Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for 4 Decembrie 2017

A murit părintele Serafim. Să ne rugăm pentru el…

Posted by Paxlaur pe 04/12/2017

serafim romilaA trecut la Domnul pr. Serafim Romila

Pr. Serafim Romila, spiritual şi profesor la Seminarul din Bacău, a trecut la cele veşnice, luni, 4 decembrie 2017, în jurul orei 15.00, în Spitalul „Parhon” din Iaşi. Avea 52 de ani.

S-a născut la 9 aprilie 1965 la Huşi, într-o familie cu cinci copii. A absolvit Liceul „Cuza Vodă” din Huşi în anul 1983 şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1991. A fost sfinţit preot la 24 iunie 1991 la Iaşi de ep. Petru Gherghel. A activat ca vicar parohial la Horleşti (1 august 1991 – 1 august 1992), Gherăeşti (1 august 1992 – 1 august 1996), Oneşti (1 august 1996 – 29 martie 1998), paroh la Satu Nou, Bacău (29 martie 1998 – 31 august 2014), director spiritual la Seminarul din Bacău (1 septembrie 2014 – 4 decembrie 2017). La Satu Nou, în anul 2002 a început construirea noii biserici pe care a dus-o aproape de final, biserica fiind inaugurată la 29 septembrie 2014. A făcut parte din Consiliul Prezbiteral în perioada 2005-2010, a ţinut exerciţii spirituale pentru candidaţii la diaconat (1-7 decembrie 2016) şi pentru tineri cu diferite ocazii.

Joi, 23 noiembrie, simţindu-se rău, s-a internat la Spitalul „Parhon” din Iaşi. În urma unor complicaţii la inimă a decedat în după-amiaza zilei de 4 decembrie.

Vom reveni cu informaţii legate de locul şi data înmormântării.

Să se odihnească în pace!

* * *

Duminică, 19 iunie 2016, părintele Serafim Romila a celebrat în comunitatea sa natală (Huşi „Corni”) o Liturghie de mulţumire pentru cei 25 de ani de preoţie. În cuvântul de mulţumire de la finalul celebrării, a mulţumit lui Dumnezeu pentru darul de a fi preot: „M-a făcut o săgeată preaiubită şi m-a pus în tolba sa”, cum spune psalmistul, şi a rostit câteva definiri ale preotului. Preotul poate înţelege nevoile tuturor, dar nu poate stăpâni nevoia sa de Dumnezeu; are dorinţa de a deveni sfânt, dar în el doar Cristos trebuie să strălucească; este răpit la Dumnezeu în adoraţie, dar nu poate explica toate trăirile sale; trăieşte pe înălţimile tăcerii, dar locuieşte în zgomotul păcatelor; este un vas de lut… fragil şi plăpând, dar conţine o flacără dumnezeiască (Huşi-Corni: Sărbătoare în Parohia „Naşterea Sfintei Fecioare Maria” – părintele Romila Serafim la 25 de ani de preoție).

Pr. Cornel Cadar

http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Preotie | Etichetat: , , , , , , , | 3 Comments »

Până și supereroii au nevoie de el…

Posted by Paxlaur pe 04/12/2017

Isus si supereroiiÎți mai amintești când te-ai visat ultima dată erou? Îți amintești ziua când te vedeai un comandant puternic în fruntea unei armate cu care cucereai lumea și o făceai mai bună? Sau o regină care rânduia cu înțelepciune regatul și era iubită de tot poporul? Îți amintești când ai vrut ultima dată să ai puteri extraordinare și să salvezi lumea sau măcar un prieten, o rudă, un muribund?

În timp ce unii doar ne-am visat eroi, comandanți, regine, oameni înzestrați cu puteri deosebite, alții chiar au avut astfel de daruri. Unii au condus regate, alții armate, alții sute de oameni, ca și centurionul din evanghelie. Dar iată că și ei – oameni puternici! – au nevoie de cineva mai mare decât ei: „Doamne, ajută-mi servitorul care zace paralizat și suferă groaznic” (cf. Mt 8,6)!

Chiar și cei mai mari eroi au nevoie de Cristos. Și dacă ei, oameni puși să comande, înzestrați cu putere și hotărâți să cucerească și să schimbe lumea, au nevoie de Dumnezeu și apelează la el, oare noi – mici, tineri, fragili, simpli muritori – cum de îndrăznim să ne construim viitorul fără Dumnezeu?!

Adevărații eroi – oamenii care dau o nouă strălucire acestui pământ! – se lasă luminați și conduși de Dumnezeu (cf. 2Tim 1,10b). Ceilalți (ne) rătăcesc, pierd! Tu unde ești? Cum te vezi erou: cu Dumnezeu sau fără?

Nu te amăgi! Fii smerit! Nu refuza un Dumnezeu care vrea să vină în viața ta: „Voi veni și te voi vindeca! Voi veni și voi face din tine un adevărat erou, un om care știe drumul spre casă, spre fericire. Voi veni și voi șterge orice lacrimă din ochii tăi” (cf. Ap 21,5).

Cristos se naște pentru tine ca să-ți arate drumul spre casă, spre fericirea de a fi erou, de a fi copilul lui Dumnezeu (cf. In 1,12).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-11
În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu! 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus s-a mirat şi le-a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob”.


Te invit cu drag să urmărești zi de zi itinerarul „Drumul spre acasă: o călătorie a sufletului” (detalii AICI), prin care fiecare „este invitat să primească călăuza Cuvântului lui Dumnezeu ce îl va însoţi zi de zi, să-şi găsească un timp de linişte şi de meditaţie, să ia hotărâri concrete pe care să le pună în practică, pentru ca astfel întreaga sa viaţă să se transforme, iar sărbătoarea Naşterii lui Cristos să îl găsească mai plin de strălucire şi de pace”.

Citește meditația zilei AICI!

 

Posted in Advent, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Indiferența este o sursă inepuizabilă de nefericire…

Posted by Paxlaur pe 04/12/2017

nefericireAstăzi putem să ne însușim atitudinea celui indiferent față de întruparea Cuvântului sau atitudinea celui care, plin de entuziasm, crede și se bucură de Cristos, de eliberatorul vieții noastre. Astfel, în timp ce profetul ne invită: „Veniţi, să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob!… Veniți să mergem împreună spre Nașterea Domnului” (cf. Is 2,3), lângă noi răsună și o altă voce ademenitoare: „Cristos se naște pentru mine și mie nu-mi pasă”; în timp ce privim la Cristos care e uimit de credința centurionului – „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă”, pentru unii dintre noi Cristos pare să spună: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de indiferență” (cf. Mt 8,10). Unde ne regăsim? Ne pasă cu adevărat de întruparea Cuvântului? Ne intresează eliberarea adusă de Cristos? Care este refrenul vieții noastre: „Doamne, eliberează-mă de indiferență, spune numai un cuvânt și mă voi vindeca” sau „Cristos se naște pentru mine și mie nu-mi pasă! Cristos trece prin viața mea, pe lângă mine și mie nu-mi pasă”? Ce cântăm prin faptele noastre, prin felul în care am început această săptămână?

În fața lui Cristos care vine spunem cu toată convingerea: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu, sufletul meu, casa mea, inima mea!” (cf. Mt 8,7)… Spune, Doamne, un cuvânt și vom fi eliberați de orice indiferență, de tot răul, ne vom curăți sufletul pentru a te primi cu inimi pure când vei veni la noi”. Suntem în fața unui mare mister: cel care trebuie să vină este el înșuși cel care ne eliberează de toată indiferența și nevrednicia pentru a-l putea primi așa cum se cuvine. De fapt, cel care trebuie să vină nu este nimeni altul decât Eliberatorul, cel care ia asupra sa păcatele noastre și ale lumii întregi. Dorim noi un astfel de oaspete în casa și în viața noastră?

Avem nevoie de un Eliberator. Avem nevoie de cineva care să ne smulgă din indiferență și să aprindă în inima noastră dorința mântuirii. Iată adevărul despre noi și despre întruparea Cuvântului: „Bolnavă, firea noastră cerea să fie vindecată; căzută, să fie ridicată; moartă, să fie înviată. Pierduserăm stăpânirea binelui, trebuia să o primim înapoi. Închişi în întuneric, trebuia să ni se aducă lumina; pierduţi fiind, aşteptam un Mântuitor; prinşi, un ajutor; robi, un eliberator. Aceste motive erau oare lipsite de însemnătate? Nu meritau ele să-l mişte pe Dumnezeu pentru a-l face să coboare până la firea noastră omenească spre a o cerceta, fiindcă omenirea se găsea într-o stare atât de jalnică şi de nefericită?” (Grigore de Nyssa).

Nefericiți suntem dacă Cristos se naște pentru noi și nouă nu ne pasă!


Domnul este aproape!
Iar noi strigăm din toată inima:
„Doamne Dumnezeul nostru, vino şi ne eliberează,
arată-ne faţa ta şi vom fi mântuiţi” (Ps 79,4)!


4 decembrie 2017 

Luni din săptămâna 1 din Advent
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv. *; Varvara, fc. m.; Ioan Calabria, pr.
Is 2,1-5 (Is 4,2-6); Ps 121; Mt 8,5-11

LECTURA I*
Domnul cheamă toate popoarele la pacea veşnică a împărăţiei lui Dumnezeu.
Citire din cartea profetului Isaia 2,1-5
Ceea ce a văzut Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim. În zilele de pe urmă, muntele casei Domnului va fi stabilit pe vârful munţilor şi va fi mai înalt decât colinele şi se vor îndrepta spre el toate neamurile. 3 Popoare multe vor veni şi vor zice: „Veniţi, să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob! El ne va învăţa căile sale şi noi vom umbla pe cărările lui. Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim, cuvântul Domnului. 4 Va judeca între neamuri şi va decide între multe popoare. Vor schimba săbiile lor în fiare de plug şi suliţele lor, în seceri. Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam şi nu vor mai învăţa războiul. 5 Casă a lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 121(122),1-2.3-4a(4b-5.6-7)8-9 (R.: cf. 1)
R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului.

1 M-am bucurat când mi s-a spus:
„Să mergem în casa Domnului!”
2 Iată, picioarele noastre au ajuns
la porţile tale, Ierusalime! R.

3 Ierusalimul este zidit ca o cetate bine întărită.
4 Acolo urcă triburile, triburile Domnului,
după mărturia lui Israel, ca să laude numele Domnului.
5 Căci acolo sunt scaunele de judecată,
tronurile casei lui David. R.

6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului:
„Să aibă linişte cei care te iubesc!
7 Pacea să locuiască între zidurile tale
şi liniştea, în palatele tale!” R.

8 De dragul fraţilor şi prietenilor mei, eu spun: „Pace ţie!”
9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru,
mă rog pentru bunăstarea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 79(80),4
(Aleluia) Doamne Dumnezeul nostru, vino şi ne eliberează, arată-ne faţa ta şi vom fi mântuiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-11
În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu! 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus s-a mirat şi le-a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: