În viețile sfinților s-a împlinit cuvântul lui Cristos: sămânța așezată în sufletul lor a adus rod bogat. Ei au ascultat cuvântul Dumnezeu cu inimă curată şi generoasă. Mai mult, ei au păstrat acest cuvânt în inima lor, l-au meditat și s-au lăsat zi de zi irigați de prezența vivificantă a Duhului Sfânt (cf. Lc 8,15).

Biserica ne invită în această zi să privim spre unul dintre acei oameni prin care „s-au reînnoit minunile milostivirii divine”, așa cum citim în rugăciunea zilei. Noi înșine am fost de atâtea ori beneficiarii mijlocirii sfinților și am simțit în viața noastră prezența ajutorului divin prin intervențiile lor. De asemenea, deseori suntem noi cei care ne-am înălțat mâinile spre cer invocând mijlocirea sfinților pentru cei dragi ai noștri. Unul dintre acești mijlocitori, spre care ne îndreptăm cu încredere, este și sfântul Pius din Pietrelcina, cunoscut de noi toți cu numele de Padre Pio.

Viața sa este o continuă chemare de a-l sluji și iubi pe Dumnezeu. Și-a dorit atât de mult să-l urce pe om la cer și să-l coboare pe Dumnezeu în inima omului, încât și-a oferit întreaga viață celor care căutau mântuirea ascultându-i, binecuvântându-i, spovedindu-i și împărtășindu-i. Cel mai mare dușman al său a fost Diavolul. Cea mai mare iubirea a sa a fost Domnul. Iar omul a fost întotdeauna „ocupația” sa: omul care trebuie să ajungă să-l cunoască pe Dumnezeu și mântuirea pe care acesta i-a pregătit-o. Suferea în fața necredinței și a îndoielii din inimile oamenilor și-și dorea atât de mult ca omul să-l cunoască pe Dumnezeu încât repeta în predicile sale: „Cea mai mare insultă pe care i-o putem aduce lui Dumnezeu este să ne îndoim de el, să nu credem în existența și iubirea sa și să nu căutăm să-l cunoaștem”.

Avem astăzi în fața noastră exemplul unui om care ne înalță inima și mintea spre Dumnezeu. Unde este inima noastră? Ne lăsăm noi călăuziți spre Domnul? Știm că exemplul sfinților ne este oferit nu atât pentru a-i admira, cât mai ales pentru a-i imita. Ce anume am vrea să imităm din viața sfântului Padre Pio? Care sunt valorile pe care el le-a trăit și am vrea să ni le însușim?

Viața sfinților rămâne mereu o provocare pentru noi. Însă să ni-l amintim pe sfântul Augustin care spunea: „Dacă atâția și atâtea au reușit, eu de ce nu aș reuși?” Noi de ce nu am încerca? Și dacă nu știm cum se face, cum se poate trăi o viață în sfințenie, este Cristos cel care ne învață. A merge spre sfințenie înseamnă a „asculta cuvântul Domnului și a-l lăsa să aducă rod în inimă”. Să nu ne rezumăm doar să ascultăm cuvântul, ci să-l împlinim, să-l întrupăm în viața noastră și în felul acesta ne vom îndrepta și noi spre mântuirea adusă de Domnul și manifestată în viețile sfinților.

„În viața spirituală
trebuie să faci zilnic un pas mai sus
urmând o linie dreaptă și ascendentă
până la atingerea desăvârșirii” (sfântul Pius de Pietrelcina).

23 septembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 24-a de peste an
Ss. Pius din Pietrelcina, pr. **; Zaharia şi Elisabeta
1Tim 6,13-16; Ps 99; Lc 8,4-15

LECTURA I
Păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 6,13-16
Preaiubitule, te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu care dă viaţă tuturor şi înaintea lui Cristos Isus care a dat mărturia cea bună în faţa lui Ponţiu Pilat: ¹⁴ păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos, ¹⁵ pe care, la timpul potrivit, o va face cunoscută fericitul şi unicul Stăpânitor, regele regilor şi Domnul domnilor, ¹⁶ singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de nepătruns, pe care niciun om nu l-a văzut şi nici nu va putea să-l vadă, căruia să-i fie cinste şi putere veşnică! Amin!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 99(100),2.3.4.5 (R.: 2c)
R.: Veniţi înaintea Domnului cu strigăte de veselie!

² Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie. R.

³ Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale. R.

⁴ Intraţi pe porţile lui cu imnuri de laudă,
intraţi cu laude în casa lui!
Lăudaţi-l şi binecuvântaţi numele lui. R.

⁵ Căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi fidelitatea lui, din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă curată şi generoasă şi aduc roade în răbdare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ceea ce a căzut în pământ bun sunt cei care păstrează cuvântul şi aduc roade întru răbdare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,4-15
În acel timp, pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, Isus le-a vorbit printr-o parabolă: ⁵ „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au devorat-o. ⁶ O altă parte a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. ⁷ Altă parte a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în acelaşi timp, au înăbuşit-o. ⁸ Iar altă parte a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta să asculte!” ⁹ Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. ¹⁰ El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi li se vorbeşte în parabole. Pentru ca «văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă». ¹¹Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Cei de-a lungul drumului sunt acei care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. ¹³ Cei de pe piatră sunt acei care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării dau înapoi. ¹⁴ Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească. ¹⁵ Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt acei care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade întru răbdare”.

Cuvântul Domnului