Arhiva pentru iulie 24th, 2017

Știți cine e și ce a făcut Charbel Makhluf, mireasma Libanului?!

sfantul charbel makhluf_sfantul zileiExistă oameni pe care întâlnindu-i simți cum inima ți se umple de Cer și începi să guști frumusețea Împărăției cerurilor. Atunci, fericit, îți amintești că „împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela” (Mt 13,44). Și viețile sfinților sunt comori necunoscute și pline de mister, iar descoperirea lor devine pentru noi izvor de viață și puterea de a spera vindecarea sufletului și a trupului.

Un astfel de sfânt este și Charbel Makhluf, născut la 8 mai 1828, în Bekà Kafra, un sătuc din nordul Libanului. Născut într-o familie creștină practicantă, la botez a primit numele de Youssef (Iosif). A rămas orfan de tată pe când avea trei ani, însă în inima sa deja licăreau germenii unei iubiri divine. A slujit ca ministrat în Biserica Orientală Maronită în care sfintele Liturghii se celebrau în aramaică, în limba pe care o vorbea însuși Isus Cristos. Când nu trebuia să meargă cu animalele la păscut, se retrăgea într-o peșteră din apropiere pentru a se ruga. Privea ore în șir o statuie a Preacuratei și vorbea cu Dumnezeu, Tatăl său, în desăvârșita tăcere a unei grote.

La 23 de ani a intrat în mănăstirea de la Annaya a Ordinului Maronit Libanez. Începând noviciatul în 1851, și-a luat numele de Charbel, un martir din Antiohia de la începutul creștinismului. A făcut voturile solemne la 1 noiembrie 1853, iar la 23 iulie 1859 a fost hirotonit preot. Își dedica mult timp activităților din mănăstire, dar inima sa suspina mereu după momente de singurătate în care să stea în liniște înainte Domnului. Viața contemplativă era visul său. Astfel, după 15 ani de slujire în mănăstire, a îmbrățișat viaţa eremitică. Separat de lume și cufundat în tăcerea singurătății, și-a petrecut viața în rugăciune, contemplație și pocăință aspră. Totul pentru slava lui Dumnezeu și mântuirea lumii.

În cei 23 de ani de viață ca eremit cei care au avut ocazia să-l întâlnească la sfânta Liturghie sau pentru alte rugăciuni, spuneau că era suficient să-l vezi cum face semnul sfintei Cruci ca să înțelegi iubirea care-l unea cu Cristos răstignit. Tocmai prin acest semn maestos și puternic al Crucii a învins toate atacurile Diavolului care încerca să-l abată de la viața eremitică și de la calea sfințeniei.

A murit în ajunul Crăciunului, la 24 decembrie 1898, după opt zile de agonie. Ultimele sale cuvinte, la 16 decembrie, au fost tocmai cuvintele consacrării rostite în timpul sfintei Liturghii: „Acesta este trupul meu care se jertfește pentru voi”.

La puțin timp după moartea sa, s-au văzut fenomene extraordinare la mormântul său. Pentru că și-a dedicat întreaga viață slujirii și rugăciunii, adică miresmei plăcute Domnului, trupul său mort emana „mireasma Libanului” și continua să realizeze faptele minunate ale Mântuitorului (Ct 4,11; Os 14,7; Mc 16,17-18). Când l-au dezgropat i-au găsit trupul neatins, ca viu. Mai mult, din trupul său ieşea o sudoare roşiatică, analizată de medici specialiști în 1899, 1927 și 1950. Chiar și în 1950 trupul său era tot ca viu şi păstra temperatura trupurilor vii.

Omul rugăciunii și al tăcerii, fiul Mariei și fratele lui Cristos, continuă și astăzi să facă zeci de miracole. Cei care îi vizitează mormântul aflat în mănăstirea Annaya, indiferent de confesiune, strigă deseori: „Minune, minune”.

Papa Paul al VI-lea l-a beatificat în prezența părinților participanți la Conciliul al II-lea din Vatican, la 5 decembrie 1965, iar apoi l-a canonizat la 9 octombrie 1977.
1

Nu vă temeţi, staţi şi veţi vedea mântuirea Domnului…

credinta_scriptura_meditatie_rugaciuneCât de liniștiți ne-am începe săptămâna dacă am crede cu adevărat în Dumnezeu. Cum să fii agitat, speriat, descurajat, când știi că lângă tine ai un Dumnezeu atotputernic, pe acel Dumnezeu căruia poți să-i spui Tată și el îți răspunde: „Tu ești fiul meu, tu ești fiica mea”?! În ziua când vom crede cu adevărat în Dumnezeu vom pluti de fericire, vom tresălta de bucurie chiar și în mijlocul suferințelor, chiar de am fi în cea mai adâncă vale de lacrimi. Da, când vom crede în Dumnezeu, când ne vom pune în el toată speranța, abia atunci vom simți brațul său puternic și toată mângâierea. În ziua când vom crede în Dumnezeu vom auzi cum însuși Moise ne spune în mijlocul necazurilor: „Nu vă temeţi, staţi şi veţi vedea mântuirea Domnului pe care el o va face astăzi pentru voi; căci răul care vă neliniștește astăzi va dispărea și însuși Domnul va șterege orice lacrimă din ochii voștri! Domnul va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi!” (cf. Ex 14,13-14).

Stai liniștit! Privește spre Domnul și linștește-ți inima: nu te teme de ziua de mâine, Dumnezeu este deja acolo și se îngrijește de ea. Tatăl nostru ceresc știe deja ceea ce avem nevoie (cf. Mt 6,25-34). Iubirea sa este mult mai rapidă și eficientă decât toate planurile și gândurile noastre: ceea ce noi am putea planifica pentru mâine, el poate face deja astăzi, acum. Ceea ce noi sperăm să putem construi în viitorul nostru, el face să fie prezent. Aceasta pentru că iubirea lui poate totul, aceasta pentru că iubirea lui nu cunoaște margini, aceasta „pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil” (Lc 1,37). Nimic! Credem noi aceasta?

Să nu cerem semne și minuni, ci să credem în iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă. Dacă nu l-a cruțat pe propriul său fiu pentru noi, cum ar putea să ne refuze vreo altă rugăminte (cf. Rom 8,32; In 3,16)? Dacă prin Cristos însăși moartea a fost învinsă, ce ar putea fi imposibil pentru Dumnezeu? Ce alte semne și minuni mai mari decât acestea am putea primi: „Bobul de grâu”, „Fiul Omului care a stat trei zile şi trei nopţi în inima pământului”, a înviat și a adus rod bogat! Credem noi aceasta sau continuăm să fim o generație „rea şi adulteră”, care zi de zi cere alte semne și minuni (cf. Mt 12,39.40)?

Să ne liniștim inima la acest început de săptămână și vom cunoaște și noi că Domnul este Dumnezeu. Îl vom simți cum se apropie de inima noastră, îl vom vedea cum intră în comunitatea noastră și ne spune: „Nu te teme! Eu sunt alfa și omega, cel care este, care era și care vine, Atotputernicul! Nu te teme! Eu sunt cel dintâi și cel de pe urmă și cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu am cheile morții și ale locuinței morților. Nu te teme!” (cf. Ap 1,8.17-18).

Chiar dacă nu putem să înțelege
planurile lui Dumnezeu cu noi,
putem să-i simțim iubirea.
Să credem și să iubim un Dumnezeu
care s-a jertfit pentru noi pe lemnul crucii!

24 iulie 2017 

Luni din săptămâna a 16-a de peste an
Ss. Sharbel Makhluf, pr. *; Cristina, fc. m.
Ex 14,5-18; Ps Ex 15,1-6; Mt 12,38-42

LECTURA I
Vor cunoaşte egiptenii că eu sunt Domnul, când voi fi glorificat în Faraon, în carele şi călăreţii lui.
Citire din cartea Exodului 14,5-18
În zilele acelea, i s-a făcut cunoscut regelui Egiptului, că poporul lui Israel a fugit. Atunci inimile lui Faraon şi ale slujitorilor lui s-au întors împotriva poporului şi au zis: „Ce am făcut? L-am lăsat pe Israel să plece de la munca lui”. 6 Şi-a înhămat carul şi şi-a luat poporul cu el. 7 A luat şase sute de care alese şi toate carele Egiptului; şi în toate erau căpetenii. 8 Domnul a împietrit inima lui Faraon, regele Egiptului, şi el i-a urmărit pe fiii lui Israel. Şi fiii lui Israel ieşiseră cu mâna ridicată. 9Egiptenii i-au urmărit; toţi caii şi carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui i-au ajuns când îşi aşezau tabăra lângă mare, la Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-?efon. 10 Faraon se apropia. Fiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi, iată, egiptenii veneau după ei. Fiii lui Israel s-au înspăimântat tare şi au strigat către Domnul. 11 Ei i-au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt că ne-ai luat să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12 Oare nu asta îţi spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca sclavi egiptenilor, căci este mai bine pentru noi să slujim ca sclavi egiptenilor decât să murim în pustiu?»” 13 Moise a zis poporului: „Nu vă temeţi, staţi şi veţi vedea mântuirea Domnului pe care el o va face astăzi pentru voi; căci pe egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea niciodată! 14 Domnul va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi!” 15 Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui Israel să pornească! 16 Iar tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi desparte-o; fiii lui Israel vor merge prin mijlocul mării, pe uscat. 17 Iată, eu voi împietri inima egiptenilor ca să meargă după ei! Şi voi fi glorificat în Faraon şi în toată oştirea lui, în carele lui şi în călăreţii lui. 18 Vor cunoaşte egiptenii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în Faraon, în carele lui şi călăreţii lui”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ex 15,1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.

1 Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.
Cal şi călăreţ, i-a aruncat în mare.
2 Puterea mea şi cântarea mea este Domnul
şi el a fost mântuirea mea:
acesta este Dumnezeul meu: pe el îl voi lăuda;
El este Dumnezeul tatălui meu: îl voi preaînălţa pe el. R.

3 Domnul este un războinic:
numele lui este Domnul.
4 Carele lui Faraon şi oştirea lui, le-a aruncat în mare;
căpeteniile lui alese s-au afundat în Marea Roşie. R.

5 Adâncurile i-au acoperit,
s-au cufundat în adânc ca o piatră.
6 Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere;
dreapta ta, Doamne, pe duşman l-a doborât. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile voastre, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Regina din Sud se va ridica la judecată cu generaţia aceasta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,38-42
În acel timp, unii dintre cărturari şi farisei i-au spus lui Isus: „Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine”. 39 Dar, răspunzând, Isus le-a zis: „Această generaţie rea şi adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona profetul: 40 aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în burta peştelui, tot aşa Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în inima pământului. 41 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona; şi, iată, aici unul mai mare decât Iona! 42 Regina din Sud se va ridica la judecată cu această generaţie şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, aici unul mai mare decât Solomon”.

Cuvântul Domnului
0