Arhiva pentru noiembrie 21st, 2017

Tu pentru cine ești prezent? Tu pentru cine trăiești?

viata motivatie iorgaO poveste despre un rabin temător de Dumnezeu spune că într-o seară, după ce și-a petrecut întreaga zi studiind cărțile vechilor profeții, bătrânul înțelept s-a hotărât să facă o plimbare pentru a se destinde.

În timp ce se plimba agale pe o stradă lăturalnică, a întâlnit un paznic tânăr care se plimba înainte și înapoi, cu pași mari și hotărâți, prin fața unei porți uriașe.

„Pentru cine ești aici? Pentru cine umbli atât de hotărât?”, l-a întrebat rabinul, plin de curiozitate.

Paznicul a spus numele patronului său. Apoi, imediat, l-a întrebat pe rabin: „Dar tu? Tu pentru cine umbli?”.

Această întrebare nu a mai ieșit niciodată din inima rabinului: „Eu pentru cine umblu? Eu pentru cine trăiesc? Eu pentru cine sunt astăzi aici?”.

Tu pentru cine umbli prin această lume? Ce înseamnă prezența ta pentru ceilalți? Pentru cine ești aici? De fapt, ești prezent în locul în care trăiești? Ești cu adevărat prezent în viața celor care te întâlnesc?

Viața ne este plină de „prezenți absenți” și cu ușurință riscăm să devenim noi înșine astfel de „prezențe absente”. De prea multe ori stăm lângă oameni fără să fim cu adevărat prezenți: uităm importanța unității și a legăturii dintre minte, suflet și trup, uităm să fim prezenți trup și suflet la bucuriile și necazurile celorlalți. Uităm să fim prezenți în ceea ce facem. Uităm să fim recunoscători pentru locul și timpul în care ni s-a dat să fim prezenți. Uităm că nu suntem „prezenți” în lume pentru noi înșine, ci pentru ceilalți. De fapt, atunci când neglijăm modul nostru de a fi prezenți, neglijăm prezența celuilalt, adică suntem indiferenți față de ceilalți.

O mare indiferență arătăm și față de prezența Domnului, față de cel care ne cheamă zilnic la el. Atunci când refuzăm să participăm la viața Bisericii, în special la sfintele sacramente, ceea ce neglijăm nu este unitatea sau forța sau confortul care poate izvorî din a fi prezenți împreună, din a fi uniți o oră duminica. Ceea ce neglijăm este prezența celui care a spus: „Unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo prezent în mijlocul lor” (cf. Mt 18,20).

Dacă vom învăța să umblăm în lumina Domnului și să fim „prezenți prezenței sale”, vom deveni prezențe reale și izvor de fericire în viața aproapelui (cf. Is 2,5).

Să nu-i pese nimănui dacă te naști, dacă te trezești, dacă ajungi, dacă exiști…

trandafiri_floare_maria„Să nu fii așteptat de nimeni. Să nu-i pese nimănui dacă te naști, dacă te trezești, dacă ajungi, dacă exiști etc.” Ce poate fi mai dureros? Ce stare sufletească ne-ar putea coborî mai jos de această suferință? Aceasta pentru că nu suntem creați pentru noi înșine, ci pentru alții. Cine crede că poate supraviețui de unul singur în această lume, se înșală. Cine crede că doar el contează, arată că nu se cunoaște pe sine și nici lumea din jur. Cine se închide în egoism, suferă cumplit și devine prilej de suferință și pentru cei din jur. Noi toți am fost creați pentru a merge spre ceilalți. Am fost creați să stăm cu brațele larg deschise, mereu pregătiți pentru o îmbrățișare, asemnea pruncilor. Câtă fericire și liniște în viața copilului care este cuprins în suava îmbrățișare a mamei!

Să tresăltăm de bucurie în această zi: Domnul vine în mijlocul nostru! Însuși Dumnezeu vrea să locuiască împreună cu noi, aici, pe pământ, în casa și în inima noastră: „Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci, iată, eu vin şi voi locui în mijlocul tău” (Zah 2,14). Dumnezeu cel atotputernic vine să facă lucruri minunate în viața noastră.

Cu cât dor suspina întreaga creație așteptând răscumpărarea. Cât de înflăcărate erau inimile cântând, fiecare în felul său: „O, dacă ai despica cerurile și ai coborî” (Is 63,19). Și cât de delicat și-a pregătit Domnul intrarea în lume: „Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu, căruia îi va pune numele Emanuel” (Is 7,14). Pentru ca mai apoi îngerul să-i spună sfintei Fecioare: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său” (Lc 1,30-32).

Cu cât drag a pregătit-o Dumnezeu pe Sfânta Fecioară pentru sublimul har de a-l „naște pe creatorul vieții”. Cu câtă bucurie a primit-o astăzi în templul său cel sfânt pe cea prin care el a „înfăptuit cea mai mare lucrare de pe tot pământul”. Maria a fost o ființă așteptată de Dumnezeu, de îngeri, de întreaga omenire. Iar fiecare sărbătoare în cinstea ei trebuie să ne umple de bucurie și de speranță. Și noi suntem ființe așteptate de Domnul. Astăzi și noi trebuie să intrăm cu bucurie în casa Domnului, în locașurile sale sfinte și să-i aducem recunoștința noastră pentru darul vieții, pentru darul familiei, pentru darul mântuirii.

Să trăim această zi cu brațele deschise, pregătiți să-i îmbrățișăm pe cei pe care îi vom întâlni. Să amintim celor din jurul nostru că sunt așteptați. Să-i căutăm pe cei care se simt singuri și uitați. Nu am fost creați pentru noi înșine, ci pentru ceilalți și pentru Domnul care ne așteaptă în locașul său cel sfânt.


„Nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine
și nimeni nu moare pentru sine.
De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim,
și dacă murim, pentru Domnul murim” (Rom 14,7-8).


21 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 33-a de peste an
Prezentarea la Templu a Sf. Fc. Maria **
Zah 2,14-17; Ps Lc 1,46-55; Mt 12,46-50

LECTURA I
Bucură-te, fiica Sionului, căci, iată vin!
Citire din cartea profetului Zaharia 2,14-17
Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci, iată, eu vin şi voi locui în mijlocul tău – oracolul Domnului. 15 Se vor alipi multe neamuri de Domnul în ziua aceea şi vor fi poporul meu şi eu voi locui în mijlocul tău. Vei cunoaşte că Domnul Sabaot m-a trimis la tine. 16 Domnul îl va moşteni pe Iuda ca parte a sa în ţara sfântă şi va alege din nou Ierusalimul. 17 Să tacă orice făptură înaintea Domnului, pentru că el s-a ridicat din locuinţa sa cea sfântă!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,46-47.48-49.50 şi 53.54-55 (R.: 49)
R.: Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic: şi numele lui e sfânt.

46 Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu. R.

48 Căci a privit la smerenia slujitoarei sale.
Iată, de acum, toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic:
şi numele lui e sfânt! R.

50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
53 Pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. R.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său,
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28b
(Aleluia) „Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei!”
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,46-50
În acel timp, pe când Isus mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară, căutând să-i vorbească! 47 Atunci i-a spus cineva: „Iată, mama şi fraţii tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească!” 48 Dar el, răspunzând, i-a zis celui care îi vorbise: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” 49 Şi, întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei! 50Căci oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri, acela îmi este şi frate şi soră şi mamă”.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: