Cât de tristă trebuie să fie ziua în care nu găsim motive să-l binecuvântăm pe Domnul, ziua în care nu ne facem timp pentru a ne privi viața și a descoperi în ea sau în comunitatea noastră semnele prezenței și ale iubirii lui Dumnezeu. Există oare vreun om care poate lăsa să treacă o zi fără să spună: „Binecuvântat eşti, Doamne, vrednic de laudă şi preamărit în veci” (cf. Dan 3,52)? Tu pentru ce-l binecuvântezi astăzi pe Domnul? Ce simți că a făcut Dumnezeu astăzi pentru tine?

Binecuvântează-l pe Domnul dacă ai înțeles că tot ceea ce avem, tot ceea ce primim este darul lui Dumnezeu, iar dintre toate, Euharistia este darul cel mai prețios. Din Euharistie răsună și astăzi strigătul Domnului: „Priveşte şi înţelege cât de mult te iubesc”! Apropie-te cu vrednicie de sfânta Împărtășanie și spune din toată inima: „Binecuvântat eşti, Doamne, vrednic de laudă şi preamărit în veci”.

Dacă auzul tău e bun și te poți bucura de sunetul muzicii, de glasul prietenilor, spune: „Binecuvântat eşti, Doamne, vrednic de laudă şi preamărit în veci”.

Dacă vederea ta e bună și poți contempla chipul lui Cristos răstignit, dacă poți vedea semnele pătimirilor sale pentru mântuirea noastră; dacă privirea ta poate admira frumusețea naturii și chipul celor dragi, atunci spune: „Binecuvântat eşti, Doamne, vrednic de laudă şi preamărit în veci”.

Dacă ai puterea să muncești, dacă ai forță în brațele și în picioarele tale, dacă te simți inspirat în ceea ce faci și vezi că lucrezi cu spor, atunci spune împreună cu toți cei care își câștigă pâinea în sudoarea frunții: „Binecuvântat eşti, Doamne, vrednic de laudă şi preamărit în veci”. Da, să fie binecuvântat, pentru că în timp ce unii au un loc de muncă și „pâinea cea de toate ziele”, în timp ce unii au sănătatea și forța pentru a munci, mulți frați de-ai noștri suferă în lipsuri, suferă de foame și de sete, suferă în patul spitalelor. Pentru ei noi înșine trebuie să devenim o binecuvântare, așa cum Domnul este o binecuvântare pentru noi. Iar dacă nu poți munci și ești în suferință, binecuvântează-l pe Domnul pentru cei care muncesc și împart cu tine pâinea lor: Dumnezeu este izvorul generozității!

Binecuvântat să fie Dumnezeu pentru că putem citi sau auzi, medita sau predica evanghelia sa. Cât de fericiți suntem ascultând și meditând cuvântul său. Însuși Cristos ne spune: „Fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud! Adevăr vă spun: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi şi n-au auzit” (Mt 13,16-17). Mulți au vrut și mulți sunt cei care vor și astăzi, dar nu au primit această binecuvântare. Nu este meritul nostru pentru ceea ce am primit, dar este datoria noastră să-l binecuvântăm pe Domnul pentru ceea ce ne-a oferit și ne oferă zi de zi.

În timp ce omul trist este bucuria Diavolului,
omul fericit este bucuria lui Dumnezeu!

27 iulie 2017 

Joi din săptămâna a 16-a de peste an
Ss. Pantelimon, medic m.; Natalia şi îns., m.
Ex 19,1-2.9-11.16-20b; Ps Dan 3,52-56; Mt 13,10-17

LECTURA I
Domnul se va coborî în faţa întregului popor pe muntele Sinai.
Citire din cartea Exodului 19,1-2.9-11.16-20b
În luna a treia de la ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egiptului, în ziua aceea au ajuns în pustiul Sinai. Au plecat de la Refidim, au ajuns în pustiul Sinai şi şi-au fixat tabăra în pustiu. Israel şi-a fixat tabăra în faţa muntelui ⁹ Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere în tine!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. ¹⁰ Domnul i-a spus lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mâine şi să-şi spele hainele, ¹¹ aşa încât să fie pregătiţi pentru a treia zi; căci, în a treia zi, Domnul se va coborî în faţa întregului popor pe muntele Sinai! ¹⁶ A treia zi, de dimineaţă, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte şi sunet puternic de trâmbiţă. Şi tot poporul din tabără a fost cuprins de spaimă. ¹⁷ Moise a scos poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu. Şi au stat în picioare la poalele muntelui. ¹⁸ Muntele Sinai era acoperit de fum, întrucât Domnul coborâse pe el în foc. Fumul se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere. ¹⁹ Sunetul trâmbiţei devenea tot mai puternic. Moise vorbea şi Dumnezeu îi răspundea prin tunet. ^20ab Domnul a coborât pe muntele Sinai, pe vârful muntelui. Domnul l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,52.53-54.55-56 (R. 52b)
R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne, şi preamărit în veci!

⁵² Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri
vrednic de laudă şi preamărit în veci! Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

⁵³ Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci!
⁵⁴ Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

⁵⁵ Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile
şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă şi preamărit în veci!
⁵⁶ Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,10-17
În acel timp, apropiindu-se, discipolii i-au spus lui Isus: „De ce le vorbeşti în parabole?” ¹¹ Iar el răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat, ¹² căci celui care are i se va da şi-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are. ¹³ De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă ¹⁴ şi să se împlinească profeţia lui Isaia, care spune: «De ascultat veţi asculta, dar nu veţi înţelege şi de privit veţi privi, dar nu veţi vedea. ¹⁵ Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii şi i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, iar eu să-i vindec”. ¹⁶ Însă fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud! ¹⁷ Adevăr vă spun: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului