Ce chip are FAMILIA pentru noi?

Familiaris Consortio_Ioan Paul al II lea_ familiaCare este primul gând care se strecoară în mintea noastră atunci când cineva pronunță cuvântul „Familie”? Care e primul sinonim sau prima realitate sau prima persoană la care ne gândim? Ce chip are familia pentru noi, acum la sfârșit de an?

A fost o vreme binecuvântată de Domnul când familia însemna pentru toți un singur lucru: comuniunea intimă de viaţă şi de iubire conjugală, întemeiată de Creator şi înzestrată de el cu legi proprii, întemeiată pe legământul dintre soţi – bărbat și femeie! – sau, altfel spus, pe consimţământul lor personal irevocabil (cf. GS 48). Căci Dumnezeu, creându-l pe om, nu l-a lăsat singur: încă de la începuturi „bărbat şi femeie i-a creat” (Gen 1,27), iar însoţirea lor constituie prima formă a comuniunii dintre persoane. Aceasta pentru că omul, din natura sa intimă, este o fiinţă socială, şi fără relaţii cu ceilalţi nu poate nici să trăiască, nici să-şi dezvolte calităţile (cf. GS 12). Avem nevoie de familie, de comunitate, de comuniunea dintre bărbat și femeie. Lumea întreagă are nevoie de adevărate familii. „Binele persoanei şi al societăţii umane şi creştine este strâns legat de bunul mers al comunităţii conjugale şi familiale” (GS 47).

Iată de ce oamenii sunt chemați să întemeieze o familie. Pentru că doar familia este locul în care se naște în modul „cel mai autentic” viața. Pentru că a da viața înseamnă a crea, nu doar a naște, înseamnă a modela, a asigura un viitor, a munci împreună, soț și soție, bărbat și femeie, pentru un viitor mai bun. Într-un mod cu totul special familia este chemată să protejeze viața și umple de conținut viitorul oricărui copil. Familia este speranța Bisericii și a societății.

Cei care au ales să se consacre Domnului printr-o viață de celibat, chiar dacă nu întemeiază o familie, au obligația de a susține familiile, de a se ruga pentru ele, de a fi alături mai ales de familiile încercate. Fiecare are obligația de a face din propria viață un loc în care să se dezvolte comuniunea între persoane. Fiecare, în comunitatea în care trăiește, trebuie să se simtă ca într-o familie. Suntem creați unii pentru alții! Avem nevoie de familie, de comuniune, de comunitate. Fiecare trebuie să fie un sprijin pentru cel lângă care a ales să stea.

Nimeni nu are dreptul să disprețuiască familia. Cine disprețuiește familia își disprețuiește propriile origini și neagă viitorul omenirii. De aceea, astăzi, împreună cu întreaga Biserică, ne rugăm pentru familii. Prin mijlocirea Sfintei Familii cerem harul statorniciei pentru cei căsătoriți și curaj pentru cei care se pregătesc să întemeieze o familie în noul an. Dumnezeu să binecuvânteze familiile noastre.


Ridică-ți privirea spre ceruri și lasă-ți inima să cânte:
„Îți mulțumesc, Doamne,
îți mulțumesc pentru toate familiile sfinte
și pentru toate binecuvântările primite în acest an.
A ta, Tată milostiv, este gloria în veci de veci. Amin”.


 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-52
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo, după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Cuvântul Domnului

Reclame

Sfânta Scriptură nu influențează viețile, ci le construiește!

Biblia_cuvantul divin„Spune-mi primele zece cărți care ți-au influențat viața?” Și imediat începe enumerarea. Deși întrebarea era adresată unui bun creștin, printre cele zece cărți nu s-a aflat Biblia. Întrebat de ce, a răspuns cât se poate de simplu: „Mi-ați cerut zece cărți care mi-au influențat viața. Ei bine, Biblia nu e printre ele. Cuvântul Domnului nu mi-a influențat viața, ci mi-a construit-o. Una este să mă întrebați despre culoarea casei mele și alta este să vă povestesc despre materialele cu care mi-am construit casa”.

Sfânta Scriptură nu influențează viețile, ci le construiește! De aceea într-un mod plin de iubire apostolul Ioan ne asigură că destinatarii cuvântului divin sunt toți: părinți, tineri, copii (cf. 1In 2,12-15). Nimeni nu este exclus, pentru că prin cuvântul divin îl cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu. Doar atunci când „cuvântul lui Dumnezeu rămâne în noi, reușim să-l învingem pe Cel Rău” și să ne eliberăm de falsa iubire, de goana după cele ce sunt în lume, uitând de cer” (cf. 1In 2,14-15). Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să ne contruim viața pe stâncă în mijlocul unei lumi distruse de furtuni (cf. Mt 7,24-27).

Cu toate acestea din ce în ce mai puțini sunt cei care își fac timp pentru a mai deschide Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu pare se se audă din ce în ce mai puțin în casa noastră. Când ne-am așezat ultima dată liniștiți și am început să citim și să medităm Sfânta Scriptură în casa noastră? Au dispărut parcă acele vremuri când Biblia era deschisă așa, „la întâmplare”, dar cu speranța găsirii unui răspuns, a unei mângâieri. Și mai puțini sunt cei care își fac timp pentru a face sau pentru a participa în diferite comunități la Lectio divina. Și totuși „cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii” (Ev 4,12). Cuvântul Domnului rămâne în veci, dincolo de indiferența omului!

Ne apropiem de sfârșitul acestui an. Domnul ne-a binecuvântat cu lumina ochilor și înțelepciunea de a citi. Prin mâna noastră au trecut zeci de cărți, am răsfoit ziare și reviste, dar poate am uitat „Cartea cărților”, „Scrisoarea lui Dumnezeu către sufletul nostru”, Biblia. Să cerem astăzi harul ca în noul an să ne simțim destinatarii cuvântului lui Dumnezeu și să deschidem din nou Sfânta Scriptură. Să redescoperim frumusețea istoriei mântuirii pe care însuși Domnul ne-o relatează. Să facem din Sfânta Scriptură cartea care ne construiește viața pentru ca atunci când vor cădea ploile și vor veni șuvoaiele, atunci când vor sufla vânturile și vor năvăli peste noi să rămânem neclintiți, asemenea casei construite pe stâncă.


„Orice om este ca iarba
și toată gloria lui ca floarea ierbii:
iarba s-a uscat și floarea a căzut;
dar cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci”
(1Pt 1,24-25).


30 decembrie 2017 

A 6-a zi din octava Crăciunului (30 decembrie)
Sf. Felix I, pp.
1In 2,12-17; Ps 95; Lc 2,36-40

LECTURA I
Cel care împlineşte voinţa lui Dumnezeu rămâne în veci.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,12-17
Vă scriu vouă, copiilor, pentru că păcatele voastre au fost iertate datorită numelui său. 13 Vă scriu vouă, părinţilor, pentru că l-aţi cunoscut pe cel care este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că l-aţi învins pe Cel Rău. 14 V-am scris vouă, copiilor, pentru că l-aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris vouă, părinţilor, pentru că l-aţi cunoscut pe cel care este de la început. V-am scris vouă, tinerilor, pentru că sunteţi puternici şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe Cel Rău. 15 Să nu iubiţi lumea şi nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el. 16 Pentru că tot ce este în lume – pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii – nu este de la Tatăl, ci de la lume. 17 Dar lumea şi pofta ei trec, însă cel care împlineşte voinţa lui Dumnezeu rămâne în veci.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),7-8a.8b-9.10 (R.: 11a)
R.: Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul!

7 Daţi Domnului, voi, familiile popoarelor,
daţi Domnului mărire şi putere!
8a Daţi Domnului gloria numelui său! R.

8b Aduceţi ofrande de laudă şi intraţi în lăcaşurile lui!
9 Prosternaţi-vă înaintea Domnului
îmbrăcaţi în podoabe sfinte;
dansaţi înaintea lui, toţi locuitorii pământului! R.

10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
El a stabilit pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine;
el va judeca popoarele cu dreptate. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Ne-a strălucit o zi sfântă. Veniţi, neamuri, şi adoraţi-l pe Domnul! Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,36-40
În acel timp, era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

Semnul de contradicție și neliniștea adusă de un Prunc

8_Minune de Prunc Divin_Biserica Parohiala Preasfanta Inima_LourdesDin cuvintele profetice ale dreptului Simeon Biserica a făcut una dintre rugăciunile sale zilnice. În orice seară, înainte de culcare, creștinii sunt chemați să rostească în rugăciunea lor: „Acum, slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” (Lc 2,29-32) Chiar dacă pot părea cuvinte ce exprimă un sfârșit, un rămas bun spus acestei lumi, în realitate ele manifestă bucuria sufletului de a vedea zorii mântuirii. Aceste cuvinte nu anunță noaptea și somnul din întuneric, ci ziua lipsită de întunericul păcatului și viața cea adevărată trăită în lumină, împlinirea tuturor speranțelor.

De fapt, în același context și de pe buzele aceluiași Simeon avem cuvintele care ne smulg din orice somnolență sau inactivitate, cuvinte care ne obligă să luăm o decizie capitală pentru viața noastră. Cu privirea îndreptată spre Isus, Simeon îi spune sfintei Fecioare: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie”. Pruncul Isus, a cărui naștere continuăm să o sărbătorim, a intrat în lume tocmai ca un „semn de contradicție”, ca o prezență care ne obligă să luăm atitudine: suntem pentru el sau împotriva lui? Nimeni nu poate sta indiferent în fața acestei prezențe. Nu există statutul de neutralitate. Toți oamenii sunt obligați, într-o formă sau alta, să răspundă la întrebarea adresată de însuși Domnul: „Cine sunt eu pentru tine?” (cf. Mt 16,15). Ce spunem prin viața noastră despre Cristos: suntem cu el sau împotriva lui? Însuși Domnul ne spune: „Cine nu este cu mine este împotriva mea și cine nu adună cu mine, risipește” (Mt 12,30).

Venirea Mântuitorului în mijlocul nostru nu înseamnă începutul unui timp liniștit, unui timp în care tot ce ne rămâne de făcut este rugăciunea de seară și să mergem liniștiți la culcare. Nicidecum. Este începutul unui timp în care trebuie să ne trezim, să ne decidem de partea cui suntem. Să nu uităm că însuși Domnul a spus: „Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare” (Lc 12,51). Aceasta nu înseamnă că Principele Păcii a venit să aducă războiul, ci neliniștea, acea neliniște despre care vorbește sfântul Augustin: „Ne-ai creat pentru tine, Doamne, și neliniștită este inima noastră până se va odihni în tine”.

În această luptă interioară pe care o purtăm suntem ajutați de prezența Mariei, cea care a cunoscut durerea, neliniștea: sufletul ei, cu mult înaintea noastră, a fost străpuns de o sabie. Împreună cu ea ne vom afla liniștea alegându-l pe Cristos.


Neliniștea adusă de Mântuitorul Cristos
ne scoate din lâncezeală
și ne poartă spre o viață activă în folosul sufletelor.
„De ce dormiți?
Sculați-vă și rugați-vă ca să nu intrați în ispită!”
(cf. Lc 22,46).


29 decembrie 2017 

A 5-a zi din octava Crăciunului (29 decembrie)
Ss. Thomas Becket, ep. m. *; David, rege
1In 2,3-11; Ps 95; Lc 2,22-35

LECTURA I
Cine îl iubeşte pe fratele său rămâne în lumină.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,3-11
Preaiubiţilor, din aceasta ştim că îl cunoaştem pe Dumnezeu: dacă păzim poruncile lui. 4 Cine spune: „Eu îl cunosc”, dar nu păzeşte poruncile lui, este mincinos şi adevărul nu este în el. 5 Însă, dacă cineva păstrează cuvântul lui, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită. Din aceasta cunoaştem că suntem în el. 6 Cel care spune că rămâne în el are datoria să trăiască aşa cum el a trăit. 7 Iubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci porunca cea veche, pe care o aveţi de la început; porunca veche este cuvântul pe care l-aţi auzit. 8 Totuşi vă scriu o poruncă nouă, care este adeverită în el şi în voi, pentru că întunericul trece, iar lumina cea adevărată străluceşte deja. 9 Cine spune că este în lumină, dar îl urăşte pe fratele său, este în întuneric până acum. 10 Cine îl iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi nu este motiv de scandal în el. 11 Însă cine-l urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1-2a.2b-3.5b-6 (R.: 11a)
R.: Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul!

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou!
Cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
2a Cântaţi-i Domnului, binecuvântaţi numele lui! R.

2b Vestiţi din zi în zi mântuirea lui!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.

5b Domnul însă a făcut cerurile.
6 Strălucirea şi maiestatea sunt înaintea feţei sale,
tăria şi frumuseţea sunt în sanctuarul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 2,32
(Aleluia) Acest Copil este lumină spre luminarea neamurilor şi spre gloria poporului tău, Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA
Lumină spre luminarea neamurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-35
Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, părinţii lui l-au dus pe Isus la Ierusalim, ca s-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon, şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să îndeplinească obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţele sale şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 „Acum, slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” 33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: