Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for 2 Noiembrie 2017

Ce bine e să știu că am pe cineva în ceruri, ce mângâiere să mă iubești din cer…

Posted by Paxlaur pe 02/11/2017

IMG_2926Ce bine e să știu că am pe cineva în ceruri,
ce mângâiere să mă iubești din cer…

Când îmi ridic capul

văd iubirea-ți strălucind pe cer

și coborând spre mine,

ziua și noaptea,

iarna și vara,

aer curat,

rouă învigorătoare,

lumină caldă.

 

Ce bine e să știu că am pe cineva în ceruri,

ce mângâiere să mă iubești din cer,

să mă iubești așa cum m-ai iubit pe pământ…

ba chiar mai mult!

Câtă fericire să simt coborând din cer în inima mea iubirea ta,

iubire îmbibată cu aceeași mireasmă ocrotitoare,

iubire însoțită de același zâmbet binevoitor,

iubire revărsată din ochi strălucitori…

 

Ce bine e să știu că am pe cineva în ceruri,

ce mângâiere să mă iubești din cer.

Iubirea e inconfundabilă

chiar și atunci când distanța e de la cer până la pământ.

Acum distanța dintre noi e

la un zbor de înger,

la o clipire de arhanghel.

Abia închid ochii și ești aici.

Te simt și inima mi se umple de fericire…

Printre lacrimile de bucurie te văd strălucind ca stelele,

luminând ca luna plină în cea mai adâncă noapte a vieții mele.

Ești aici!

Nicio căldură nu înflăcărează inima cum o face iubirea!

Ce poate fi mai fierbinte decât

dragostea revărsată cu îmbeșugare

din cele mai înalte și frumoase ceruri?!

Îți mulțumesc pentru că m-ai iubit pe pământ

și ai plecat spre ceruri ca să mă poți iubi cu desăvârșire!

Ce liniște a coborât în inima mea astăzi:

te voi revedea!

Da, te voi revedea…

și-atunci vom inunda Pământul cu iubire

din preaplinul iubirii Paradisului!


Toți „am pierdut” pe cineva …
și am fost triști.
Apoi „ne-am amintit” că nu sunt morți,
„am descoperit” că trăiesc în veci, acolo sus…
și-am fost inundați de noi lacrimi,
lacrimi de fericire, de spreanță, de credință…
Atunci am gustat cele mai dulci lacrimi:
lacrimile celui ce este iubit,
lacrimile celui ce luptă să ajungă la înălțimea iubirii,
la iubirea omului desăvârșit!

Atunci am gustat cele mai dulci lacrimi
și am strigat din toată inima:
ce bine e să știi că ai pe cineva în ceruri,
ce mângâiere să fii iubit din cer.

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii, Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Cimitir. Moarte. Speranță. Credință. Rugăciune

Posted by Paxlaur pe 02/11/2017

Sa se odihneasca in pace„Viaţa credincioşilor tăi, Doamne, se schimbă, dar nu se pierde, şi, după destrămarea nestatornicei locuinţe pământeşti, le este pregătit un locaş veşnic în ceruri”. Aceasta este rugăciunea noastră astăzi, aceasta este credința și speranța noastră.

În această zi, trecând prin cimitire, amintindu-ne de cei dragi care au plecat deja din această lume, lăsăm să răsune cuvântul Domnului: „Să nu se tulbure inima voastră! Credeți în Dumnezeu și credeți în mine! În casa Tatălui meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus: Mă duc să vă pregătesc un loc? Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la mine, pentru ca să fiți și voi acolo unde sunt eu. Și unde mă duc eu, voi știți calea” (In 14,1-4).

Noi știm calea: este Isus. El este „Calea, Adevărul și Viața” noastră! Însă ceea ce vom fi nu ni s-a arătat încă. Însă știm că atunci când îl vom revedea, atunci când și noi vom ajunge în Casa Tatălui, vom fi asemenea lui și-l vom vedea așa cum este: Domnul și Dumnezeul nostru, viața noastră (cf. 1In 3,2).

Cu această credință străbatem astăzi aleele cimitirelor. Cu această speranță ne apropiem astăzi de mormintele celor dragi, repetând cuvintele vieții, cuvintele lui Cristos: „Oricine îl vede pe Fiul şi crede în el are viaţa veşnică” (cf. In 6,40).

Chiar dacă moartea este atât de evidentă în jurul nostru; chiar dacă mulți oameni continuă să semene moarte în loc de viață, ură în loc de iubire, uitare în loc de recunoștință; chiar dacă cimitirele dau mărturie de multe ori tocmai despre ură și uitare (ura criminalilor și uitarea celor care nu se mai îngijesc de mormintele rudelor!); chiar dacă suntem conștienți zilnic de limitele noastre în fața celor muribunzi, noi nu ne oprim aici. Noi știm că facem parte din Poporul lui Dumnezeu, acel Dumnezeu care ne cheamă la viață, la speranță. Fiii Tatălui veșnic nu se pierd în fața morții. Noi știm și mărturisim că moartea nu are ultimul cuvânt.

În fața mormintelor, în cimitire, dincolo de ură și moarte, răsună astăzi rugăciunea noastră, rugăciunea Bisericii: „Odihna cea veșnică dă-le-o lor Doamne și lumina cea fără de sfârșit să le strălucească lor”. Acea lumină în care răposații noștri îl vor vedea pe Dumnezeu așa cum este, îl vor vedea față către față. Acea lumină în care într-o zi vom străluci și noi, tresăltând de bucurie alături de frații noștri, intrând în Împărăția pregătită pentru noi încă de la întemeierea lumii (cf. Mt 25,34).

Da, așa ne rugăm! Așa credem! Așa sperăm! Suntem fiii Dumnezeului Atotputernic, suntem Templul celui care l-a înviat pe Cristos din morți și care va învia și trupurile noastre muritoare (cf. Rom 8,13).


„Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morți locuiește în voi,
cel care l-a înviat pe Cristos din morți
va învia și trupurile voastre muritoare,
prin Duhul lui care locuiește în voi”
(Rom 8,13).


2 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 30-a de peste an
POMENIREA TUTUROR CREDINCIOŞILOR RĂPOSAŢI
Iob 19,1.23-27a; Ps 26; Rom 5,5-11; In 6,37-40

LECTURA I
Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte.
Citire din cartea lui Iob 19,1.23-27a
În zilele acelea, Iob a luat cuvântul şi a zis: „Ce n-aş da să fie scrise cuvintele mele, ce n-aş da să fie înscrise într-o carte! 24 Cu un condei de fier sau de plumb să fie săpate pentru totdeauna în stâncă! 25 Eu ştiu că răscumpărătorul meu este viu şi că, în cele din urmă, se va ridica peste ţărână. 26 După ce îmi vor roade această piele a mea, fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu. 27a Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei vor privi, şi nu altcineva”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.7 şi 8b şi 9a.13-14 (R.: 1a sau 13)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.
sau:
Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem:
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8a Eu caut, Doamne, faţa ta.
9a Nu-ţi ascunde faţa de la mine! R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

LECTURA A II-A
Reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,5-11
Fraţilor, speranţa nu înşală, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. 6 Într-adevăr, pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 9 Aşadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el de mânie, 10 deoarece dacă, duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui. 11 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilierea.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,40
(Aleluia) „Aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el are viaţa veşnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,37-40
În acel timp, Isus le-a spus mulţimilor: „Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară, 38 căci m-am coborât din cer nu ca să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis; 39 şi aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă. 40 Pentru că aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: