Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for 6 Octombrie 2017

Discipoli permanenţi. Formarea şi discernământul în viaţa preotului

Posted by Paxlaur pe 06/10/2017

preotDeparte de a fi un recipient de idei abstracte, Ratio a fost gândită şi scrisă pentru viaţa reală a preoţilor şi pentru întrebările, dificultăţile, provocările şi speranţele slujirii lor. De aceea, pentru elaborarea documentului, am lucrat în echipă, pornind de la schimbul de experienţe de viaţă sacerdotală; apoi am încercat să primim instanţele şi practicile din Bisericile locale răspândite în lume; şi, în sfârşit, am implicat experţi şi membri ai Congregaţiei mai întâi şi, după aceea, ai altor dicastere din Curia Romană, cu scopul de a fi îmbogăţiţi de diferitele sugestii şi de a ajunge la un text proiectat în mod colegial şi cât mai împărtăşit posibil. Era de acum necesară întocmirea unui nou document despre formarea preoţilor. De fapt, aşa cum se ştie, ultima Ratio fundamentalis este din 1970, deşi ea a fost actualizată, în unele aspecte, în 1985. Schimbările care au avut loc între timp – atât în domeniul eclezial cât şi socio-cultural – împreună cu aprofundările magisteriale şi îndeosebi cu contribuţia lui Pastores dabo vobis, cereau o nouă privire asupra figurii preotului.

Dorinţa care ne-a animat a fost aceea de a oferi un instrument actualizat despre formarea sacerdotală şi, în general, de a pune la dispoziţia preoţilor un profil sacerdotal bine schiţat, capabil să ofere un portret robot al preotului capabil pentru provocările de astăzi ale slujirii şi pentru viziunea de Biserică „în ieşire misionară” la care ne îndeamnă papa Francisc. Am încercat să schiţăm bogăţia, profunzimea şi implicaţiile personale şi pastorale ale spiritualităţii prezbiterale, încercând să se evidenţieze un anumit profil de preot şi de a găsi parcursurile formative potrivite pentru a-l crea.

Care sunt, aşadar, notele care caracterizează noua Ratio, cuvintele-cheie care îi ilustrează conţinuturile şi, în general, viziunea de fond în care a fost redactată? Desigur conferinţele pe care le vom asculta în aceste zile şi schimbul pe care vom reuşi să-l trăim vor ajuta să intrăm în spiritul documentului; din partea mea, aş vrea să amintesc numai, pe scurt, patru puncte fundamentale ale textului: caracteristicile formării – unică, integrală, comunitară şi misionară; ucenicia; configurarea cu Cristos Bun Păstor; discernământul spiritual şi pastoral.

Textul din Ratio, preluând şi reelaborând ceea ce a fost conceput în ultimii ani despre formarea sacerdotală, îndeosebi prin Pastores dabo vobis, propune un parcurs formativ integral; adică formarea preotului trebuie să fie unică, integrală, comunitară şi misionară. Unică, pentru că este vorba de un parcurs singur, unic şi permanent, adică durează toată viaţa şi cuprinde atât faza iniţială cât şi cea permanentă; integrală, pentru că uneşte în sine dimensiunea umană, cea spirituală, cea intelectuală şi cea pastorală; comunitară, pentru că vocaţia se naşte în Biserică şi este în slujba ei, adică este vorba despre o chemare care apare în cadrul comunităţii ecleziale şi este orientată spre slujirea poporului lui Dumnezeu; în sfârşit, misionară, pentru că îi pregăteşte pe candidaţi să participe, ca păstori, la misiunea evanghelizatoare a lui Cristos încredinţată Bisericii. Acest parcurs – aşa cum am spus durează toată viaţa – începe în seminar, o comunitate care trebuie să formeze „discipoli îndrăgostiţi ai Domnului”, ţinând cont de importanţa de a oferi fiecăruia o propunere educativă ţintită şi treptată, precum şi o însoţire spirituală personală. Este vorba despre un drum care începe cu timpul propedeutic, o etapă pe care noua Ratioa considerat că trebuie s-o propună ca indispensabilă şi obligatorie, luând în considerare rezultatele pozitive formate în cursul ultimelor decenii în multe ţări. De fapt, este vorba despre un prim moment fundamental în care alegerea sacerdotală, care cere o solidă maturitate umano-spirituală de bun profil, este analizată într-un drum serios de discernământ spiritual, prin iniţierea la viaţa comunitară, la ritmurile rugăciunii şi ale vieţii spirituale şi la doctrina Bisericii.

O idee de fond care străbate întregul document este cea a uceniciei. Dincolo de diferitele etape ale parcursului, gândite pentru a favoriza pedagogic procesul formativ, ucenicia este nota distinctivă a identităţii prezbiterale, pe care Ratio vrea s-o comunice ca itinerar al unei vieţi întregi. Adică, preotul este un chemat care porneşte la drum pe urmele Învăţătorului, rămânând deschis la Cuvântul său, configurându-se cu inima sa şi făcându-se astfel disponibil să împărtăşească misiunea sa în Biserică şi în lume; departe de a vedea în această alegere o cucerire personală, rod al propriilor eforturi, sau exercitarea unei funcţii administrative şi birocratice, preotul este un discipol permanent pe drum la şcoala Învăţătorului, constituit păstor şi călăuză a poporului numai pentru că, el cel dintâi, parcurge acelaşi drum al Domnului său. Acest drum de ucenicie, orientat spre sacramentul preoţiei, vrea să-l configureze pe candidat cu Cristos Bun Păstor, care împărtăşeşte drumul turmei, o caută în timp ce s-a pierdut, o îngrijeşte cu duioşie când este rănită şi o conduce la păşunile vieţii veşnice. În această direcţie, Ratio afirmă importanţa ca drumul formativ să tindă la configurarea cu Cristos şi, apoi, propune o etapă denumită configuratoare, corespunzătoare în general etapei studiilor teologice. Preoţilor le este cerut talentul şi arta discernământului. Alături de „ucenicie” şi „păstor”, acesta este un alt cuvânt-cheie important din noua Ratio. De fapt, învingând riscul autoreferenţialităţii şi al narcisismului, preotul-păstor este chemat să exercite un discernământ spiritual asupra sieşi şi un discernământ pastoral, pentru a însoţi cu iubire poporul lui Dumnezeu.

(De card. Beniamino Stella

Cardinalul prefect al Congregaţiei pentru Cler a deschis joi, 5 octombrie 2017, la centrul de congrese Mariapoli de la Castel Gandolfo, lucrările întâlnirii internaţionale de „Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis”. Acesta este un fragment din intervenţia sa.

După L’Osservatore Romano, 6 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in (spre) Preoţie, E bine de ştiut, Preotie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Am fost neascultători. Am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele

Posted by Paxlaur pe 06/10/2017

suferinta tristete
Dacă ne uităm cu inimă sinceră la ceea ce se întâmplă în noi și în jurul nostru ne dăm seama că „am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele, am slujit altor dumnezei şi am făcut rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru” (Bar 1,22). Deși prin botez am devenit fii ai Tatălui, prin faptele noastre am slujit altor dumnezei. De exemplu, cine a fost pentru noi dumnezeu în această săptămână? Cui am slujit? Fericit omul al cărui Dumnezeu a fost și este Domnul (cf. Ps 33,12).

Inima noastră pare împietrită la glasul Domnului, la minunile pe care el le face zilnic în viața noastră. Ce ecou are chemarea Domnului: „Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului” (cf. Ps 94,8ab)? Cum este inima noastră? Cum sunt faptele noastre? Nu cumva suntem tocmai ca locuitorii din Corazin și Betsaida? Acel „vai ție” spus de Domnul, nu este îndreptat și spre inima noastră pentru că am avut parte de atâtea minuni, de atâta mângâiere din partea Domnului și totuși am rămas cu inima împietrită?! Când vom începe convertirea noastră? Când ne vom lepăda de „gândirea inimii rele” și vom începe să-l slujim pe Dumnezeu cu inimă curată? Când vom începe să-i ascultăm pe „trimișii” Domnului și nu vom mai disprețui învățătura Bisericii, Mireasa lui Cristos?

Să ne îmbrăcăm în umilință la acest sfârșit de săptămână și să spunem cu inima căită: „A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor… pentru că am păcătuit înaintea Domnului, am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre” (Bar 1,15.17-18).

Am fost neascultători când am neglijat chemarea sa: „Nu vă împietriți inimile, ascultați glasul meu, primiți-i și ascultați-i pe cei pe care îi aleg și îi trimit la ușa inimii voastre”!

Am fost neascultători când am neglijat prezența sa în Euharistie, în oameni, în cel suferind: „Trupul meu este hrana voastră. Trupul vostru trebuie să devină semnul prezenței mele în lume. Voi trebuie să fiți mângâierea celor care suferă, așa cum eu m-am jertfit pentru voi pe lemnul crucii”.

Am fost neascultători când am neglijat sufletul nostru și am privit doar spre trup. Am uitat cuvântul Domnului: „Ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul?” (Mt 16,26).

Am fost neascultători și nu ne-am convertit, nu ne-am îmbrăcat în sac și nu ne-am pus cenușă pe cap (cf. Lc 10,13). Însă acum implorăm milostivire, Doamne. Vrem o inimă nouă. Îndreaptă spre bine și spre tine gândirea inimii noastre: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!” (Ps 78,9).


Numai Dumnezeu poate să schimbe inima noastră
și să ne dăruiască o inimă de carne,
o inimă blândă și smerită,
o inimă care să creadă în el
și să-l iubească cu toată puterea!


6 octombrie 2017 

Vineri din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Bruno, pr. *
Bar 1,15-22; Ps 78; Lc 10,13-16

LECTURA I
Am păcătuit înaintea Domnului, n-am ascultat de el.
Citire din cartea lui Baruh 1,15-22
A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor, aşa cum se vede în ziua aceasta: a omului din Iuda şi a locuitorilor Ierusalimului, 16 a regilor noştri, a principilor noştri, a preoţilor noştri, a profeţilor noştri şi a părinţilor noştri, 17 pentru că am păcătuit înaintea Domnului, 18 am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre; 19 din ziua când Domnul i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului şi până în ziua aceasta, am fost neascultători faţă de Domnul Dumnezeul nostru, ne-am purtat cu uşurinţă, ca să nu ascultăm glasul lui. 20 S-au lipit de noi relele şi blestemele pe care i le-a stabilit Domnul lui Moise, slujitorul lui, în ziua când i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, ca să ne dea ţara unde curge lapte şi miere, cum este în ziua aceasta. 21Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, după toate cuvintele profeţilor pe care i-a trimis la noi. 22 Am mers fiecare după gândirea inimii lui rele, slujind altor dumnezei şi făcând rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 78(79),1-2.3-5.8.9 (R.: 9b)
R.: Pentru gloria numelui tău, mântuieşte-ne, Doamne!

1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului. R.

3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? R.

8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,13-16
În acel timp, Isus a spus: „Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac şi punându-şi cenuşă pe cap. 14 De aceea, la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Cafarnaum, oare vei fi înălţat până la cer? Până în iad te vei prăbuşi. 16 Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi, pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: