De multe ori, când mergem pe stradă și vedem bătrâni, încovoiaţi de ani şi suferință, slăbiţi de foame şi de soare, cu ochii acoperiţi de plânsul uitării şi al singurătăţii, simțim că strigă cineva la noi: „Daţi-le voi să mănânce!” (Mt 14,16). Noi? Eu? Şi de unde să luăm sau ce să iau ca să potolesc foamea miilor de oameni aflaţi în lipsuri? Şi apoi de multe ori văd că nu pâinea le lipseşte, ci o inimă care să-i asculte sau o gură care să le vorbească. Oameni au și astăzi nevoie de un om ca Isus, un om căruia să i se facă milă și să-i vindece nu doar de foame, ci mai ales de indiferență și de singurătate, de uitare (cf. Mt 14,14).

Astfel de oameni suntem chemați să fim noi: tu și eu. Astăzi am putea oferi oamenilor o clipă, nu o bancnotă; un surâs, nu un colţ de pâine. Astăzi am putea să ne așezăm lângă ei pentru un moment, evitând să le mai aruncăm în fugă din surplusul nostru. De fapt, aceasta înseamnă să le potoleşti inima, nu stomacul; să le ştergi lacrima din ochii lor brăzdaţi de durere; să-i ţii de mână. Chiar aşa: am luat vreodată un bătrân de mână? Pielea lui şi-a pierdut catifelarea tinereţii, însă acum poartă înscrisă istoria vieţii. Este plină de ridurile timpului.

Ce putem să facem noi pentru cei săraci, uitați, flămânzi? Ce pot să fac eu pentru săraci?

Să nu-i judec! Să-i ascult! Să le ofer, atunci când am şi mai ales atunci când nu am… sau când mă fac că nu am, speriat că nu o să-mi ajungă pentru mine sau pentru cei apropiaţi mie. Să le dau tot ce pot, tot ce am, tot ce sunt (cf. Mt 6,34).

Să nu devenim oameni care adună. Să ne amintim cuvântul Domnului: „ Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură. Adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră” (Mt 6,19-21).

Să stăm departe de oamenii care adună doar pentru acest pământ, doar pentru ei. Să ne temem de oamenii care nu ştiu să ofere; de oamenii care risipesc, în timp ce alţii strâng fiecare bob din lacrimile foamei; de oamenii care se uită în altă parte când ochii înlăcrimaţi îi cheamă şi le cere ajutorul; de oamenii care au două pături în timp ce alţii nu au niciuna. Să ne temem de ziua judecăţii, să ne temem pentru acea clipă în care am mâncat fără să ne pese că alţii, chiar în acelaşi timp, se sting în durerile înfometării.

Viitorul e al săracilor. Împărăţia cerurilor e a celor flămânzi. Fericirea e a celor care au ştiut să fie însetaţi de dreptate. Prezentul este trist și viitorul lipsit de speranță dacă oamenii nu mai ştiu cum e să fii flămând şi nu le mai pasă de ceilalţi care încă mai ştiu, care încă suferă!

Este adevărat că ceea ce avem și ceea ce putem oferi e puţin,
însă în mâinile Domnului
puținul nostru devine binecuvântare pentru toţi cei din jur.

7 august 2017 

Luni din săptămâna a 18-a de peste an
Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr. *
Num 11,4b-15; Ps 80; Mt 14,22-36

LECTURA I
Eu singur nu pot să port tot poporul acesta.
Citire din cartea Numerilor 11,4b-15
În zilele acelea, fiii lui Israel au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? ⁵ Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt gratis, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. ⁶Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic decât mană înaintea ochilor noştri”. ⁷ Mana era ca boabele de coriandru şi la vedere era ca bdeliul. ⁸ Poporul se împrăştia şi o aduna, o măcina la râşniţă sau o pisa în piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte cu untdelemn. ⁹ După ce, noaptea, cădea roua în tabără, cădea şi mana deasupra. ¹⁰ Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Domnul s-a aprins de mânie tare; iar în ochii lui Moise aceasta era rău. ¹¹ Moise i-a zis Domnului: „Pentru ce vrei să faci rău slujitorului tău? De ce nu am aflat har în ochii tăi punând povara acestui întreg popor asupra mea? ¹² Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău, aşa cum poartă doica pe cel pe care-l alăptează, până în ţara pe care ai jurat-o părinţilor lui!»? ¹³ De unde carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei mi se plâng zicând: «Dă-ne carne, ca să mâncăm!” ¹⁴ Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. ¹⁵ Dacă faci aşa cu mine, mai bine – dacă am aflat har în ochii tăi – omoară-mă, te rog, decât să-mi văd nenorocirea!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 80(81),12-13.14-15.16-17 (cf. 12)
R.: Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, ajutorul nostru!

¹² Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu,
Israel nu m-a acceptat.
¹³ Atunci, i-am lăsat în voia inimii lor împietrite,
ca să se conducă după planurile lor. R.

¹⁴ O, de m-ar asculta poporul meu,
de-ar umbla Israel pe căile mele!
¹⁵ Într-o clipă i-aş umili pe duşmanii lor
şi mi-aş întoarce mâna împotriva celor care îi asupresc. R.

¹⁶ Cei care îl urăsc pe Domnul vor deveni supuşii lui
şi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna.
¹⁷ L-aş hrăni cu cel mai bun grâu
şi l-aş sătura cu miere din stâncă. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Au mâncat toţi şi s-au săturat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,13-21
În acel timp, când a auzit Isus despre moartea lui Ioan Botezătorul, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu şi izolat; aflând, mulţimile l-au urmat pe jos din cetăţi. ¹⁴ Coborând, Isus a văzut o mare mulţime, i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. ¹⁵ La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu şi ora e deja târzie, dă drumul mulţimilor, ca, mergând prin sate, să-şi cumpere de mâncare!” ¹⁶ Dar Isus le-a zis: „Nu-i nevoie să plece. Daţi-le voi să mănânce!” ¹⁷ Ei însă i-au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. ¹⁸ Atunci le-a zis: „Aduceţi-mi-le aici!” ¹⁹ Poruncind mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat privirea spre cer, a mulţumit, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. ²⁰ Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi, au strâns douăsprezece coşuri pline. ²¹ Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

Cuvântul Domnului

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00