Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for 1 Noiembrie 2017

Am citit despre…

Posted by Paxlaur pe 01/11/2017

 

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Recomandari | Leave a Comment »

Nu ești singur! Iată un nesecat izvor de curaj… (La mulți ani!)

Posted by Paxlaur pe 01/11/2017

Iași_Sfintii_Trei_Ierarhi

Bun găsit tuturor în acestă zi de sărbătoare pentru Biserica Latină, zi în care avem solemnitatea tuturor sfinților. În bisericile orientale, anume cele ortodoxe și cele greco-catolice, această zi dedicată tuturor sfinților este sărbătorită în prima duminică după Rusalii, de exemplu, anul acesta a fost pe 11 iunie. Noi, latinii, o sărbătorim astăzi, 1 noiembrie, așa cum a fost fixată de papa Grigore al IV-lea în anul 835, chiar dacă originea acestei sărbători trebuie căutată în Antiohia, în secolul al IV-lea.

Însă în această zi atenția noastră nu este îndreptată spre sărbătoarea în sine, ci spre sărbătoriți, spre sfinți. De altfel, zilnic Biserica ne invită să privim și să imităm modelul sfinților. Zilnic găsim un sfânt de la care să învățăm, la mijlocirea căruia să alergăm, după cum ne amintește rugăciunea Bisericii în prefața dedicată sfinților: „Prin viaţa minunată a sfinţilor, tu, Doamne, îi dăruieşti Bisericii tale mereu noi puteri, iar nouă, tuturor, ne dai dovezi de netăgăduit ale iubirii tale. Exemplul lor strălucit este un nesecat izvor de curaj şi pentru noi, care acum lucrăm la desăvârşirea mântuirii noastre, iar mijlocirea lor plină de iubire ne obţine în orice timp ajutorul tău, Doamne” (cf. Prefața a II-a pentru sfinți).

Cât de pătrunzătoare sunt aceste cuvinte, acest adevăr: noi suntem cei care acum lucrăm la desăvârșirea mântuirii noastre iar exemplul sfinților, viața lor, este pentru noi un nesecat izvor de curaj. Noi suntem cei care astăzi vrem să răspundem la chemarea de a duce o viață sfântă, chemare care răsună încă din primele pagini ale Sfintei Scripturi din însăși gura Domnului, după cum citim în Cartea Leviticului: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; sfințiți-vă și fiți sfinți, căci eu sunt sfânt” (Lev 11,44). Și tot în Cartea Leviticului citim cum același Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: Fiți sfinți căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul vostru!” (Lev 19,2; 20,7).

Apostolii ne-au transmis această poruncă a Domnului: „Așa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniți și voi sfinți în toată purtarea voastră, pentru că este scris: Fiți sfinți, pentru că eu sunt sfânt”, spunea apostolul Petru (1Pt 1,15-16). În timp ce sfântul Paul ne amintește categoric: „Aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră” (1Tes 4,3; cf. Ef 1,4).

Dumnezeu ne vrea sfinți. Pe toți! Patriarhii și apostolii și întreaga Biserică ne vor sfinți, ne invită la sfințenie, ne atrag spre sfințenie.

Biserica întreagă ne cere să fim sfinți. Iată cât de profundă și încurajatoare este învățătura părinților conciliari din Constituția Dogmatică despre Biserică, Lumen gentium:

Noi credem că Biserica este sfântă. Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care împreună cu Tatăl și cu Duhul este proclamat „unul sfânt”, a iubit Biserica sa ca pe o mireasă și s-a dat pe sine pentru ea ca să o sfințească (cf. Ef 5,25-26)… De aceea, toți membrii Bisericii, fie că fac parte din ierarhie, fie că sunt păstoriți de ea, sunt chemați la sfințenie, după cuvântul Apostolului: „Aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră” (1Tes 4,3; cf. Ef 1,4)…

Divinul învățător și exemplu al oricărei desăvârșiri, Domnul Isus, a propovăduit tuturor și fiecăruia din ucenicii săi, de orice condiție, sfințenia vieții al cărei autor și înfăptuitor este el însuși: „Fiți, așadar, desăvârșiți precum Tatăl vostru din ceruri este desăvârșit” (Mt 5,48). Căci tuturora le-a trimis pe Duhul Sfânt care să-i îndemne dinlăuntru să-l iubească pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toate puterile (cf. Mc 12, 30) și să se iubească unii pe alții așa cum Cristos i-a iubit pe ei (cf. In 13,34; 15,12). Cei care îl urmează pe Cristos… trebuie să păstreze și să desăvârșească în viața lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfințenia pe care au primit-o. Apostolul îi îndeamnă să trăiască „după cum se cuvine unor sfinți” (Ef 5,3), să se îmbrace „ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu simțăminte de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, blândețe, cu îndelungă răbdare” (Col 3,12) și să aibă roadele Duhului în sfințenie (cf. Gal 5, 22; Rom 6,22). Și pentru că toți greșim în multe (cf. Iac 3, 2), avem mereu nevoie de îndurarea lui Dumnezeu și trebuie să ne rugăm zilnic: „Și ne iartă nouă greșelile noastre” (Mt 6,12).

Este limpede, așadar, pentru oricine, dragi ascultători, că toți credincioșii, de orice stare sau condiție, sunt chemați la plinătatea vieții creștine și la desăvârșirea iubirii: prin această sfințenie se va ajunge la un mod de viață mai uman și în societatea pământească. Pentru a dobândi această desăvârșire, credincioșii trebuie… să se consacre din tot sufletul preamăririi lui Dumnezeu și slujirii aproapelui (cf. Lumen gentium, nr. 39-40).

Toți suntem chemați la sfințenie. Toți! Iar Dumnezeu ne dăruiește astăzi bucuria de a privi cetatea din ceruri, Ierusalimul cel sfânt, care este mama noastră, unde fraţii şi surorile noastre, deja adunaţi împreună, cântă şi preamăresc numele său, cum spune prefața de la sfânta Liturghie a acestei zile. „Noi, cei care călătorim pe pământ, ne grăbim – fie că vrem sau nu! – spre patria cerească, bucurându-ne de soarta fericită a membrilor Bisericii, pe care Dumnezeu ni i-a dat ca prieteni şi modele de viaţă”.

Suntem chemați la sfințenie, iar în sfinți avem prieteni și modele de viață. În toți sfinții. Suntem în comuniune cu sfinții. Catehismul Bisericii Catolice ne învață că „unirea dintre cei aflaţi pe cale şi fraţii care au adormit în pacea lui Cristos nu se întrerupe în nici un fel, ci, dimpotrivă, este întărită prin comunicarea bunurilor spirituale, prin comuniunea „persoanelor sfinte” în Cristos, care „a murit pentru toţi”, aşa încât ceea ce face sau suferă fiecare în şi pentru Cristos aduce rod pentru toţi.

Noi Credem în comuniunea tuturor creştinilor, a celor care sunt peregrini pe pământ, a răposaţilor care îşi împlinesc purificarea şi a fericiţilor, a sfinților din cer, toţi împreună formând o singură Biserică, şi credem că în această comuniune iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu şi a sfinţilor lui ne ascultă necontenit rugăciunile (cf. CBC 955-962; LG 49)”.

Cât de bine au știut unii oameni să exprime credința lor în comuniunea și mijlocirea sfinților, credința în cei care nu încetează să mijlocească pentru noi la Tatăl, cei care în grija lor frățească ne ajută zi de zi. Iată ce le spunea fraților săi sfântul Dominic, atunci când se afla pe patul morții: „Nu plângeţi, vă voi fi mai de folos după moartea mea şi vă voi ajuta mai bine decât în timpul vieţii”. Sau sfânta Tereza a Pruncului Isus care ne-a asigurat de ajutorul său spunându-ne: „Îmi voi petrece cerul făcând bine pe pământ”.

Dar sfinți nu sunt doar cei din ceruri, doar cei trecuți în calendar. Sfinți sunt și cei de lângă noi. Noi înșine trebuie să fim sfinți pentru cei din casa și familia noastră, în fața lui Dumenzeu, prin cuvinte și fapte, chiar și în cele mai mici gânduri. Sfinți în toate. Ce bucurie să mergi spre casă și să știi că te așteaptă o soție sfântă! Ce fericire să ai un tată sfânt! Ce împlinire să ai copii sfinți, dornici de sfințenie! Ce fericire să întâlnești un preot sfânt, o persoană consacrată sfântă. Sfințenia se vede pe chip, strălucește în ochi. Sfințenia strigă din faptele și cuvintele lor! Ce fericire să te uiți la cel din fața ta și să-l preamărești pe Dumnezeu pentru că astăzi ți-a dat harul să întâlnești un om sfânt. Mare har! Este un mare har care ni s-a oferit și bine ar fi dacă nu l-am neglija: harul să fim sfinți pentru cei de lângă noi, pentru cei din casa noastră.

Să nu uităm că sfințenia nu este o invitație, nu este o opțiune, ceva opțional, ci este o obligație. Dumnezeu ne cere să fim sfinți! Cristos ne cere! Apostolii cer și așteaptă de la noi o viață sfântă. Pentru aceasta, luminată de Duhul Sfânt, în normele sale, în Codul de drept canonic, atât în cel catolic latin, cât și în cel catolic oriental, Biserica ne cere nouă, tuturor credincioșilor, ba chiar am putea spune că ne „impune!”, să fim sfinți: „Toți credincioșii, fiecare conform propriei condiții, trebuie să-și adune forțele pentru a duce o viață sfântă și pentru a promova creșterea Bisericii și sfințenia ei continuă” (Canonul 210 în codul latin și canonul 13 în codul Biseiriclor orientale). Trebuie să ne adunăm forțele pentru a duce o viață sfântă. Toți, dar fiecare conform propriei condiții!

Apoi același legislator ne amintește – în canonul 1186 din codul latin și în canonul 884 în codul oriental: „Pentru a favoriza sfințenia poporului lui Dumnezeu, Biserica încredițează credincioșilor creștini o specială și filială cinstire a Sfintei Maria, pururea Fecioară, Maica lui Dumnezeu, pe care Cristos a stabilit-o Mamă a tuturor oamenilor și promovează cultul adevărat și autentic al altor sfinți, care îi edifică cu exemplul lor pe credincioșii creștini și îi ocrotesc cu mijlocirea lor”. Biserica nu ne lasă niciodată singuri! Care sunt sfinții noștri preferați? Ce știm despre sfinții al căror nume îl purtăm? Ce virtute imităm din viața lor? Ce bine ar fi ca părinții să aleagă mereu pentru copiii lor nume de sfinți, adevărate exemple de viață, de oameni realizați, de oameni fericiți, împliniți…

Biserica ne invită să privim la Preacurata noastră mamă, Maria, și la sfinții care ne edifică și ne ocrotesc prin mijlocirea lor. Biserica ne vrea sfinții! Biserica este sfântă și are nevoie de sfințirea și sfințenia noastră. Fiți sfinți, strigă și astăzi Dumnezeu!

Dar cred că cel mai mult, cel mai aproape de inima noastră, stă o invitație care nu vine din afară, ci din interiorul nostru. De ce trebuie să fim sfinți? Pentru că ne cere Dumnezeu? Da, dar Dumnezeu ni se pare uneori atât de greu de înțeles! Atunci pentru că ne cere Biserica? Da, doar că Biserica ni se pare de multe ori greu de acceptat. Atunci pentru că ne cer alții? Poate, dar spunem, să înceapă ei, să fie ei sfinți și apoi mai vedem. Atunci? Atunci de ce să fim sfinți?

Să fim sfinți pentru că ne-o cere cea mai mare sete a sufletului nostru: fericirea, dorința de fericire. Cât de mult ne dorim să fim fericiți! Însă viața fericită nu poate fi separata de sfințenie, de Dumnezeu. Nefericită și neliniștită va fi inima noastră până ce nu se va odihni în Dumnezeu, până ce nu se va umple de Dumnezeul cel viu care ne-a creat pentru el, pentru fericirea veșnică, așa cum spunea sfântul Augustin.

Nimeni nu poate separa fericirea de sfințenie! Îmi amintesc de un tânăr care, vizitând o mănăstire, a rămas uimit de un călugăr ce stătea nemișcat în rugăciune. Fruntea și barba lui albă sărutau cu sfințenie pământul. Era ceva fascinant la brătrânul care se ruga. S-a așezat lângă el, cât mai aproape, și i-a șoptit: „Părinte, ajutați-mă să fiu fericit! Ce trebuie să fac?”. Întorcându-și chipul blând și strălucitor spre el, i-a spus: „Mergi și trăiește ca un sfânt”! Apoi s-a aplecat din nou ca să se roage. Însă tânărul i-a replicat: „Părinte, cum să trăiesc ca un sfânt?! Sunt tânăr! Sfințenia nu e pentru mine. Vă rog, arătați-mi altă cale spre fericire”! Bătrânul călugăr s-a ridicat din rugăciunea sa și, privindu-l cu dragoste părintească, i-a spus: „Fiule, cum adică sfințenia nu e pentru tine? Ești sigur că nu poți fi sfânt?”… Rușinat, tânărul i-a răspuns: „Da, părinte, sunt sigur. Sfințenia nu e pentru mine…”. „Atunci, fiule”, i-a răspuns blândul călugăr, „nici fericirea nu este pentru tine! Mergi! Caută sfințenia, trăiește în sfințenie și vei găsi fericirea după care tânjești”.

Nimeni nu poate separa fericirea de sfințenie, nici pe Dumnezeu de iubire. După cum cea mai bună cale de a găsi iubirea este de a-l găsi pe Dumnezeu, la fel și cea mai bună cale de a fi fericiți este de a trăi o viață sfântă.

Astăzi Cristos, Sfântul Sfinților, ne spune: „Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie” (Mt 5,12). Sunt cuvinte care au răsunat mii de ani și vor continua să umple mii de vieți. Dumnezeu ne vrea fericiți, Domnul vrea să tresăltăm de veselie. Numai sfințenia aduce o fericire pe care nimeni nu o poate lua de la noi, acea fericire pe care au atins-o zeci de mii de oameni, mii de sfinți.

Dumnezeu a promis fericirea celor săraci cu Duhul, celor blânzi, celor care suferă şi care flămânzesc şi însetează după dreptate, celor milostivi, celor curaţi cu inima, celor făcători de pace, celor persecutaţi pentru dreptate. Privind la viețile sfinților să ne amintim că sunt în mod deosebit uniți cu Cristos toți cei care acum, astăzi suferă împreună cu Cristos pentru mântuirea lumii, pentru o lume mai bună; sunt sfinți uniți cu Cristos cei care astăzi, acum sunt apăsați de sărăcie, de slăbiciune, de boală și de necazuri sau care sunt prigoniți pentru dreptate: pe aceștia Domnul, în evanghelie, i-a numit fericiți, iar pe aceștia, așa cum spune apostolul Petru, „Dumnezeul a tot harul, care ne-a chemat la mărirea sa cea veșnică în Cristos Isus, după puțină suferință îi va desăvârși, îi va face statornici și îi va întări” (1Pt 5,10; cf LG 41). Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii noștri!

Astăzi când ne amintim de toţi oamenii sfinţi care au trăit pe acest pământ, trebuie să fim încercaţi de un sentiment de recunoştinţă: prezenţa lor ne asigură că nu suntem singuri pe acest pământ. Ei sunt prietenii noştri. Ei ne-au mijlocit minuni. Ne-au arătat iubirea ce ne-o poartă Dumnezeu. Ne-au fost alături. Au şters lacrimi din ochii noştri. Lor le-am împărtăşit durerile, dar şi speranţele nostre ca să le poarte spre Domnul. Atât de mult ne-am apropiat de ei, în suferinţă ca şi în bucurie, încât atunci când păşim într-o biserică şi le întâlnim chipul binevoitor ne simţim ca acasă, ca în familie. Ei ne fac să ne simţim bine în Biserică, să îndrăgim Biserica. Ei ne arată că fiecare epocă îşi are omaenii care ştiu ce înseamnă Paradisul, care au gustat bucuria de a trăi în iubirea lui Dumnezeu, ba chiar de a muri din dragoste faţă de Domnul. Sfinţii sunt oameni care ne vorbesc despre frumuseţea împărăţiei lui Dumnezeu, speranţa noastră.

