Scriptura și viața ne învață că există un timp pentru toate (cf, Qoh 3,1-8). Lecturile de astăzi ne vorbesc despre timpul potrivit pentru a construi (cf. Ex 40,16-21), despre timpul potrivit pentru a călători și pentru a sta (cf. Ex 40,36-38), despre timpul potrivit pentru a pescui și pentru a alege ceea ce este bun de ceea ce este rău (cf. Mt 13,48). De un astfel de timp, un timp al separării celor bune de cele rele avem și noi nevoie mai ales atunci când „viața se umple”. Ne învață Isus: „Împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. Când s-a umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău” (Mt 13,47-48).

Ar trebuie să reflectăm mai mult asupra acestor operațiuni și să le facem loc în viața noastră. Suntem obișnuiți să alergăm în sus și în jos, să vedem, să auzim, să povestim, să facem… iar toată această alergătură ne umple viața, ne umple sufletul. Atunci vine momentul – cercetarea cugetului din liniștea serii sau sfânta spovadă – când alegem ceea ce trebuie păstrat și separăm de ceea ce trebuie aruncat. Este esențial să nu ne oprim doar asupra separării binelui de rău, ci să aruncăm răul. Să ne amintim cuvântul Domnului: „Spălați-vă, purificați-vă deci și curățați-vă! Îndepărtați răul faptelor voastre dinaintea ochilor mei! Încetați să faceți răul! Învățați să faceți binele!” (Is 1,16-17).

Cristos insistă asupra acestor două acțiuni: separarea binelui de rău și aruncarea răului. De multe ori ne oprim la a identifica și separa răul din viața noastră, dar nu îndrăznim să facem pasul decisiv: să ne rupem de rău, să-l aruncăm. Această „etapă a aruncării răului” este necesară pentru a crește în virtute. Cine se eliberează de rău creează mai mult loc pentru virtuți. La ce le-ar folosi pescarilor să țină peștii răi în coșuri? Ar ocupa spațiul în care trebuie puși peștii buni. Orice rău pe care îl păstrăm în viața noastră – orice păcat, orice viciu, orice ură, invidie etc. – ține ocupat locul pe care l-am putea oferi pentru o virtute, pentru a iubi, pentru a sluji. Ba chiar mai mult, pentru a fi o locuința, un sanctuar plăcut Domnului (cf. Ex 40,34; Ps 83,2).

Pentru aceasta să ne oprim astăzi și, în liniștea serii, să ne uităm cu atenție în tezaurul inimii noastre și să vedem ce fel de lucruri am adunat. Să avem curajul să facem curățenie. Sufletul este mai prețios decât casa, decât grădina, decât orice altceva. Și dacă în casă, în grădină, în locurile în care trăim facem curățenie și aruncăm ceea ce este rău, și în sufletul nostru trebuie să facem periodic curățenie și să îndepărtăm tot ceea ce ne împiedică să creștem armonios pentru împărăția cerurilor.

Fă-ți timp pentru sufletul tău.
Roagă-te, ascultă-l, curăță-l
și vei simți cea mai mare mângâiere
atunci când va înflori și va aduce roade:
însuși Dumnezeu va fi oaseptele tău.

3 august 2017 

Joi din săptămâna a 17-a de peste an
Sf. Martin, pustnic
Ex 40,16-21.34-38; Ps 83; Mt 13,47-53

LECTURA I
Norul a acoperit cortul întâlnirii şi gloria Domnului a umplut cortul.
Citire din cartea Exodului 40,16-21.34-38
În zilele acelea, Moise a făcut toate aşa cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut. ¹⁷ În luna întâi a anului al doilea, în ziua întâi a lunii, a fost ridicat sanctuarul. ¹⁸ Moise a ridicat sanctuarul; i-a pus picioarele, a aşezat stâlpii şi verigile şi a ridicat coloanele. ¹⁹ A întins acoperişul deasupra sanctuarului şi a pus peste el învelitoarea acoperişului, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise. ²⁰Apoi a luat mărturia şi a pus-o în arcă; a pus drugii la arcă şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra arcei. ²¹ A adus arca în cort; a atârnat perdeaua despărţitoare şi a acoperit astfel arca mărturiei, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise. ³⁴ Norul a acoperit cortul întâlnirii şi gloria Domnului a umplut sanctuarul. ³⁵ Moise nu putea să intre în cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui şi gloria Domnului umplea sanctuarul. ³⁶ Când se ridica norul de deasupra sanctuarului, fiii lui Israel porneau în toate călătoriile lor. ³⁷ Iar când nu se ridica norul, nu porneau până ce nu se ridica. ³⁸ Norul Domnului era deasupra cortului pe timpul zilei; iar noaptea devenea un foc în faţa tuturor fiilor lui Israel în timpul tuturor călătoriilor lor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 83(84),3.4.5-6a şi 8.11 (R.: 2)
R.: Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale Doamne al oştirilor!

³ Sufletul meu suspină,
ba chiar tânjeşte după curţile Domnului.
Inima mea şi trupul meu
în Dumnezeul cel viu tresaltă de bucurie! R.

⁴ Până şi vrabia îşi găseşte o casă
şi rândunica un cuib unde să-şi pună puii lor:
altarele tale, Doamne Sabaot,
regele meu şi Dumnezeul meu! R.

⁵ Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,
pentru că te pot lăuda mereu!
^6a Fericit este omul care îşi află tăria în tine!
⁸ Ei merg crescând în putere,
până ce se va face văzut în Sion Dumnezeul dumnezeilor. R.

¹¹ Căci mai bună este o zi în curţile tale
decât o mie în altă parte;
prefer să stau în pragul casei Dumnezeului meu
decât să locuiesc în corturile celor nelegiuiţi. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oamenii adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,47-53
În acel timp, Isus le-a spus mulţimilor: „Împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. ⁴⁸ Când s-a umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău. ⁴⁹ Tot aşa va fi la sfârşitul lumii: vor veni îngerii şi-i vor separa pe cei răi dintre cei drepţi ⁵⁰ şi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. ⁵¹ Aţi înţeles toate acestea?” I-au spus: „Da!” ⁵² Atunci le-a zis: „De aceea orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”. ⁵³ Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

Cuvântul Domnului