Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Noiembrie 2017

La mulți ani celor care poartă numele sfântului Andrei. „L-am găsit pe Mesia”.

Posted by Paxlaur pe 30/11/2017

Martiriul sfantului AndreiNe apropiem cu pași repezi de timpul Adventului. În drumul nostru spre acest timp de har, avem astăzi o sărbătoare îndrăgită de poporul român: sărbătoarea sfântului Andrei. Evanghelistul Ioan ne relatează primele cuvinte pe care le-a rostit Andrei după întâlnirea cu Domnul: „Andrei l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: L-am găsit pe Mesia! – care, tradus, înseamnă Cristos – și l-a adus la Isus (cf. In 1,41-42).

Andrei este sfântul care ne conduce și pe noi la Mesia. Ba mai mult, el este sfântul care ne invită să-i conducem pe oamenii la Mesia, la Cristos. Atunci când citim Sfânta Scriptură și primim sfânta Împărtășanie să ne lăsăm sufletul inundat de fericire și să strigăm celor de lângă noi: „L-am găsit pe Mesia”.

După cum glasul sfântului Andrei și al apostolilor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii (cf. Rom 10,18), la fel și glasul nostru trebuie să inunde fiecare inimă cu această veste bună: „L-am găsit pe Mesia”. Da, trebuie să fim convinși că l-am găsit pe Mesia, pe Cristos, în sacramente, în cuvântul Scripturii și în oameni. L-am găsit și vrem să-l oferim celor care suspină după el, celor care așteaptă mântuirea și ajutorul său.

Privind la relatarea pe care ne-o oferă sfântul Matei înțelegem că însuși Cristos este cel care l-a găsit pe Andrei și pe fratele lui, Petru. Da, nu atât noi suntem cei care-l căutăm și găsim pe Cristos, ci el este cel care are inițiativa căutării și chemării noastre: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” (cf. Mt 4,18-20). Cât de splendidă (dar și înfricoșătoare!) este imaginea lui Dumnezeu care umblă și astăzi pe malul mărilor, pe ulițele satelor, printre străzile orașelor căutând apostoli, căutând oameni, căutându-te pe tine și pe mine. Unde și cum ne găsește? Suntem gata ca, asemenea lui Andrei, să părăsim toate și să-l urmăm (cf. Mt 4,20)?

Am fost găsiți și chemați iar acum trebuie să-i ajutăm pe frații noștri să se lase găsiți. Să nu se ascundă de Cristos. Să nu se teamă: Cristos nu ia nimic, ci ne oferă totul. Cristos ne vrea fericiți. Cristos ne vrea mântuiți. Cristos ne vrea nemuritori în casa Tatălui. Cristos a venit să ne elibereze de cel mai mare dușman al nostru: moartea! Da, prin Cristos suntem eliberați de moarte, suntem eliberați de păcat și de consecințele lui. Să ne lăsăm eliberați, vindecați, înviați și să facem ca în lumea întreagă, după exemplul apostolilor, să răsune vestea mântuirii: „L-am aflat pe Mesia, l-am aflat pe Cristos”!

O, Marie, Regina apostolilor, ajută-ne să ne lăsăm găsiți de Cristos și să mergem cu evlavie pe urmele sale. Învață-ne și pe noi ca, asemenea sfântului Andrei, descoperindu-l pe Mesia, să-i purtăm pe toți oameni spre el.


Sunt mulți care suferă
pentru că încă nu l-au găsit pe Cristos
ori nu s-au lăsat găsiți de el.
Așadar, fă-ți timp pentru un suflet pe care să-l conduci la Mesia.


30 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 34-a de peste an
SF. ANDREI, ap.
Rom 10,9-18; Ps 18; Mt 4,18-22

LECTURA I
Credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 10,9-18
Fraţilor, dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit, 10 căci cu inima se crede pentru a obţine justificarea, iar cu gura se dă mărturie pentru a obţine mântuirea. 11 De fapt, Scriptura spune: „Oricine crede în el nu va fi făcut de ruşine”. 12 Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci el este Domnul tuturor, darnic faţă de toţi cei care îl invocă. 13 Într-adevăr, „oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”. 14 Aşadar, cum îl vor invoca dacă nu au crezut? Şi cum să creadă dacă nu au auzit? Dar cum să audă fără predicator? 15 Însă cum să predice dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veşti bune!” 16 Dar nu toţi au ascultat de evanghelie. De fapt, Isaia spune: „Doamne, cine a crezut vestirii noastre?” 17 Deci credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos. 18 Dar eu zic: poate că nu au auzit? Ba, dimpotrivă: „Glasul lor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,19b
(Aleluia) „Veniţi după mine, spune Domnul, şi vă voi face pescari de oameni!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,18-22
În acel timp, umblând de-a lungul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, 19 şi le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele şi i-a chemat. 22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

„Stai, Diavole! De ce fugi?”…

Posted by Paxlaur pe 29/11/2017

Diavolul în Evul MediuToți am auzit despre slujitorul lui Dumnezeu, Iob, despre omul care în mijlocul suferințelor sale a spus: „Domnul a dat, Domnul a luat, numele Domnlui fie binecuvântat” (Iob 1,21). Citind Cartea lui Iob aflăm cât de mult și-a dorit Diavolul să pună stăpânire pe sufletul lui, însă nu a reușit. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Când Diavolul a crezut că l-a biruit pe Iob, atunci s-a întâmplat să plece ruşinat, fără să scoată niciun cuvânt. Însă Dumnezeu l-a strigat: „Stai, Diavole! De ce fugi? Nu s-au întâmplat toate câte le-ai voit? N-ai distrus tu toate turmele lui? Nu i-ai ucis copiii? N-ai vlăguit şi trupul lui? Aşadar, de ce pleci?” „Plec, zice Diavolul, pentru că deşi s-au întâmplat pe de-o parte toate cele câte le-am voit, însă ceea ce am poftit mai mult, şi pentru care le-am născocit pe toate celelalte, n-am dobândit. Plec pentru că Iob n-a hulit. Fug ruşinat pentru că Iob ţi-a rămas fidel… De vreme ce n-am reuşit acest lucru, n-am câştigat nimic! În loc să-l pierd, l-am făcut şi mai strălucitor şi mai slăvit” (Ioan gură de aur, în Glasul sfinţilor părinţi, 264).

Iob a rămas fidel în timpul încercării. Prin statornicie și-a mântuit sufletul (cf. Lc 21,19). Încercările vin și asupra noastră, fac parte din viața noastră: suntem persecutați în diferite feluri, chiar și în cele mai pașnice și democratice țări. Chiar și atunci când persecuția nu este sângeroasă, ea există și ne macină, căci însuși Cristos a spus: „Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi” (In 15,20). Însă același Domn ne-a liniștit inima: „Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele” (Lc 21,17-19).

Dacă vom fi fideli, dacă vom rămâne credincioși, adică statornici până la moarte, vom primi și noi cununa vieții, după cum ne-a promis Domnul (cf. Ap 2,10). Să luptăm astfel încât Diavolul să plece rușinat iar Dumnezeu să se bucure văzând statornicia noastră. Ce fericiți am fi și câtă bucurie am răspândi în jur dacă am lupta mai mult pentru mântuire, rămânând fideli angajamentelor noastre, credinței noastre!

Să ne așezăm înaintea Domnului și să ne analizăm inima: ce înseamnă pentru noi statornicia în credință? Cât suntem dispuşi să îndurăm pentru a rămâne fideli Domnului și angajamentelor noastre? Suntem dispuși să luptăm, convinși fiind că Dumnezeu și aproapele merită sacrificiile noastre? Suntem dispuși să luptăm de dragul împărăției cerului?


„Isus nu i-a pregătit pe ucenici pentru un succes ușor.
Evanghelia nu este promisiunea unui succes facil.
Ea nu promite nimănui o viață confortabilă.
Ea este o promisiune, promisiunea vieții veșnice pentru om,
care este supus legii morții și promisiunea victoriei, prin credință,
a omului care este supus atâtor încercări și obstacole” (sfântul Ioan Paul al II-lea).


