Nu de puține ori ni s-a dat să auzim acest adevăr: „Dacă fiecare om ar avea scrisă pe frunte suferința pe care o poartă în trup sau în suflet, nu ar mai exista invidie pe lumea aceasta”. De ce există invidie? De ce suntem invidioși? De ce atâta răutate între noi, oamenii, între noi care ne numim creștini? Ce câștigăm din faptul că îl facem pe aproapele nostru să piardă? De ce vrem să moară și capra vecinului? Ba mai nou: vrem să moară vecinul ca să-i luăm capra! Oare vom reuși vreodată „să ne purtăm în chip vrednic de evanghelia lui Isus Cristos” (cf. Fil 1,27)?

Multe lucruri ne întristează și depășesc capacitatea noastră de a le înțelege și de a le rezolva. Însă una dintre cele mai triste realități este răutatea gratuită, invidia, întristarea cauzată de binele celuilalt. Cât de apăsătoare sunt cuvintele Domului, care ne au de atâtea ori ca destinatari: „Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?” (Mt 20,13-15)

Deși am primit atâtea daruri din partea Domului, deși el și-a respectat cu fidelitate angajamentele față de noi, deși suntem zilnic copleșiți cu binecuvântările sale, murmurăm împotriva binelui care i se întâmplă aproapelui. Cât de ușor cedăm acestei ispite și ne manifestăm nemulțumirea! Oare de ce vedem cu ochi răi faptul că Domnul este bun și cu aproapele, mai ales că această bunătate se manifestă și față de noi?! De ce nu-l lăudăm pe Domnul atunci când vedem că există oameni mai buni decât noi, oameni binecuvântați care fac bine acestui pământ?

Până când vom ajunge și noi la acea desăvârșire prin care să spunem împreună cu Apostolul „pentru mine a trăi este Cristos” (Fil 1,21), suntem salvați de faptul că Domnul are și își păstrează gândurile și planurile sale atât de diferite de ale noastre: „Căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile mele. Cât de înălţate sunt cerurile faţă de pământ, la fel de înălţate sunt căile mele faţă de căile voastre şi gândurile mele faţă de gândurile voastre” (cf. Is 55,8-9). Acest adevăr ne salvează, acest adevăr face ca în pofida răutății noastre, Domnul să-și manifeste în continuare bunătatea față de noi și față de aproapele nostru.

Acest adevăr nu ne scutește de obligația convertirii: „Căutaţi-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemaţi-l cât timp este aproape! Să-şi părăsească nelegiuitul calea sa şi păcătosul, gândurile sale! Să se întoarcă la Domnul şi el se va îndura de ei” (Is 55,6-7). Să ne convertim, să trăim în chip vrednic de evanghelia lui Cristos și să îndepărtăm din inima noastră invidia.

---

Invidia și răutatea gratuită
sunt armele pe care Diavolul ni le pune în suflet
pentru a ne împotrivi bunătății și planurilor lui Dumnezeu.

---

24 septembrie 2017 

† DUMINICA a 25-a de peste an
Sf. Gerard, ep. m.
Is 55,6-9; Ps 144; Fil 1,20c-24.27a; Mt 20,1-16a

LECTURA I
Gândurile mele nu sunt gândurile voastre.
Citire din cartea profetului Isaia 55,6-9
Căutaţi-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemaţi-l cât timp este aproape! ⁷ Să-şi părăsească nelegiuitul calea sa şi păcătosul, gândurile sale! Să se întoarcă la Domnul şi el se va îndura de ei, la Dumnezeul nostru, căci el este mărinimos în iertare. ⁸ Căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile mele – oracolul Domnului. ⁹ Cât de înălţate sunt cerurile faţă de pământ, la fel de înălţate sunt căile mele faţă de căile voastre şi gândurile mele faţă de gândurile voastre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),2-3.8-9.17-18 (R.: 18a)
R.: Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă.

² Te voi binecuvânta în toate zilele
şi voi lăuda numele tău în veac şi pentru totdeauna.
³ Domnul este mare şi preaînălţat,
măreţia lui este fără margini. R.

⁸ Domnul este îndurător şi plin de dragoste,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare;
⁹ Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată dragostea faţă de orice făptură. R.

¹⁷ Drept este Domnul pe toate căile sale
şi credincios în toate lucrările sale.
¹⁸ Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă,
de toţi cei care-l cheamă în adevăr. R.

LECTURA A II-A
Pentru mine, a trăi este Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 1,20c-24.27a
Fraţilor, să fie preamărit Cristos în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte, ²¹ căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig. ²² Dar dacă a trăi în trup îmi este de folos pentru lucrare, nu ştiu ce să aleg. ²³ Sunt constrâns de acestea două: am dorinţa să mă despart de viaţa aceasta şi să fiu cu Cristos, şi aceasta ar fi cu mult mai bine. ²⁴ Însă este mai necesar pentru voi să rămân în trup. ^27a Numai să vă purtaţi în chip vrednic de evanghelia lui Isus Cristos.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,1-16a
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. ² După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. ³ Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă ⁴ şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!” ⁵ Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a făcut la fel. ⁶ Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?» ⁷ I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» ⁸ Când s-a lăsat seara stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi». ⁹ Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. ¹⁰Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar. ¹¹ Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, ¹² zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa”. ¹³ Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? ¹⁴ Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. ¹⁵ Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» ^16a Astfel, ultimii vor fi primii”.

Cuvântul Domnului