pentru a salva omul, Dumnezeu s-a făcut om. Pentru a-l mântui, s-a lăsat bajocorit, pălmuit, răstignit pe cruce. S-a umilit și s-a lăsat omorât, știind că aceasta este calea prin care omul va fi înălțat din nou la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu. Da, omul, cel de lângă tine, cel pe care astăzi îl privești cu dispreț sau invidie, tocmai el este fiul lui Dumnezeu, este persoana pentru care Cristos a murit. Noi înșine, și tu, și eu, suntem fiii lui Dumnezeu și ar trebui să trăim ca adevărați fii. Însă…

Însă trăim mai mult ca farisei, ca acea „specie de om” care a supraviețuit timpului lui Cristos și dă în continuare târcoale vieții aproapelui, căutând mereu motiv de condamnare. Nu au lipsit niciodată oamenii care nu au înțeles cuvintele lui Dumnezeu: „Îndurare vreau, şi nu jertfă” (cf. Mt 12,7). Nu lipsesc oamenii care rămân indiferenți atunci când îi văd pe cei flămânzi, însetați, goi. Sau mai rău, îi condamnă, căutând legi care să le interzică celor suferinzi să se salveze: chiar dacă ești flămând, așa cum erau și discipolii (cf. Mt 12,1), nu ai voie „să rupi spice și să le mănânci”, nu ai voie să te salvezi, nu ai voie! E lege!

Astfel de legi care pun regula mai presus de viață, mai presus de persoana umană, au fost condamnate de Cristos și trebuie să fie respinse și de noi. Pentru Cristos ceea ce contează este omul, suntem noi, sunt cei săraci, flămânzi, suferinzi. Nu legea! Nu templul! Nu zilele, nu timpul care nu ne mai ajunge niciodată, disperați fiind să facem totul pentru noi, uitând de frații noștri, de cei din casa noastră!

Cât de diferiți suntem de Cristos și cât de mult ne regăsim în imaginea fariseilor care condamnă omul. Însă ziua aceasta să fie pentru noi începutul zilelor, începutul unei vieți noi, așa cum a fost pentru poporul lui Israel ieșirea din Egipt (cf. Ex 12,2). Să redescoperim valoarea omului și să ne interesăm de oameni. Să investim în oameni, nu în legi, nu în construcții, nu în proiecte care nu-i satură pe cei flămânzi, care nu-i alină pe cei suferinzi, care nu-i îmbrățișează pe cei singuri. Să „împlinim făgăduințele făcute Domnului” în cea mai frumoasă zi a vieții noastre, în ziua în care ne-am angajat să mergem pe calea care ne duce spre viață, spre viața veșnică! Să învățăm de la Cristos ce înseamnă iubirea omului, el care ne-a iubit până la sfârșit, până la moartea pe cruce (cf. In 13,1; Fil 2,8).

„Ți s-a arătat, omule, ce este bine
și ce îți cere Domnul:
nimic altceva decât să fii drept,
să iubești bunătatea
și să fii umil înaintea Dumnezeului tău” (cf. Mih 6,8).

21 iulie 2017 

Vineri din săptămâna a 15-a de peste an
Sf. Laurenţiu din Brindisi, pr. înv. *
Ex 11,10-12,1-14; Ps 115; Mt 12,1-8

LECTURA I
Veţi înjunghia mielul către seară; voi vedea sângele şi voi trece mai departe.
Citire din cartea Exodului 11,10-12,1-14
În zilele acelea, Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; Domnul a împietrit inima lui Faraon şi el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece din ţara lui. ^12,1 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: ² „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor; ea să fie pentru voi întâia între lunile anului! ³ Vorbiţi întregii adunări a lui Israel: În ziua a zecea a lunii acesteia, fiecare să ia un animal din turmă pentru fiecare casă părintească, un animal din turmă pentru fiecare casă! ⁴ Iar dacă o familie este prea mică pentru un miel, să-l ia împreună cu vecinul cel mai de aproape de casă, după numărul sufletelor; fiecare să socotiţi câţi sunt de trebuinţă ca să mănânce un miel! ⁵ Animalul din turmă să vă fie fără cusur, de parte bărbătească, de un an; să-l luaţi fie dintre miei, fie dintre capre! ⁶ Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi toată adunarea comunităţii lui Israel să-l înjunghie spre seară! ⁷ Să ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus al caselor în care îl vor mânca! ⁸ Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu azime şi cu ierburi amare! ⁹ Să nu mâncaţi din el nimic crud sau fiert în apă, ci fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele lui! ¹⁰ Să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţa; dacă va rămâne ceva din el până dimineaţa, să-l ardeţi în foc! ¹¹ Să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului! ¹² Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceea şi voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul! ¹³ Sângele vă va fi semn pe casele în care veţi fi voi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi. Nu va fi între voi

nicio rană nimicitoare atunci când voi lovi ţara Egiptului. ¹⁴ Această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului din generaţie în generaţiile voastre: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.15-16bc.17-18 (R.: 13)
R.: Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului.
sau:
Aleluia.

¹² Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
¹³ Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

¹⁵ Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea celor credincioşi ai săi.
^16bc Eu sunt slujitorul tău, şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele. R.

¹⁷ Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
¹⁸ Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului este stăpânul sâmbetei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,1-8
În acel timp, Isus trecea printre lanuri de grâu într-o sâmbătă. Discipolilor săi le era foame şi au început să rupă spice şi să le mănânce. ² Dar fariseii, când au văzut, i-au spus: „Iată, discipolii tăi fac ceea ce nu este permis să facă în zi de sâmbătă!” ³ Atunci le-a zis: „Nu aţi citit ce a făcut David când le era foame, lui şi celor care erau cu el: ⁴ cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile punerii înainte pe care nu aveau voie să le mănânce nici el, nici cei care erau cu el, decât numai preoţii? ⁵ Sau nu aţi citit în Lege că în zi de sâmbătă preoţii încalcă sâmbăta în templu şi sunt nevinovaţi? ⁶ Dar eu vă spun că aici este unul mai mare decât templul! ⁷ Dacă aţi şti ce înseamnă: «Îndurare vreau, şi nu jertfă», nu i-aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi. ⁸ Căci Fiul Omului este stăpânul sâmbetei”.

Cuvântul Domnului