Cuvintele sau expresiile folosite des sunt supuse riscului de a-și pierde adevărata semnificație și forță. Așa se întâmplă că întrebarea „Ce mai faci?” este foarte rar expresia unui interes real față de desinatar și aproape niciodată nu așteaptă un răspuns diferit de clasicul: „Bine. Tu?”. La fel și mult cunoscuta și folosita expresie „Te iubesc!” pentru unii, așa cum s-a tot spus, a devenit un fel de „salut”, lipsit de profunzime, de sentiment, de viitor. Aceasta chiar și pentru cei care zi de zi rostesc: „Te iubesc, Doamne”!

Riscul pierderii profunzimii îl prezintă și cuvintele pe care le rostim des la sfânta Liturghie. Unele dintre ele ajungem să le rostim fără niciun fundament interior. Astăzi putem să ne gândim la cuvintele centurionului din fragmentul evanghelic, cuvinte pe care le rostim înainte de a ne împărtăși, atunci când în toată biserica răsună: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletul meu” (cf. Lc 7,6). Însă ce ecou au aceste cuvinte în inima noastră? Cum le trăim?

Cristos ne invită astăzi să înțelegem că cine nu se recunoaște mic, nevrednic, nu lasă loc harului lui Dumnezeu să lucreze în viața lui. Harul nu poate intra într-o inimă plină de sine, într-un suflet care se vede deja realizat, purificat, plin de merite… Iar fară harul divin suntem jalnici. Este greu și cu Domnul de partea noastră, dar fără el ar fi groaznic. Să ne întipărim cuvintele apostolului Paul: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic” (1Cor 15,10). Să nu zădărnicim harul Domnului, generozitatea sa, bogăția cu care ne inundă atunci când ne recunoaștem nevrednicia de a sta în preajma lui.

Această mărturisire a nevredniciei și micimii noastre trebuie să se concretizeze, nu poate rămâne la nivelul unor cuvinte care, repetate prea des, riscă să-și piardă semnificația și puterea. Trebuie să le întrupăm! Să nu rămânem la cuvinte fără fond, la declarații care nu au nicio acoperire interioară. Nu ajunge să ne batem pieptul și să spunem: „Doamne, nu sunt vrednic”. Nu este suficient. Ci trebuie să credem în Cristos, să credem în puterea sa și să devenim noi înșine mărturisitori ai prezenței sale, să fim noi înșine un semn, o rază de lumină, un punct de sprijin în această lume. Adevăratul creștin nu este cel care știe cine și cum este Cristos; adevăratul creștin nu se mulțumește cu teoria; adevăratul creștin nu privește plin de siguranță de la distanță, cu sufletul nepăsător. Adevăratul creștin deschide ochii și își mișcă picioarele, brațele, aleargă, muncește, se implică. Altfel spus, adevăratul creștin este cel care îl urmează pe Cristos.

„Doamne, nu sunt vrednic…”.
Nu suntem vrednici,
însă însuși Domnul ne vizitează,
se apropie de noi, ne salvează, ne vindecă.
În inima noastră răsună: „Nu te teme!” (cf. Lc 5,10).

18 septembrie 2017 

Luni din săptămâna a 24-a de peste an
Sf. Iosif din Copertino, pr.
1Tim 2,1-8; Ps 27; Lc 7,1-10

LECTURA I
Să se facă rugăciuni pentru toţi oamenii la Dumnezeu, care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 2,1-8
Preaiubitule, îndemn, înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, ² pentru regi şi pentru toţi cei care sunt în conducere, ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. ³ Acest lucru este bun şi plăcut înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, ⁴ care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului. ⁵ Căci unul este Dumnezeu şi unul singur este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus ⁶ care s-a dat pe sine însuşi ca răscumpărare pentru toţi. Aceasta este mărturia adusă la timpul stabilit, ⁷ pentru care am fost pus eu ca predicator şi apostol – spun adevărul, şi nu mint -, învăţător al păgânilor în credinţă şi adevăr. ⁸ Aşadar, vreau ca bărbaţii să se roage în orice loc ridicându-şi mâinile sfinte, fără mânie şi ceartă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 27(28),2.7.8-9 (R.: 6)
R.: Binecuvântat să fie Domnul, pentru că a ascultat glasul rugăciunii mele!

² Ascultă glasul rugăciunii mele
când strig către tine,
când îmi ridic mâinile spre sanctuarul tău! R.

⁷ Domnul este tăria şi scutul meu,
în el şi-a pus încrederea inima mea.
El m-a ajutat şi, de aceea, inima îmi este plină de veselie
şi îl laud prin cântările mele. R.

⁸ Domnul este tăria poporului său,
el este cetate de scăpare pentru unsul său.
⁹ Mântuieşte, Doamne, pe poporul tău,
binecuvântează moştenirea ta,
fii păstorul şi sprijinitorul lui în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nici în Israel nu am găsit aşa o credinţă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,1-10
În acel timp, când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, Isus a intrat în Cafarnaum. ² Un centurion avea un servitor la care ţinea mult şi care, fiind bolnav, trăgea să moară. ³ Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei, ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul. ⁴ Ajungând la Isus, aceştia îl implorau zicând: „Este vrednic ca să-i faci aceasta, ⁵ căci iubeşte neamul nostru, iar sinagoga el ne-a construit-o”. ⁶ Isus a mers cu ei şi nu era departe de casă când centurionul a trimis câţiva prieteni, spunându-i: „Doamne, nu te deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu! ⁷ De aceea, nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat! ⁸ Căci, deşi sunt un om supus autorităţii, am sub comanda mea soldaţi; şi spun unuia «Du-te!” şi se duce, iar altuia «Vino!» şi vine; şi servitorului meu «Fă aceasta!» şi face”. ⁹ Isus s-a mirat auzind aceasta şi, întorcându-se către mulţimea care-l urma, a spus: „Vă spun că nici în Israel nu am găsit aşa o credinţă”. ¹⁰ Întorcându-se acasă, cei trimişi l-au găsit pe servitor sănătos.

Cuvântul Domnului