Niciodată n-au lipsit polemicile legate de prezența crucii în mijlocul nostru. Însuși modul nostru de a ne însemna cu sfânta cruce, atunci când ne începem ziua sau activitățile, a suferit multe modificări. Unele chiar ridicole. De câte ori nu facem semnul sfintei Cruci fără măcar să ne amintim de suferințele Mântuitorului sau de prezența sfintei Treimi pe care (ar trebui să) o invocăm atunci când facem acest gest?!

Se spune că cel puțin o dată pe săptămână un tânăr venea la biroul parohial pentru a discuta cu preotul probleme de religie, credință și filosofie, chiar dacă de fiecare dată discuția începea și se termina cu exclamația solemnă a celui care are aerul de învingător și atoateștiutor: „Eu oricum nu cred nici în Dumnezeu, nici în Biserică și nu am nicio religie și niciun Dumnezeu”.

De fiecare dată discuțiile erau lungi și uneori chiar aprinse. La sfârșitul uneia dintre discuții, parohul îl conduse pe tânărul ateu până la mașină și mare-i fu surpriza când, înainte de a porni mașina, marele ateu își făcu semnul sfintei cruci.

Imediat bunul preot, plin de uimire, trase de portieră și-l întrebă: „Ce mi-a fost dat să văd?! Nu pot să cred! Cum vine asta: tu, ateu, tu cel care nu crezi în nimeni și nimic, acum faci semnul sfântei cruci”?

La care tânărul zâmbind îi spune preotului: „Stai liniștit, părinte. Nu e ceea ce pare. Fii atent aici”. Și ducându-și mâna la frunte, spuse: „Nu am uitat nimic”. Apoi atingându-și pieptul spunse: „Am mâncat destul de bine”. După care își îndreptă mâna spre umărul stâng zicându-și „Portofelul e aici” și apoi și spre umărul drept „Și permisul auto e la locul lui”. După care își împreună ca într-un aplauz mâinile și liniștit spuse: „Deci, pot pleca”.

Ridiculizarea sacrului și a simbolurilor religioase a atins forme degradante. Semnul sfintei Cruci era și trebuie să rămână gestul cel mai nobil și sacru al unui creștin, al omului care crede în sacrificiul lui Cristos, în moartea Domnului Isus pe Cruce. Prin acest gest nobil ne amintim iubirea infinită pe care Dumnezeu o are pentru umanitate, pentru om, pentru noi.

Care este alegerea noastră în fața crucii? Ce înseamnă crucea pentru noi? Este ea un semn de mântuire, calea pe care Dumnezeu a ales-o pentru a mântui lumea? Cum privim spre cruce, instrumentul salvării? Mai începem activitățile noastre, călătoriile noastre, însemnându-ne cu semnul sfânt al crucii? Nu cumva ne numărăm și noi printre cei care se rușinează să mai facă semnul crucii în public?

Să nu trădăm acest simbol. Să nu-l trădăm pe Cristos și iubirea sa. Să reînnoim modul nostru de a ne însemna cu crucea sfântă și să nu facem acest gest cu dispreț sau cu neatenție. Cristos este și astăzi răstignit pe lemnul crucii și de la înălțimea crucii ne va binecuvânta până la sfârșitul lumii.

---

În afara crucii lui Cristos,
nu există alt semn sub cer
prin care oamenii să fie mântuiți (cf. Fap 4,12).

---

14 septembrie 2017 

Joi din săptămâna a 23-a de peste an
ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
Num 21,4b-9 (Fil 2,6-11); Ps 77; In 3,13-17

LECTURA I
Oricine ar fi muşcat să privească spre el şi va trăi.
Citire din cartea Numerilor 21,4b-9
În zilele acelea, poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum. A vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustiu? Căci nu este pâine, nici apă şi ni s-a făcut silă de această hrană mizerabilă”. ⁶ Atunci Domnul a trimis împotriva poporului şerpi veninoşi: au muşcat poporul şi a murit multă lume în Israel. ⁷ Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi şerpii!” Şi Moise s-a rugat pentru popor. ⁸ Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi”. ⁹ Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a pus pe un stâlp. Când şarpele muşca pe cineva şi acesta privea spre şarpele de bronz, trăia.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 77(78),1-2.34-35.36-37.38 (R.: cf. 7c)
R.: Să nu uitaţi niciodată de lucrările Domnului.

¹ Ia aminte, poporul meu, la legea mea;
pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele!
² Voi deschide gura mea în parabole,
voi descoperi enigmele din vechime. R.

³⁴ Când Dumnezeu lovea de moarte, ei îl căutau,
se întorceau şi se îndreptau spre el.
³⁵ Îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor
şi că Dumnezeu, Cel Preaînalt, este răscumpărătorul lor. R.

³⁶ Dar îl înşelau cu gura
şi-l minţeau cu limba.
³⁷ Inima lor nu era sinceră faţă de el
şi nu erau fideli faţă de alianţa sa. R.

³⁸ Dar el, fiind îndurător, le ierta vinovăţia şi nu-i distrugea,
de multe ori şi-a potolit mânia
şi nu a dat drumul furiei sale în întregime. R.

LECTURA A II-A
S-a umilit pe sine; pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11
Fraţilor, Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, ⁷ ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. ⁸ S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. ⁹ Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, ¹⁰ pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, ¹¹ şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm, căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea. (Aleluia)

EVANGHELIA
După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,13-17
În acel timp, Isus i-a răspuns lui Nicodim: „Nimeni nu a urcat la cer, decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului. ¹⁴ Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. ¹⁶ Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ¹⁷ Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el”.

Cuvântul Domnului