Sfânta Tereza a Pruncului Isus spunea: „Pentru mine, rugăciunea este un elan al inimii, o simplă privire aruncată spre cer, este un strigăt de recunoștință și de iubire atât în încercare, cât și în bucurie”. Însă pentru noi ce este rugăciunea? Ba mai mult, cum sunt rugăciunile noastre? Ce fel de rugăciuni înălțăm: de cerere, de mulțumire, de eliberare, de binecuvântare? Pentru cine sau pentru ce ne rugăm astăzi?
Catehismul Bisericii Catolice ne învață că „rugăciunea este înălțarea sufletului către Dumnezeu sau cererea de la Dumnezeu a unor bunuri potrivite”, este o întâlnire tainică între Dumnezeu și om (cf. CBC 2259). Iar din această întâlnire trebuie să se nască un om nou, un om liber, un om care să răspândească în jurul său lumină.
Printre intențiile noastre de rugăciune, trebuie să cerem zilnic Domnului să fim eliberați de ispita unei vieți duble, de disconfortul psihic și anomalia spirituală creată de o viață în care ceea ce facem nu corespunde cu ceea ce suntem și cu ceea ce spunem, învățăm sau predicăm. Suntem prizonierii vieții duble atunci când prin fapte contrazicem cuvintele noastre și învățătura lui Cristos. Suntem sclavii unei vieți duplicitare atunci când avem cuvinte și fapte despre care ne-am rușina să afle părinții, frații, prietenii. Dar Dumnezeu? Oare de el și de viața veșnică ținem cont atunci când ne amăgim și-i amăgim și pe cei din jurul nostru printr-o viață dublă?
Când suntem prinși într-o astfel de viață să ne amintim cuvântul Domnului din această zi: „Nu este nimic secret care să nu fie dezvăluit şi nici ceva tăinuit care să nu fie cunoscut şi să nu iasă la lumină” (Lc 8,17). Să ne amintim că doar adevărul ne poate face oameni liberi. Să implorăm în rugăciune pacea interioară, armonia pe care o aduce viața trăită în adevăr, departe de orice duplicitate.
Să ne amintim că Dumnezeu ne eliberează prin Cristos ca să-i construim nu o casă de piatră, nu un templu din argint și aur, ci templul Duhului Sfânt (cf. 1Cor 3,16-17). Viața duplicitară ne împiedică să devenim în lumea aceasta locuința Duhului Sfânt, iar în viața veșnică ne împiedică să ne bucurăm de locuința lui Dumnezeu, de împărăția cerurilor.
Dacă ne numim și suntem creștini să trezim în noi dorința unei vieți autentice și un spirit de pocăință pentru a deveni temple ale Duhului Sfânt. Noi care-l avem pe Dumnezeu drept Tată și cunoaștem voința sa prin Cristos, să luăm aminte la cuvintele Apostolului: „Tu, care te crezi călăuza orbilor, lumina celor [aflați] în întuneric, învățătorul celor neștiutori, educatorul copiilor, întrucât ai în Scriptură îndreptarul cunoașterii și al adevărului, așadar, tu, care dai lecții altora, cum de nu te înveți pe tine însuți?” (cf. Rom 2,17-23)
Dacă cineva, printr-o viață dublă, „distruge templul lui Dumnezeu,
și Dumnezeu îl va distruge pe el.
Căci templul lui Dumnezeu, care sunteți voi, este sfânt” (cf. 1Cor 3,17).
25 septembrie 2017
Luni din săptămâna a 25-a de peste an
Ss. Cleofa, ucenicul lui Isus; Sergiu, călug.
Esd 1,1-6; Ps 125; Lc 8,16-18
LECTURA I
Oricine dintre voi este din poporul Domnului să plece la Ierusalim şi să construiască o casă Domnului.
Citire din Cartea lui Esdra 1,1-6
În primul an al lui Cirus, regele perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a mişcat duhul lui Cirus, regele perşilor, care a pus să transmită o veste în toată stăpânirea lui, chiar şi în scris, zicând: 2 „Aşa vorbeşte Cirus, regele perşilor: «Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate domniile pământului şi m-a însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim, în Iuda. 3 Oricine dintre voi este din poporul său, Dumnezeul său să fie cu el: poate pleca la Ierusalim – care este în Iuda – şi să construiască o casă pentru Domnul Dumnezeul lui Israel; el este Dumnezeul care se află în Ierusalim”. 4 Pe toţi aceia care au rămas în orice loc unde locuiesc ca străini, oamenii locului să îi ajute cu argint, aur, bunuri şi cu animale, pe lângă darurile de bunăvoie pentru casa lui Dumnezeu care este în Ierusalim!»” 5 Capii părinteşti ai lui Iuda şi ai lui Beniamin, preoţii şi leviţii, toţi aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu s-au sculat să meargă să zidească templul lui Dumnezeu care este la Ierusalim. 6 Toţi cei dimprejurul lor i-au ajutat cu obiecte de argint, de aur, bunuri, animale şi lucruri preţioase, pe lângă darurile de bunăvoie.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: cf. 3a)
R.: Domnul a făcut pentru noi lucruri minunate.
1 Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
2ab Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.
2cd Atunci se spunea printre neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi
şi suntem plini de bucurie. R.
4 Întoarce, Doamne, captivitatea noastră
ca pâraiele în Negheb!
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu bucurie. R.
6 Plecând, mergeau şi plângeau
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu strigăte de veselie,
purtându-şi snopii. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,16
(Aleluia) Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri! (Aleluia)
EVANGHELIA
Candela se pune pe candelabru, pentru ca toţi cei care intră să vadă lumina.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,16-18
În acel timp, Isus a spus mulţimii: „Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 17 Căci nu este nimic secret care să nu fie dezvăluit şi nici ceva tăinuit care să nu fie cunoscut şi să nu iasă la lumină. 18 Vedeţi, aşadar, cum ascultaţi, pentru că celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce crede că are!”
Cuvântul Domnului
Prea târziu te-am iubit... 