Cine nu-și amintește de joaca din copilărie, de jocurile pe care le făceam în aer liber, liberi de toți și de toate, mai ales în vremurile când televizorul sau computerul nu făceau parte din copilărie? Câtă fericire era pe chipurile și în viața noastră. Și apoi câtă tristețe când în mijlocul jocului răsunau cuvintele unui coleg de joacă: „Te caută maică-ta!” Imediat se așternea liniștea și apăreau întrebările: „Oare ce a făcut?” sau „Pleci? Te mai întorci? Mai jucăm?”… Și nu de puține ori, ca și cum ar fi fost o înțelegere tacită între toți copiii, locul se umplea de strigătul colegilor de joacă: „Mai lăsați-l puțin, vă rugăăăăm!”. Cu cât interes era așteptat răspunsul mamei la rugile fierbinți ale colegilor de joacă, răspuns care varia de la „Treci imediat în casă!” la „Bine, mai stai, dar nu mai mult de juma de oră”… Indiferent cum se chema jocul, indiferent ce făceam afară cu ceilalți copii, pentru noi niciodată nu era timpul potrivit pentru aceste cuvinte: „Te caută mama!”. Câte amintiri frumoase și cât de gingaș ni se zugrăvește și astăzi în fața ochilor chipul mamei, prezența sa, iubirea sa.

Deși era trecut de 30 de ani și nu se afla la joacă, ci – am putea spune – la muncă, adică în plină activitate publică, Cristos aude aceleași cuvinte: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă” (cf. Lc 8,20). Evanghelistul Marcu folosește chiar expresia mult mai apropiată de cea a copilăriei noastre: „Iată, mama ta și frații tăi te caută afară” (cf. Mc 3,32).

Cristos căutat de mama sa, de sfânta Maria. Voia să-i vorbească. Iar el, nu din dispreț față de ea, ci din dragoste față de noi, face ca din această căutare să izvorască o învățătură pentru noi toți: cine ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinește acela îi este și mamă și soră și frate (cf. Lc 8,21). Mai mult: sfânta fecioară Maria nu întrerupe „jocul” lui Isus, misiunea sa, ci rămâne „prinsă” în acest „joc” până la picioarele Crucii, până la final. Ea este prima care a ascultat cuvântului lui Dumnezeu și l-a împlinit în toată viața ei. Ea este mai mult decât mama trupească a lui Isus: este ucenica fidelă a Fiului ei, este Doamna care a împlinit în mod desăvârșit voința Tatălui. Iar la finalul „jocului” nu este Mama cea care își ia Fiul în casă, ci este Fiul cel care o primește pe scumpa sa Mamă într-un imens castel ceresc, în Împărăția Tatălui.

Să invocăm și noi în această zi, prin mijlocirea Maicii lui Cristos și a sfinților Cosma și Damian, harul de a fi ucenicii Domnului, de a-i deveni „mamă, frate, soră” ascultându-i și împlinindu-i cuvintele. Să ne rugăm în această zi pentru bună înțelegere între părinți și copii. Dumnezeu să binecuvânteze părinții noștri, familiile noastre și să-i tranforme pe toți în ucenici fideli ai lui Cristos, în „mama și frații Domnului”.

Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc (cf. Lc 11,28).

26 septembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 25-a de peste an
Ss. Cosma şi Damian, m. *; Ghedeon
Esd 6,7-8.12b.14-20; Ps 121; Lc 8,19-21

LECTURA I
Israeliţii întorşi din robie au terminat de construit casa lui Dumnezeu şi au sărbătorit Paştele.
Citire din cartea lui Esdra 6,7-8.12b.14-20
În zilele acelea, regele Persiei, Darius, a scris următoarele conducătorilor regiunii care este dincolo de Râu: „Lăsaţi să se construiască această casă a lui Dumnezeu! Guvernatorul iudeilor şi bătrânii iudeilor să construiască această casă pe locul ei! ⁸ Dau poruncă ce să faceţi cu privire la bătrânii acestor iudei pentru construirea casei lui Dumnezeu: din bunurile regelui, din tributul de dincolo de Râu, să se dea acelor oameni cheltuielile, ca să nu se oprească. ^12b Eu, Darius, am dat poruncă: să fie împlinită cu grijă!” ¹⁴ Bătrânii iudeilor au construit şi au avut succes, după profeţia lui Aggeu, profetul, şi a lui Zaharia, fiul lui Ido. Au construit şi au terminat, după porunca Dumnezeului lui Israel şi după porunca lui Cirus, a lui Darius şi a lui Artaxerxes, regele perşilor. ¹⁵ Au terminat această casă în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei regelui Darius. ¹⁶ Apoi, fiii lui Israel, preoţii, leviţii şi ceilalţi deportaţi au celebrat cu bucurie dedicarea acestei case a lui Dumnezeu. ¹⁷ Au adus pentru dedicarea acestei case a lui Dumnezeu o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei şi, ca jertfe pentru păcat pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul triburilor lui Israel. ¹⁸ I-au pus pe preoţi după grupele lor şi pe leviţi după împărţirile lor, pentru slujirea lui Dumnezeu la Ierusalim, după cum este scris în cartea lui Moise. ¹⁹ Cei deportaţi au celebrat Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi. ²⁰ Preoţii şi leviţii s-au purificat; toţi s-au purificat şi au înjunghiat Paştele pentru toţi cei deportaţi, pentru fraţii lor preoţi şi pentru ei înşişi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 121(122),1-2.3-4a.4b-5 (R.: cf. 1)
R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului.

¹ M-am bucurat când mi s-a spus:
„Să mergem în casa Domnului!”
² Iată, picioarele noastre au ajuns la porţile tale, Ierusalime! R.

³ Ierusalimul este zidit ca o cetate bine întărită.
^4a Acolo urcă triburile, triburile Domnului. R.

^4b După mărturia lui Israel, să laude numele Domnului.
⁵ Căci acolo sunt scaunele de judecată,
tronurile casei lui David. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28
(Aleluia) Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl îndeplinesc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,19-21
În acel timp, au venit la Isus mama şi fraţii lui şi nu puteau să ajungă până la el din cauza mulţimii. ²⁰ I s-a făcut cunoscut: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă”. ²¹ Dar el le-a răspuns zicând: „Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl îndeplinesc”.

Cuvântul Domnului