Cât de amăgitoare este această lume care ne face să credem că puternic este cel care are forța de a se răzbuna, în timp ce omul care iartă este o persoană slabă, un învins al vieții! Am ajuns în această situație pentru că am redus viața doar la ceea ce trăim aici și acum. Am eliminat Paradisul și Infernul, i-am negat și lui Dumnezeu și Diavolului dreptul la existență. Ne comportăm de parcă nu am muri niciodată, uitând că vine ziua în care fiecare va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeu (cf. Rom 14,12).

Noi cum trăim sau ce alegem: răzbunarea sau iertarea, iubirea sau ura? Ce am ales ultima dată? Ce ecou au în inima noastră cuvintele Domnului: „Aminteşte-ţi de cele din urmă şi încetează să urăşti! Aminteşte-ţi de putreziciune şi de moarte şi rămâi în urmarea poruncilor!” (Sir 28,6)? Amintește-ți de moarte! Pregătește-te pentru moarte! Roagă-te pentru o moarte bună! Doar un om care a uitat de moarte, de iad, de judecată, poate găsi în răzbunare și în ură calea firească de a trăi. Cei care privesc spre cer cu speranță, cei care îl așteaptă pe Cristos, iubesc și iartă din toată inima, spunând împreună cu Apostolul: „Dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim” (Rom 14,8). Doar cei care au cunoscut profunzimea și forța iertării stăpânesc arta de a trăi și se vor bucura de viața veșnică.

După ce episcopul și învățătorul Bisericii, sfântul Robert Bellarmin (mort la Roma la 17 septembrie 1621 și comemorat astăzi) a scris nenumărate tratate de teologie apărând și aprofundând credința creștină catolică, la sfârșitul vieții a scris ceea ce el însuși a considerat a fi capodopera vieții sale: Arta de a muri bine. Prin această lucrare el a lăsat omenirii un testament plin de învățături despre modul de a pleca din această viaţă cu seninătate şi detaşare. Este o artă să înveți în fiecare zi să mori pentru păcat și să trăiești pentru Dumnezeu (cf. Rom 6,11). Este o artă să înveți să ierți, să iubești și să te eliberezi de orice gând de răzbunare, de ură, de ranchiună, de tot ce e abominabil (cf. Sir 27,30).

Cel care iartă a experimentat el însuși iubirea lui Dumnezeu, cel care zi de zi ne iartă „toată datoria” (cf. Mt 18,27.32). Cel care iartă iubește și devine tot mai asemănător cu Cristos: „V-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In 13,15). Cel care iartă are speranța unei vieți mai bune, a unei lumi mai bune: are speranța Paradisului. Cel care iartă crede cu adevărat în cuvintele lui Cristos: „Mă duc să vă pregătesc un loc. Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la mine, pentru ca să fiți și voi acolo unde sunt eu” (cf. In 14,2-3). Iertând arătăm lumii că noi îl așteptăm pe Cristos!

„Dacă taci, să taci din iubire;
dacă vorbești, să vorbești din iubire;
dacă cerți, să cerți din iubire;
dacă ierți, să ierți din iubire” (sfântul Augustin).

17 septembrie 2017 

† DUMINICA a 24-a de peste an
Sf. Robert Bellarmin, ep. înv.
Sir 27,33-28,9; Ps 102; Rom 14,7-9; Mt 18,21-35

LECTURA I
Iartă aproapelui tău răul pe care ţi l-a făcut şi atunci când te vei ruga păcatele îţi vor fi dezlegate!
Citire din cartea lui Ben Sirah 27,30-28,7
Ranchiuna şi mânia sunt lucruri abominabile, iar omul păcătos este stăpânit de ele. ^28,1 Cel care se răzbună va afla răzbunare din partea Domnului şi el, care ţine cont, va ţine cont de păcatele lui. ² Iartă-i aproapelui tău nedreptatea şi atunci când te vei ruga păcatele îţi vor fi dezlegate! ³ Omul păstrează mânie împotriva altui om şi îndrăzneşte să caute vindecare de la Domnul? ⁴ El nu are milă faţă de un om asemenea lui şi îndrăzneşte să se roage pentru păcatele lui? ⁵ El, care este carne, păstrează ranchiună: Cum poate să obţină iertarea lui Dumnezeu? Cine se va milostivi de păcatele sale? ⁶ Aminteşte-ţi de cele din urmă şi încetează să urăşti! Aminteşte-ţi de putreziciune şi de moarte şi rămâi în urmarea poruncilor! ⁷ Aminteşte-ţi de porunci şi nu-l urî pe aproapele, de alianţa Celui Preaînalt şi treci peste eroare.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.9-10.11-12 (R.: 8)
R.: Domnul este îndurător şi milostiv, el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.

¹ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
² Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

³ El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
⁴ El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

⁹ El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie.
¹⁰ El nu face după greşelile noastre,
nici nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre. R.

¹¹ Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa faţă de cei care se tem de el.
¹² Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

LECTURA A II-A
Fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 14,7-9
Fraţilor, nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. ⁸ De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. ⁹ Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Cristos, ca să fie Domn şi peste morţi şi peste vii.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34ab
(Aleluia) Vă dau o poruncă nouă, spune Domnul; să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” ²² Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. ²³ De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. ²⁴ Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. ²⁵ Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. ²⁶ Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» ²⁷ Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. ²⁸ Dar ieşind, servitorul acela s-a găsit cu unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» ²⁹ Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!” ³⁰ Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. ³¹ Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. ³² Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. ³³ Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?” ³⁴ Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. ³⁵ Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.

Cuvântul Domnului