Ei rămân ca o provocare pentru noi. Vieţile lor, chipurile lor ne invită astăzi să înţelegem că bărbaţii, femeile, ba chiar şi tinerii şi copiii, pot fi sfinţi. Toţi putem trăi o viaţă de sfinţenie. Ba chiar mai mult: merită să trăim o astfel de viaţă. Aceasta nu pentru că numele noastre vor apărea într-un calendar, ci pentru că „numele noastre vor fi scrise în ceruri”, pentru că doar aşa vom vedea chipul Tatălui, vom trăi veşnic în lumină. Când privim la ei trebuie să înţelegem că omul, tot omul, în interiorul său este bun. Chiar şi cel care a făcut şi (ne) face răul, are ceva bun în el. Chiar şi el poate deveni sfânt. Trebuie doar să colaboram cu harul lui Dumnezeu, să ne întărim voinţa, să reununţăm la mândrie şi să urmăm exemplul celor care deja au ajuns în Patria cerească.

Astăzi vă invit să ne reînnoim dorinţa de a fi sfinţi. Şi timpurile noastre trebuie să-şi aibă sfinţii săi. Nu ai vrea chiar tu, da tu, chiar tu, să fii unul dintre ei? Să fim sfinți și vom fi fericiți o viață, o viață veșnică, o veșnicie plină de viață.

În această zi, înalț către Domnul, din toată inima, o urare de bine și o rugăciune pentru toți cei care poartă nume de sfinți: să fiți binecuvântați cu mulți și sfinți ani! Un gând special și pentru cei din Biserica Orientală care poartă numele sfinților Cosma și Damian. Prin mijlocirea sfinților, Dumnezeu să ne ocrotească și să ne ducă la adevărata fericire!

Lăudat și preamărit să fie Dumnezeu în sfinții săi, lăudat să fie Isus și Maria!

(pentru Radio Maria, 1 noiembrie 2017
Înregistrarea audio o puteți găsi aici:
http://www.radiomaria.ro/2017/11/01/1-noiembrie-solemnitatea-tuturor-sfintilor-pr-laurentiu-dancuta-toti-suntem-chemati-la-sfintenie-toti-iar-in-sfinti-avem-prieteni-si-modele-de-viata/ )

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei, Toti sfintii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Vă implor, ajutați-mă să fiu fericit…

Posted by Paxlaur pe 01/11/2017

tristete sau fericireVizitând o mănăstire, un tânăr a rămas uimit de un călugăr care stătea nemișcat în rugăciune. Fruntea și barba sa albă sărutau cu sfințenie pământul. Era ceva fascinant la brătrânul care se ruga. S-a așezat lângă el, cât mai aproape, și i-a șoptit: „Părinte, vă implor, ajutați-mă să fiu fericit! Ce trebuie să fac?”. Întorcându-și chipul blând și strălucitor spre el, i-a spus: „Mergi și trăiește ca un sfânt”! Apoi s-a aplecat din nou ca să se roage. Însă tânărul i-a replicat: „Părinte, cum să trăiesc ca un sfânt?! Sunt tânăr! Sfințenia nu e pentru mine. Vă rog, arătați-mi altă cale spre fericire”! Bătrânul călugăr s-a ridicat din rugăciunea sa și, privindu-l cu dragoste părintească, i-a spus: „Fiule, cum adică sfințenia nu e pentru tine? Ești sigur că nu poți fi sfânt?”… Rușinat, tânărul i-a răspuns: „Da, părinte, sunt sigur. Sfințenia nu e pentru mine…”. „Atunci, fiule”, i-a răspuns blândul călugăr, „nici fericirea nu este pentru tine! Mergi! Caută sfințenia, trăiește în sfințenie și vei găsi fericirea după care tânjești”.

Nimeni nu poate separa fericirea de sfințenie, nici pe Dumnezeu de iubire. După cum cei mai bună cale de a găsi iubirea este de a-l găsi pe Dumnezeu, la fel și cea mai bună cale de a fi fericiți este de a trăi o viață sfântă.

Astăzi Cristos, Sfântul Sfinților, ne spune: „Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie” (Mt 5,12). Sunt cuvinte care au răsunat mii de ani și vor continua să umple mii de vieți. Dumnezeu ne vrea fericiți, Domnul vrea să tresăltăm de veselie. Numai sfințenia aduce o fericire pe care nimeni nu o poate lua de la noi, acea fericire pe care au atins-o zeci de mii de oameni, mii de sfinți.

Dacă răsfoim enciclopedia Bibliotheca Sanctorum, numită și Enciclopedia sfinților, găsim peste 20.000 de oameni sfinți. În aceste volume regăsim viața acelei mulţimi mari „pe care nimeni nu poate să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile”. Ei sunt cei care stau în picioare în faţa tronului şi în faţa mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini. Ei sunt cei care strigă și astăzi cu glas puternic: „Mântuirea aparţine Dumnezeului nostru, cel care şade pe tron, şi mielului” (cf. Ap 7,9-10). Ei sunt cei despre care „credem că se bucură de siguranţa nemuririi”.

Astăzi implorăm în rugăciune „harul să simţim că ei se îngrijesc de mântuirea noastră”, de fericirea noastră. Da, ei se îngrijesc de noi, Biserica se îngrijește de noi. Dar noi? Cum ne îngrijim de mântuirea noastră și a fraților noștri? Ce facem pentru a fi sfinți? Ce cale alegem pentru fericirea noastră: sfințenia sau păcatul, viața sau moartea?


Inima omului suspină zi de zi după fericire.
De aceea, zi de zi trebuie să citim „fericirile”
așa cum au fost ele proclamate de Cristos.
Zi de zi trebuie să trăim „Predica de pe munte” (cf. Mt 5-7).
În trăirea cuvântului Domnului
stă secretul fericirii adevărate: sfințenia!


1 noiembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 30-a de peste an
† TOŢI SFINŢII
Ap 7,2-4.9-14; Ps 23; 1In 3,1-3; Mt 5,1-12a

LECTURA I
Am văzut o mulţime mare din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile.
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 7,2-4.9-14
Eu, Ioan, am văzut un alt înger ridicându-se de la răsăritul soarelui şi având sigiliul Dumnezeului cel viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora le fusese dat să dăuneze pământului şi mării, 3 spunând: Nu dăunaţi pământului, nici mării şi nici copacilor, până când nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” 4 Şi am auzit numărul celor care au fost însemnaţi cu sigiliul: o sută patruzeci şi patru de mii de însemnaţi, din toate triburile fiilor lui Israel. 9 După acestea, am văzut şi, iată, o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas puternic: Mântuirea aparţine Dumnezeului nostru, cel care şade pe tron, şi mielului”. 11 Şi toţi îngerii stăteau în picioare în jurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru fiinţe, cădeau cu faţa la pământ înaintea tronului şi-l adorau pe Dumnezeu 12 şi spuneau: Amin! Binecuvântarea, gloria, înţelepciunea, mulţumirea, cinstea, puterea şi tăria să fie Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin!” 13 Unul dintre bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: Cine sunt şi de unde vin cei care sunt îmbrăcaţi cu haine albe?” 14 I-am zis: Domnul meu, tu ştii”. Iar el mi-a spus: Aceştia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),1-2.3-4ab.5-6 (R.: cf. 6)
R.: Aceasta este generaţia celor care caută faţa ta, Doamne.

1 Al Domnului este pământul şi tot ce este pe el,
lumea şi cei care locuiesc în ea.
2 Căci el l-a întemeiat pe mări
şi l-a stabilit peste râuri. R.

3 Cine va urca pe muntele Domnului?
Cine se va ridica în locul său cel sfânt?
4ab Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,
cel care nu-şi înalţă sufletul spre lucruri deşarte. R.

5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său.
6 Aceasta este generaţia celor care-l caută pe el,
a celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.

LECTURA A II-A
Îl vom vedea pe Dumnezeu aşa cum este.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-3
Iubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. De aceea, lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut pe el. 2 Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că, atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este. 3 Oricine are această speranţă în el devine curat, aşa cum el este curat.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28
(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a
În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: 3 Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 4 Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! 5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! 6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! 7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! 8 Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! 9 Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! 10 Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 11Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12a Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei, Toti sfintii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: