„Dumnezeu a vizitat poporul său” și l-a găsit plângând, suferind. Notează evanghelistul: „Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!” (Lc 7,13.16). Ieri, astăzi și în fiecare zi până la împlinirea timpurilor, același Domn, atunci când vizitează omenirea, o găsește plângând. Suferința și plânsul fac parte din viața noastră. Cu greu găsim fărâme de viață din care să lipsească lacrimile. Însă fiecărei inimi suferinde Domnul îi spune: „Nu plânge. Eu sunt cu tine. Eu sunt pentru tine un Dumnezeu puternic”. Să ne amintim cuvintele psalmistului: „În ziua în care sunt cuprins de teamă, îmi pun încrederea în Dumnezeu, căci Domnul numără pașii pribegiei mele și strânge lacrimile mele în urciorul său” (cf. Ps 56,4.9.12).

Lucian Blaga a scris poezia Lacrimile în care a descris gingășia Domnului și atenția sa la suferințele noastre interioare: „Când izgonit din cuibul veşniciei / întâiul om / trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri, / îl chinuiau mustrându-l / lumina, zarea, norii – şi din orice floare / îl săgeta c-o amintire paradisul – / Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă. // Odată istovit de-albastrul prea senin / al primăverii, / cu suflet de copil întâiul om / căzu cu faţa-n pulberea pământului: „Stăpâne, ia-mi vederea, / ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii / c-un giulgiu, / să nu mai văd / nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori, / căci vezi – lumina lor mă doare”. // Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare / îi dete – lacrimile”.

Dumnezeu nu este străin de suferințele noastre, nu este indiferent în fața durerii. El spune și astăzi: „Am văzut necazul poporului meu! Strigătul fiilor mei a ajuns până la mine. Mă voi coborî la ei și îi voi elibera” (cf. Ex 3,7.9). Cu toate acestea, noi știm că adevărata eliberare de suferință și de orice lacrimă o vom cunoaște în împărăția cerească, așa cum spunem atunci când, celebrând sfânta Liturghie, alegem Rugăciunea euharistică a III-a: „Adu-ţi aminte şi de fraţii noştri răposaţi şi de toţi drepţii care au trecut din această lume şi primeşte-i cu bunătate în împărăţia ta cerească, unde nădăjduim să ne bucurăm şi noi de-a pururi, împreună cu ei, de mărirea ta, atunci când vei şterge toată lacrima din ochii noştri, căci, văzându-te pe tine, Dumnezeul nostru, aşa precum eşti, vom fi pe veci asemenea ţie şi te vom lăuda fără încetare”.

Domnul va șterge orice lacrimă din ochii noștri. Aceasta este speranța noastră în mijlocul suferințelor. Aceasta este credința pe care o mărturisim chiar și atunci când plânsul ne împiedică să vedem frumusețea vieții. Aceasta este mângâierea prin care primim forța ca, deși noi înșine suferinzi, să-i slujim pe cei care suferă în casa noastră.

Dumnezeu ascultă rugăciunea noastră
și își pleacă urechea la strigarea noastră.
Domnul nu este surd la lacrimile noastre (cf. Ps 39,19).

19 septembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 24-a de peste an
Sf. Ianuariu, ep. m. *
1Tim 3,1-13; Ps 100; Lc 7,11-17

LECTURA I
Episcopul trebuie să fie fără reproş. Diaconii să aibă misterul credinţei într-o conştiinţă curată.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 3,1-13
Preaiubitule, este vrednic de crezare acest cuvânt: „Dacă cineva râvneşte episcopatul, doreşte un lucru bun”. ² Episcopul trebuie să fie fără reproş, bărbatul unei singure soţii, sobru, înţelept, cuviincios, ospitalier, capabil să-i înveţe pe alţii. ³ Să nu fie beţiv, nici violent, ci să fie blând, necertăreţ, dezlipit de bani! ⁴ Să-şi organizeze bine casa proprie, ţinându-şi copiii sub ascultare cu toată demnitatea! ⁵ Căci dacă cineva nu ştie să-şi organizeze propria casă, cum se va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? ⁶ Să nu fie de curând botezat, ca să nu se mândrească şi să cadă în condamnarea diavolului! ⁷ Trebuie să aibă o bună mărturie şi de la cei din afară, ca să nu cadă în dispreţul şi în laţul diavolului. ⁸ Tot la fel, şi diaconii trebuie să fie oameni demni, de cuvânt, nu mari băutori de vin, nu doritori de câştig necinstit, ⁹ ci să aibă misterul credinţei într-o conştiinţă curată! ¹⁰ Iar aceştia trebuie să fie mai întâi puşi la probă! Apoi, dacă sunt fără cusur, să-şi îndeplinească diaconia! ¹¹ La fel, şi soţiile să fie femei demne, să nu fie calomniatoare, să fie sobre, fidele în toate! ¹² Diaconii să fie fiecare bărbatul unei singure soţii, să-şi conducă bine copiii şi casele proprii, ¹³ pentru că cei care slujesc bine dobândesc un loc de cinste şi mult curaj în credinţa care este în Cristos Isus!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 100(101),1-2ab.2cd-3ab.5.6 (R.: cf. 2a)
R.: Vreau să merg cu înţelepciune pe calea neprihănirii.

¹ Voi cânta îndurarea şi judecata,
voi cânta psalmi către tine, Doamne!
^2ab Vreau să merg cu înţelepciune pe calea neprihănirii;
când vei veni la mine? R.

^2cd Voi umbla în curăţia inimii mele înăuntrul casei mele.
^3ab Nu-mi voi îndrepta privirea spre niciun lucru de nimic,
îl urăsc pe cel care face răul. R.

⁵ Pe cel care calomniază în ascuns pe aproapele său
îl voi nimici.
Pe cel cu ochii trufaşi şi cu inima îngâmfată
nu-l pot tolera. R.

⁶ Ochii mei se vor îndrepta către cei fideli din ţară,
ca să locuiască împreună cu mine.
Cel care umblă pe calea neprihănirii,
acela îmi va sluji. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16b
(Aleluia) „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tinere, îţi zic, scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,11-17
În acel timp, Isus s-a dus într-o cetate numită Nain. Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime. ¹² Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea. ¹³ Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” ¹⁴ Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!” ¹⁵ Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. ¹⁶ Pe toţi i-a cuprins teama şi-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. ¹⁷ Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.

Cuvântul Domnului