Apostolul Paul pune în lumină un adevăr esențial pentru credința noastră: Dumnezeu nu numai că ne spune cum trebuie trăită viața, ci el însuși vine și ne învață. Dumnezeu nu ne prezintă teorii sau ideologii, ci se face carne, se face trup jertfit pe lemnul crucii ca să ne învețe el însuși esența vieții: „Voi ați fost învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții” (1Tes 4,9). Cuvintele Apostolului sunt ecoul cuvintelor lui Dumnezeu făcut om: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții. Așa cum eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți unii pe alții! Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți dragoste unii față de alții” (In 13,34-35).

Însuși Dumnezeu ne-a învățat cum să ne iubim, de aceea modul nostru de a iubi omul trebuie să aibă un singur model și o singură măsură: iubirea lui Cristos. Risipim timp și energie, ba chiar ne pierdem întreaga viață, atunci când încercăm să slujim sau să iubim omul după alt model în afară de Cristos. Dacă vrem ca iubirea noastră să fie autentică, să privim mereu la Cristos și, meditând sfânta Evanghelie, să dăm curs chemării sale: „Învățați de la mine pentru că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mt 11,29).

Într-o lume atât de agitată și cu chipul mereu apăsat de povara vieții, ne vom găsi odihna dacă ne vom apropia de Cristos și, ascultându-i cuvintele, vom înțelege că „fiecăruia i s-a dat după propria putere” (cf. Mt 25,15). Nimeni nu a primit mai mult decât poate cuprinde ființa sa, trupul și sufletul. Nimeni nu primește o încercare, o cruce fără ca împreună cu aceasta să-i fie dat și harul de a o purta. Aceasta este și învățătura pe care tot sfântul Paul ne-o amintește prin propria viață, atunci când vorbește despre suferința sa, despre „spinul” său: „Mi-a fost dat un ghimpe în trup, un înger al Satanei ca să mă pălmuiască, așa încât să nu mă umplu de îngâmfare. De trei ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul să-l îndepărteze de la mine, dar el mi-a zis: Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se împlinește în slăbiciune” (2Cor 12,7-9).

Dumnezeu a dat fiecăruia după propria putere și ne este suficient harul său. Să ne amintim acest adevăr atunci când crucea ni se pare prea grea. Să ni-l amintim și atunci când suntem încercați de invidie: nu am fi putut gestiona cu sfințenie mai mult decât am primit! Acest adevăr să ne scoată din orice fel de lene și să ne facă responsabili, împlinindu-ne obligațiile și muncind (cf. 1Tes 4,11). Acest adevăr trebuie să alunge orice teamă sau descurajare din viața noastră și să ne dăruiască tot curajul de care avem nevoie pentru a ne purta crucea și a ne iubi unii pe alții așa cum ne-a învățat Cristos.

Când ți se pare că nu mai are rost să lupți
și vrei să-ți îngropi talanții,
amintește-ți că Dumnezeu se va întoarce
și te va întreba ce ai făcut cu ceea ce el ți-a încredințat.

2 septembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 21-a de peste an
Fer. Ingrid, călug.
1Tes 4,9-11; Ps 97; Mt 25,14-30

LECTURA I
Voi înşivă aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 4,9-11
Fraţilor, cât despre iubirea frăţească, nu e nevoie să vă mai scriem, căci voi înşivă aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii. ¹⁰ De fapt, o şi faceţi faţă de toţi fraţii care sunt în întreaga Macedonie. Totuşi vă îndemnăm, fraţilor, să prisosiţi şi mai mult, ¹¹ dorind să fiţi liniştiţi, să faceţi treburile voastre şi să munciţi cu propriile voastre mâini, după cum v-am poruncit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.7-8.9 (R.: 9)
R.: Domnul vine să judece popoarele cu dreptate.

¹ Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au venit în ajutor! R.

⁷ Să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea,
lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea!
⁸ Toate râurile să bată din palme
şi munţii să tresalte de bucurie împreună. R.

⁹ În faţa Domnului
care vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele cu nepărtinire. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34ab
(Aleluia) Vă dau o poruncă nouă, spune Domnul; să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit. (Aleluia)

EVANGHELIA
Peste puţin ai fost credincios: intră în bucuria stăpânului tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,14-30
În acel timp, Isus a spus această parabolă discipolilor săi: „Un om, voind să plece într-o călătorie, şi-a chemat servitorii şi le-a încredinţat bunurile sale. ¹⁵ Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria putere. Apoi a plecat. Îndată, ¹⁶ cel care primise cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci. ¹⁷ La fel, cel cu doi talanţi a câştigat alţi doi. ¹⁸ Dar cel care primise unul s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său. ¹⁹ După mult timp, a venit stăpânul acelor servitori şi le-a cerut cont. ²⁰ Venind cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, spunând: «Stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat, iată, alţi cinci talanţi am câştigat!” ²¹ Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» ²² Venind apoi cel cu doi talanţi, a spus: «Stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi talanţi am câştigat». ²³ Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» ²⁴ În sfârşit, venind şi cel care primise un talant, a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, ²⁵ şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!» ²⁶ Dar stăpânul i-a răspuns: «Servitor rău şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. ²⁷ Deci trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la venirea mea, aş fi retras ce este al meu cu dobândă. ²⁸ Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi! ²⁹ Pentru că oricui are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. ³⁰ Iar pe servitorul netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor!»”

Cuvântul Domnului