29 noiembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 34-a de peste an
Sf. Saturnin, ep. m.
Dan 5,1-6.13-14.16-17.23-28; Ps Dan 3,62-67; Lc 21,12-19

LECTURA I
S-au arătat degetele unei mâini de om care scriau.
Citire din cartea profetului Daniel 5,1-6.13-14.16-17.23-28
În zilele acelea, Baltazar, regele, a făcut un ospăţ mare pentru cei o mie de nobili ai săi şi înaintea celor o mie a băut vin. 2 Baltazar, regele, a spus în timp ce degusta vinul să fie aduse vasele din aur şi din argint pe care le luase Nabucodonosor, tatăl său, din templul de la Ierusalim, ca să bea din ele, regele, nobilii săi, soţiile şi concubinele sale. 3 Atunci au adus vasele din aur, cele luate din templul casei Domnului care era în Ierusalim, şi au băut din ele regele, nobilii săi, soţiile şi concubinele sale. 4 Au băut vin şi i-au lăudat pe dumnezeii din aur, din argint, din bronz, din fier, din lemn şi din piatră. 5 În acea clipă, s-au arătat degetele unei mâini de om care scriau în faţa candelabrului, pe tencuiala zidului din palatul regelui. Şi regele vedea palma mâinii care scria. 6Atunci, regele s-a schimbat la faţă şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile picioarelor s-au înmuiat şi genunchii se loveau unul de altul. 13 Atunci, Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a luat cuvântul şi i-a spus lui Daniel: „Tu eşti acel Daniel dintre fiii deportaţilor iudei pe care tatăl meu, regele, i-a făcut să vină din Iudeea? 14 Am auzit despre tine că duhul lui Dumnezeu este în tine şi că s-au găsit în tine lumină, pricepere şi o înţelepciune deosebită. 16 Eu am auzit despre tine că tu poţi să dai interpretări şi să rezolvi lucrurile grele. Acum, dacă poţi să citeşti scrierea şi să-mi faci cunoscută interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, ţi se va pune un lanţ de aur la gâtul tău şi vei fi al treilea în regat”. 17 Atunci, Daniel a răspuns şi i-a zis regelui: „Darurile tale să rămână ale tale şi răsplata dă-o altcuiva! Dar voi citi regelui scrierea şi-i voi face cunoscută interpretarea ei. 23 Te-ai ridicat împotriva Dumnezeului cerului. Au adus înaintea ta vasele casei sale şi aţi băut din ele vin tu, nobilii tăi, soţiile şi concubinele tale şi i-aţi lăudat pe zeii din argint şi din aur, din bronz şi din fier, din lemn şi din piatră, care nu văd, nu aud şi nu înţeleg, iar pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi ale căruia sunt toate cărările tale nu l-ai preamărit. 24 De aceea, el a trimis palma unei mâini ca să înfăţişeze scrierea aceasta. 25 Aceasta este scrierea care a fost înfăţişată: «Mene, mene, techel ufarsin”. 26 Aceasta este interpretarea cuvântului: Mene: Dumnezeu a numărat domnia ta şi i-a pus capăt. 27 Techel: ai fost cântărit în balanţă şi ai fost găsit deficitar. 28 Peras: regatul tău a fost împărţit şi a fost dat mezilor şi perşilor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,62.63.64.65.66.67 (R.: 59b)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul şi preamăriţi-l în veci!

62 Binecuvântaţi-l, soare şi lună, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

63 Binecuvântaţi-l, stele ale cerului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

64 Binecuvântaţi-l, toate ploile şi roua, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

65 Binecuvântaţi-l, toate vânturile, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

66 Binecuvântaţi-l, foc şi căldură, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

67 Binecuvântaţi-l, frig şi arşiţă, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ap 2,10c
(Aleluia) Fii credincios până la moarte, spune Domnul, şi-ţi voi da cununa vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu, dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,12-19
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Vor pune mâna pe voi şi vă vor persecuta; vă vor purta prin sinagogi şi închisori, vă vor duce în faţa regilor şi guvernanţilor din cauza numelui meu. 13Aceasta va fi pentru voi o ocazie de a da mărturie. 14 Puneţi la inima voastră să nu vă pregătiţi dinainte cum vă veţi apăra, 15 căci eu vă voi da grai şi înţelepciune cărora niciunul dintre potrivnicii voştri nu le va putea rezista şi nici răspunde! 16 Veţi fi trădaţi de părinţi, de fraţi, de rude şi prieteni şi vor ucide pe unii dintre voi; 17 veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. 18 Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. 19 Prin statornicia voastră vă veţi mântui sufletele”.

Cuvântul Domnului

 

 

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Cea mai puternică speranță a omului care crede

Posted by Paxlaur pe 28/11/2017

Raffaello Sanzio - Speranta_Dragostea_CredintaAtunci când primim cuvântul Domnului în viața noastră, vrem ca el să ne mângâie, să ne dea curaj, speranță. Însă fragmentul evanghelic din această zi pare copiat din ziarele pline de știri care ne înspăimântă: războaie, revolte, cutremure, foamete şi epidemii, fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer (cf. Lc 21,9.11). Vizităm catedrale, ne uităm la locuințele noastre și parcă ne cutremurăm atunci când îl auzim pe Isus spunând: „Despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată” (Lc 21,6). Chiar credem că din ceea ce vedem „nu va rămâne piatră peste piatră”? Cei din timpul lui Isus nu au crezut! Oare noi suntem mai buni decât ei? Suntem noi mai credincioși, mai fideli Cuvântului divin?

Același Domn Isus ne spune: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Cuvintele sale se vor împlini. Însă ceea ce contează cu adevărat pentru noi, ceea ce stă în centrul cuvântului său, nu este distrugerea acestei lumi – când și cum va fi –, ci lumea cea nou și mântuirea noastră. În centrul mesajului divin stă acea „domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă niciodată” (cf. Dan 2,44). Pe cei care sunt adevărați creștini îi înteresează și așteaptă cu nerăbdare întoarcerea Domnului Isus, atunci când va veni să ne ia cu el în casa Tatălui, în împărăția veșnică (cf. In 14,1-3).

Credința că Isus vine, credința într-un Dumnezeu care vine să ne poarte spre un loc de odihnă, ne ajută să nu ne speriem, să nu ne descurajăm în fața fragmentului evanghelic din această zi. Evanghelia vorbește despre războaie și revolte, cutremure, epidemii și foamete, fapte infricoșătoare, însă scopul evangheliei nu este să ne sperie. Suntem și așa destul de speriați. Nu avem nevoie de Evanghelie pentru aceasta! Scopul evangheliei este să ajungem la cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acesta este și scopul Bisericii: să-l cunoaștem și să-l iubim pe Dumnezeu, să credem în el și să ajungem la mântuirea dăruită nouă prin Cristos.

Aceasta este fericita noastră speranță cu care ascultăm și primim în viața noastră Evanghelia: într-o zi vom intra în odihna Tatălui și ne vom bucura contemplând chipul său! Cât de sublim este misterul: noi îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este! „Vom intra în odihna ta, Doamne, și vom vedea chipul tău”. Abia atunci vom vedea adevărata frumusețe: chipul Tatălui… Este cel mai frumos vis al inimii treze, este cea mai puternică speranță a omului care crede!

Evanghelia și Biserica ne ajută să ne pregătim pentru acea zi. Ele sunt călăuza noastră ca în mijlocul unei lumi încercate, noi să fim martorii speranței care nu dezamăgește: mântuirea adusă de Cristos.


Cerul și pământul vor trece, totul va trece,
dar promisiunea Domnului, cuvintele sale nu vor trece
și noi vom vedea chipul său.
Atunci ne vom afla pacea și fericirea veșnică.


28 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 34-a de peste an
Ss. Teodora, călug.; Iacob, pr.
Dan 2,31-45; Ps Dan 3,57-61; Lc 21,5-11

LECTURA I
Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă, ea va zdrobi şi va nimici toate acele domnii.
Citire din cartea profetului Daniel 2,31-45
În zilele acelea, Daniel i-a zis regelui Nabucodonosor: „Tu, rege, ai avut o viziune. Iată, un chip mare; chipul acesta era impunător; strălucirea lui era măreaţă. El stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. 32 Acest chip avea capul din aur curat, pieptul şi braţele îi erau din argint, iar pântecele şi coapsele, din bronz, 33 gambele, din fier, picioarele erau o parte din fier, o parte din lut. 34 Tu priveai până când s-a desprins o piatră – nu prin mână de om -, a lovit chipul la picioarele care erau din fier şi din lut şi le-a zdrobit. 35 Atunci au fost zdrobite dintr-odată fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul şi au devenit ca pleava dintr-o arie pe timpul verii. Au fost purtate de vânt şi nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Iar piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare care a umplut tot pământul. 36 Acesta este visul şi interpretarea lui o vom spune înaintea regelui. 37 Tu, rege, eşti regele regilor, căruia Dumnezeul cerurilor ţi-a dat domnia, puterea, tăria şi gloria. 38 Oriunde locuiesc fiii oamenilor, animalele câmpului şi păsările cerului, le-a pus în mâna ta şi tu stăpâneşti peste toate. Tu eşti capul care era din aur. 39 După tine, se va ridica o altă domnie, mai neînsemnată decât a ta; apoi, o a treia domnie, de bronz, care va stăpâni peste tot pământul. 40Apoi va fi o a patra domnie, tare ca fierul. Şi pentru că fierul zdrobeşte şi fărâmiţează totul, ca fierul care distruge totul, aşa va zdrobi şi va fărâmiţa ea. 41 Aşa cum ai văzut picioarele şi degetele care erau o parte din lut de olar şi o parte din fier, la fel domnia va fi împărţită, dar va fi în ea ceva din tăria fierului. De aceea ai văzut fier amestecat cu lut moale. 42 Şi după cum degetele picioarelor erau o parte din fier şi o parte din lut, tot aşa domnia va fi în parte tare şi în parte fragilă. 43 Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin sămânţă umană, dar nu se vor uni unul cu altul, aşa cum fierul nu se uneşte cu lutul. 44 În zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă. Domnia aceasta nu va trece la alt popor; ea va zdrobi şi va nimici toate acele domnii, dar ea se va ridica pentru totdeauna. 45 De aceea, pentru că ai văzut că din munte s-a desprins o piatră – nu prin mână de om – care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul şi aurul, să ştii că Dumnezeul cel Mare a făcut cunoscut regelui ceea ce va fi după acestea. Visul este adevărat şi interpretarea este de încredere”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,57.58.59.60.61 (R.: 59b)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul şi preamăriţi-l în veci!

57 Binecuvântaţi-l, toate lucrările Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

58 Binecuvântaţi-l, ceruri, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

59 Binecuvântaţi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

60 Binecuvântaţi-l, toate apele de deasupra cerului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

61 Binecuvântaţi-l, toate puterile, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ap 2,10c
(Aleluia) Fii credincios până la moarte, spune Domnul, şi-ţi voi da cununa vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu va rămâne piatră peste piatră.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,5-11
În acel timp, unora care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, Isus le-a spus: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 7 Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?” 8 El le-a zis: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!” şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei! 9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!” 10 Apoi le spunea: „Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Una dintre cele mai cunoscute văduve din istorie…

Posted by Paxlaur pe 27/11/2017

saracie renuntare incredere in providentaÎntr-o lume împărțită între anonimi și faimoși, fiecare încearcă să se afirme prin ceea ce este, are, face sau spune. Fiecare ne căutăm rolul și rostul pentru a nu ne pierde în imensa turma (de prea multe ori!) manipulată. Însă unii, în pofida tuturor eforturilor și a funcțiilor ocupate, rămân anonimi, se pierd printre rândurile istoriei. Sunt mii de oameni bogați de care nimeni nu-și mai aduce aminte, sunt sute de împărați despre care se mai vorbește doar în vreun manual de istorie, sunt zeci de oameni care se credeau nemuritori și acum sunt morți și șterși din toate memoriile.

De cealaltă parte stau oamenii simpli care reușesc să cucerească istoria, viitorul, nemurirea. Iar astăzi cuvântul Domnului ne prezintă o văduvă despre care se vorbește după mii de ani de la moartea ei: se vorbește și se predică despre ea în toate catedralele lumii. În orice colț al pământului unde a ajuns o Biblie, a ajuns și povestea ei. Astăzi Dumnezeu ne cere să învățăm de la această văduvă ce înseamnă cu adevărat încrederea în providență și sărăcia.

Cât de impresionantă este scena: într-un loc atât de aglomerat cum era templul, într-o zonă plină de oameni cum era Ierusalimul acelor timpuri, Cristos o vede tocmai pe ea. Cu siguranță erau acolo și alte văduve, dar ea, tocmai ea a atras privirea și admirația Domnului. Aceasta pentru că ea „a dat totul, tot ce mai avea la viața ei” (cf. Lc 21,3). Cine mai îndrăznește astăzi o așa credință? O așa generozitate? Oare ce ne lipsește? Credința! Ne lipsește curajul de a risca dăruind.

Cât de plăcut este să ne imaginăm același episod, dar nu la Templu, ci în biserică. Isus în centrul bisericii privind rând pe rând la cei care intră și ies, la cei care vin să se închine sau doar trec pe acolo, la cei care vin pentru Dumnezeu și la cei care vin pentru ei înșiși sau pentru a fi văzuți de oameni. Cristos te privește, mă privește, ne privește… și apoi începe să vorbească doar despre cel care dăruiește din toată inima din timpul său, din viața sa, din bunurile sale. Cât de tare îți poate tresări inima la gândul că Dumnezeu te îndrăgește, că Isus Cristos te privește și vorbește despre tine, tocmai despre tine. Din miliardele de oameni astăzi te-a ales pe tine! Această privire drăgăstoasă a lui Cristos nu va fi scrisă într-o nouă evanghelie. Despre tine care dăruiești din toată inima nu se va povesti în cea de a „cincea evanghelie”, ci în Cartea Vieții. Acum acolo scrie Cristos persoanele pe care le îndrăgește. Și astăzi Cristos stă și privește spre Templul, spre noul său templu, spre fiecare templu. Și astăzi are persoane pe care ni le oferă ca exemplu. Ferice de noi dacă ne regăsim printre acele persoane, fericiți suntem dacă urmăm exemplul persoanelor îndrăgite de Domnul.


Cristos, om adevărat și Dumnezeu adevărat,
cel care îndrăgit-o pe această văduvă
ne spune astăzi: „Mergi și fă și tu la fel!” (Lc 10,37).


27 noiembrie 2017 

Luni din săptămâna a 34-a de peste an
Sf. Virgil, ep.
Dan 1,1-6.8-20; Ps Dan 3,52-56; Lc 21,1-4

LECTURA I
Nu s-a găsit nimeni asemenea lui Daniel, Anania, Mişael şi Azaria.
Citire din Cartea profetului Daniel 1,1-6.8-20
În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a venit Nabucodonosor, regele din Babilon, la Ierusalim şi l-a asediat. 2 Domnul l-a dat în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, şi o parte din vasele casei lui Dumnezeu şi le-a dus în ţinutul Şinear, în casa zeului lui: a dus vasele în vistieria zeului său. 3 Regele i-a zis lui Aşpenaz, mai-marele peste eunuci, să aducă dintre fiii lui Israel, din descendenţa regească şi dintre nobili 4 tineri care să nu aibă niciun cusur, frumoşi la înfăţişare, instruiţi în toată înţelepciunea, cunoscători ai ştiinţei, pricepuţi în cunoaştere şi viguroşi, ca să poată sta în palatul regelui, să-i înveţe scrierea şi limba caldeilor. 5 Regele a stabilit pentru ei potrivit cu fiecare zi o porţie din hrana regelui şi vinul pe care îl bea el, ca să-i crească timp de trei ani, iar la sfârşitul lor să stea înaintea regelui. 6 Între ei erau dintre fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Mişael şi Azaria. 8 Daniel şi-a pus la inimă să nu se întineze din porţia de hrană a regelui şi din vinul pe care îl bea el şi a cerut de la căpetenia eunucilor să poată să nu se întineze. 9 Dumnezeu i-a dat lui Daniel să afle har şi îndurare înaintea căpeteniei eunucilor. 10 Căpetenia eunucilor i-a zis lui Daniel: „Eu mă tem de stăpânul meu, regele, care a stabilit hrana voastră şi băutura voastră. De ce să vadă feţele voastre mai abătute decât cele ale tinerilor de vârsta voastră şi să faceţi vinovat capul meu înaintea regelui?” 11 Daniel i-a zis îngrijitorului pe care îl stabilise căpetenia eunucilor peste Daniel, Anania, Mişael şi Azaria: 12 „Încearcă-i pe slujitorii tăi timp de zece zile: să ni se dea din legume să mâncăm şi apă să bem! 13 Apoi să se vadă feţele noastre şi înfăţişarea noastră şi înfăţişarea tinerilor care mănâncă din porţia de hrană a regelui! Şi după cum vei vedea, aşa să faci cu slujitorii tăi!” 14 El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat timp de zece zile. 15La sfârşitul celor zece zile, înfăţişarea lor era mai bună şi trupul lor mai gras decât cel al tuturor tinerilor care mâncau din porţia de hrană a regelui. 16 Îngrijitorul lua porţia lor de hrană şi vinul pe care trebuia să-l bea ei şi le dădea legume. 17 Acestor patru tineri, Dumnezeu le-a dat cunoaştere şi instruire în orice scriere şi înţelepciune. Iar Daniel era priceput în toate viziunile şi visele. 18 La sfârşitul zilelor despre care spusese regele ca să-i aducă, căpetenia eunucilor i-a adus înaintea lui Nabucodonosor. 19 Regele a vorbit cu ei şi nu s-a găsit nimeni asemenea lui Daniel, Anania, Mişael şi Azaria. Şi ei au stat înaintea regelui. 20 În orice lucru de înţelepciune sau de înţelegere pe care regele îl căuta la ei, i-a găsit de zece ori peste toţi magii şi astrologii care erau în tot regatul său.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,52.53.54.55.56 (R. 52b)
R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne, şi preamărit în veci!

52 Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri,
vrednic de laudă şi preamărit în veci!
Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

53 Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

54 Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

55 Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile
şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

56 Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului,
vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 24,42a.44
(Aleluia) Vegheaţi şi fiţi gata, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă gândiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,1-4
În acel timp, Isus, ridicându-şi privirea, i-a văzut pe bogaţii care îşi puneau darurile în caseta pentru ofrande. 2 A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici. 3 Şi a spus: „Vă spun: cu adevărat această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, 4 pentru că toţi aceştia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a oferit tot ce avea la viaţa ei”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Nimeni nu poate oferi mai mult! Nimeni!

Posted by Paxlaur pe 26/11/2017

Vecinii de pe Marea Galileii

Nimeni nu poate oferi ceea ce oferă Dumnezeu și Biserica: viața veșnică! Nimeni! Niciun împărat sau rege nu poate oferi ceea ce oferă Dumnezeul lui Abraham, Isaac și Iacob: „împărăţia care a fost pregătită pentru noi de la crearea lumii” (cf. Mt 25,34).

Creștinismul promite omului nemurirea, dacă omul trăieşte în acea mare speranţă care poate să fie numai Dumnezeu. Însuși Domnul ne dăruiește ceea ce noi nu putem obţine singuri: viaţa veşnică. Dinamica acestei speranţe în viaţa omului este descrisă de pilotul şi scriitorul francez Antoine de Saint-Exupéry: „Dacă vrei să construieşti o barcă, nu aduna oameni pentru a tăia lemne, a împărţi îndatoririle şi a da ordine. Ci trezeşte în ei dorinţa faţă de marea vastă şi infinită”. Dacă transferăm această maximă la credinţa creştină şi la vestirea sa, putem s-o declinăm în sensul următor: este mai important să trezești în omul de astăzi dorinţa faţă de oceanul amplu al vieţii veşnice decât să organizezi viaţa prezentă. Ce bine ar fi să ne concetrăm toate energiile pentru a vesti și a cunoaște viața veșnică. Cu cât entuziasm ne-am trăi credința pe pământ și cât de dispusă ar fi inima noastră să-l aibă de rege pe Cristos, dacă am înțelege ceea ce el ne oferă: Împărăția Tatălui veșnic, nemurirea alături de sfinții și îngerii din ceruri!

Dacă acest dar al vieții veșnice precum și maxima lui Saint-Exupéry s-ar răstălmăci, cineva ar putea să le înțeleagă greșit, să le perceapă ca pe o invitaţie la neglijarea datoriilor față de această lume şi o promisiune iluzorie a lumii de dincolo, după cum i se reproşa creştinismului în comunism. Pentru a evita această înțelegere greșită, trebuie percepută şi cealaltă latură a maximei lui Saint-Exupéry: nu trebuie uitat că imediat ce dorinţa faţă de marea vastă şi infinită s-a trezit, oamenii vor trece imediat la muncă şi vor construi barca aşa cum a fost prevăzut (cf. Kurt Koch, La vita eterna nella visione cristiana. Verso il mare senza confini, 26.11.2016).

Aceasta este și învățătura conciliară a Bisericii: „Socotirea obligațiilor față de societate printre principalele îndatoriri ale omului de astăzi și împlinirea lor trebuie să fie un lucru sfânt pentru toți… De aici se vede că mesajul creștin nu-i abate pe oameni de la construirea lumii și nici nu-i îndeamnă să neglijeze binele semenilor lor, ci, dimpotrivă, îi obligă mai mult la îndeplinirea acestei îndatoriri” (cf. Constituția pastorală Gaudium et spes 30.34).

Dacă am înțelege acest mare dar – viața veșnică! – atunci l-am implora zilnic pe Cristos să domnească peste inimile noastre și în casa noastră. Dacă am înțelege și am crede cu adevărat în nemurirea sufletului atunci am trudi la barca vieții noastre, am munci să cucerim și să intrăm în Împărăția Regelui veșnic.


Cine domnește în inima ta?
Orice inimă are nevoie de un rege.
Numai inimile care l-au ales pe Cristos sunt astăzi în sărbătoare.


26 noiembrie 2017 

† CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI
Ss. Siriciu, pp.; Leonard, pr.
Ez 34,11-12.15-17; Ps 22; 1Cor 15,20-26.28; Mt 25,31-46

LECTURA I
Voi face judecată între oaie şi oaie.
Citire din cartea profetului Ezechiel 34,11-12.15-17
Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, eu, eu însumi voi căuta turma mea şi o voi observa! 12 Aşa cum se îngrijeşte un păstor de turmă în ziua când este în mijlocul turmei sale împrăştiate, tot aşa mă voi îngriji eu de turma mea şi o voi salva din toate locurile unde a fost împrăştiată în ziua înnorată şi întunecată. 15 Eu voi păstori turma mea şi eu le voi face să se odihnească – oracolul Domnului Dumnezeu. 16 Pe cea pierdută o voi căuta, pe cea rătăcită o voi aduce înapoi, pe cea rănită o voi bandaja, pe cea slăbită o voi întări, voi avea grijă de cea grasă şi de cea puternică. Le voi păstori cu judecată. 17 Cât despre voi, turma mea – aşa spune Domnul Dumnezeu: iată, voi face judecată între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
Fiul se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,20-26.28
Fraţilor, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi. 21 Căci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine şi învierea din morţi. 22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă. 23 Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, 24 apoi va fi sfârşitul, când el va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere. 25 Căci el trebuie să domnească până când va pune toţi duşmanii sub picioarele lui. 26 Ultimul duşman care va fi nimicit este moartea. 28 Iar când toate îi vor fi supuse, atunci şi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 11,9b-10a
(Aleluia) Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru David! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului se va aşeza pe tronul său de mărire şi îi va despărţi pe unii de alţii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,31-46
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. 32 Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! 35 Căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit, 36 gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine!” 37 Atunci îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am hrănit, sau însetat şi ţi-am dat să bei? 38 Când te-am văzut străin şi te-am primit, sau gol şi te-am îmbrăcat? 39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?” 40 Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut”. 41 Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! 42 Căci am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat». 44 Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat, sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?” 45 Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut”. 46 Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: