Pe drept se spune că „nu răutatea este opusul iubirii, ci indiferența”! Indiferența cu care tratăm răul din noi și din jurul nostru seacă inimile, le golește de virtute, de iubire, de adevăr. Indiferența alimentează ura, războiul, corupția. În timp ce iubirea aduce pacea, fericirea, dreptatea, libertatea. Acestea din urmă sunt darurile iubirii și ale Evangheliei, darurile pe care ni le oferă însuși Cristos. Și totuși învățătura sa este respinsă sau tratată cu indiferență.

Este atât de greu să înțelegem de ce unii oameni disprețuiesc o învățătură atât de sublimă, cum este cea a Evangheliei. De ce să urăști un adevăr care nu face rău nimănui? Cum să nu iubești ceea ce te îndeamnă la comuniune, la iubire, la împăcare?

Lecturile de astăzi pot fi sintetizate în versetul de la evanghelie: „Dumnezeu a împăcat lumea cu sine prin Cristos și a pus în noi cuvântul reconcilierii, cuvântul împăcării” (cf. 2Cor 5,19). Domnul ne-a asociat misiunii sale de mântuire. Trebuie să începem această duminică tocmai conștientizând că însuși Dumnezeu ne-a încredințat o misiune: împăcarea. Suntem chemați să vestim și să purtăm în jurul nostru iubirea, acea dragoste despre care Apostolul spune: „Iubirea nu face niciun rău aproapelui. Aşadar, plinătatea Legii este iubirea” (Rom 13,10). Iar în prima lectură, ca și în Evanghelie, Domnul ne învață cum să concretizăm această iubire: „Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău” (Mt 18,15).

Care este atitudinea noastră față de misiunea pe care Cristos ne-a încredințat-o? Oare chiar atragem noi atenția fratelui nostru atunci când greșește, atunci când păcătuiește? Și dacă îi atragem atenția, care este modul în care facem acest lucru? Suntem noi plini de dragoste față de cei care greșesc și încercăm să le salvăm viața?

Ne-am construit garduri din ce în ce mai înalte și ne-am izolat pereții caselor tocmai pentru a nu mai vedea ce se întâmplă dincolo de viața noastră. Ba mai mult, ne-am tencuit pereții inimii pentru a nu mai simți nimic din ceea ce ne-ar putea tulbura liniștea egoistă. Ne-am înconjurat cu un strat gros de indiferență și nu vrem să fim implicați în viața altora. Atunci când trecem indiferenți sau chiar trăim zilnic în indiferență lângă cel care păcătuiește și nu-i spunem nimic, uităm cuvântul Domnului: „Când îi voi spune celui rău: »Răule, vei muri!», dar tu nu-i vei spune ca să-l avertizezi pe cel rău de la calea sa, el, cel rău, va muri din cauza nelegiurii sale, iar eu voi căuta sângele lui din mâna ta” (Ez 33,8).

Trebuie să ne unim forțele
pentru a face această lume mai bună,
pentru a izgoni păcatul.
Știm că noi înșine suntem mici și plini de păcate,
însă ne încredem în cuvântul și prezența Domnului,
„căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu,
sunt şi eu acolo, în mijlocul lor”, spune Domnul (Mt 18,20).

10 septembrie 2017 

† DUMINICA a 23-a de peste an
Sf. Nicolae din Tolentino, pr.
Ez 33,7-9; Ps 94; Rom 13,8-10; Mt 18,15-20

LECTURA I
Dacă tu nu-i vei spune ca să-l avertizezi pe cel rău de la calea sa, eu voi căuta sângele lui din mâna ta.
Citire din cartea profetului Ezechiel 33,7-9
Aşa spune Domnul: „Fiul omului, te pun străjer pentru casa lui Israel. Ascultă din gura mea cuvântul şi avertizează-i din partea mea! ⁸ Când îi voi spune celui rău: „Răule, vei muri!», dar tu nu-i vei spune ca să-l avertizezi pe cel rău de la calea sa, el, cel rău, va muri din cauza nelegiurii sale, iar eu voi căuta sângele lui din mâna ta. ⁹ Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău să se întoarcă de la calea lui, iar el nu se întoarce de la calea lui, el va muri din cauza nelegiuirii sale, dar tu îţi vei salva viaţa”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 94(95),1-2.6-7.8-9 (R.: 8)
R.: O, de aţi asculta astăzi glasul Domnului, nu vă împietriţi inimile voastre!

¹ Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,
să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre,
² să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să-l preamărim! R.

⁶ Veniţi să-l adorăm şi să ne plecăm în faţa lui
şi să îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,
⁷ căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
turma pe care mâna lui o călăuzeşte! R.

⁸ O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
„Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa în pustiu;
⁹ acolo m-au ispitit părinţii voştri,
m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele!” R.

LECTURA A II-A
Plinătatea Legii este iubirea.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 13,8-10
Fraţilor, să nu datoraţi nimic nimănui, decât să vă iubiţi unii pe alţii, pentru că cel care îl iubeşte pe altul a împlinit deja Legea! ⁹ De fapt: „Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu pofteşti!” şi orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” ¹⁰ Iubirea nu face niciun rău aproapelui. Aşadar, plinătatea Legii este iubirea.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu sine şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,15-20
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. ¹⁶ Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, «pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori!» ¹⁷ Dacă refuză să-i asculte şi pe ei, spune-l Bisericii! Iar dacă refuză să asculte şi de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş! ¹⁸ Adevăr vă spun: tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer. ¹⁹ Iarăşi vă spun: dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. ²⁰ Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor”.

Cuvântul Domnului