Adevărata fericire este rezervată celor mici!

Bucuria Domnului
Bucuria Domnului este puterea noastră!

Cristos este Domnul fericirii! Este atât de fascinant să-l privești pe Fiul lui Dumnezeu care „tresaltă de bucurie” și ne descoperă „plăcerea Tatălui” și „fericirea discipolilor”, fericirea noastră (cf. Lc 10,21.23). Demnă de contemplat, chiar și printre lacrimi amare lipsite de speranță, este imaginea lui Cristos fericit, a unui Dumnezeu care tresaltă de bucurie. Acesta este Dumnezeul nostru, cel care ne însoțește pe drumul spre casă.

Bucuria, plăcerea, fericirea fac parte din aspirațiile noastre. Însă ce facem pentru a le atinge, pentru a le avea în viața noastră? Spre cine, ce privim? Să nu uităm: fericiți cu adevărat sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc (cf. Lc 11,28).

Dacă vrem să fim fericiți să stăm cu cei fericiți cu adevărat, să ne împărtășim din fericirea lor. De prea multe ori refuzăm să ne apropiem de Dumnezeu și de sfinți pentru că uităm cât sunt de fericiți, neglijăm că pot deveni izvorul fericirii noastre. Uităm că Isus tresaltă de bucurie! Nu dăm importanță Sfintei Născătoare de Dumnezeu și apostolilor care au fost proclamați fericiți și au tresăltat de bucurie (cf. Lc 1,47; 10,23).

Fericirea lor este rezervată celor mici, celor care știu să fie asemenea copiilor. Aceasta pentru că fericirea pruncilor este autentică, plină de încredre, convinși fiind că durează veșnic.

Avem nevoie de fericirea „celor mici” care se lasă mereu însoțiți, învățați, iubiți. Niciun copil nu străbate singur drumul spre casă, ci se lasă purtat de cel în care are încredere. Când rămâne singur se simte pierdut, speriat, trist. Doar alături de cel în care și-a pus încrederea simte liniștea și siguranța, tresaltă de o fericire care pare veșnică.

Dacă smerenia noastră este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a crede în Cuvântul făcut trup, fericirea de a fi însoțit de însuși Cristos pe drumul spre casă!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,21-24
În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. 23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, 24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului


Isuse, sunt o norocoasă! Cum de nu am înțeles până acum? Cum de nu am realizat că Tu ești cel mai frumos dar pe care îl puteam primi, că Tu ești răspunsul iubirii lui Dumnezeu la lipsa mea de iubire? Eu, o ființă aparent lipsită de sens, din clipa în care te-ai gândit la mine, am devenit cineva, am devenit Eu. Căci numai Tu m-ai  înălțat prin iubirea cu care ai venit pe pământ și cu care mă iubești și astăzi.
Mulțumesc pentru existența mea! Mulțumesc pentru fiecare respirație și pentru fiecare celulă ce îmi aparține, căci toate le am de la tine, din marea ta iubire! Dar poate cel mai mult îți multumesc pentru noi doi, pentru întâlnirea noastră ce a avut loc undeva, cândva în vesnicie și ce va continua să aibă loc în veșnicie!
Ce dar minunat! Ce iubire fără margini, fără interes! Isuse, învață-mă să fiu atentă la prezența ta în viața mea și să nu te las la marginea sufletului meu! Învață-mă să îmi petrec această zi împreună cu tine! Învață-mă să iubesc dezinteresat și etern ca și tine! Amin.
(Lucia Balint)

Te invit cu drag să urmărești zi de zi itinerarul „Drumul spre acasă: o călătorie a sufletului” (detalii AICI), prin care fiecare „este invitat să primească călăuza Cuvântului lui Dumnezeu ce îl va însoţi zi de zi, să-şi găsească un timp de linişte şi de meditaţie, să ia hotărâri concrete pe care să le pună în practică, pentru ca astfel întreaga sa viaţă să se transforme, iar sărbătoarea Naşterii lui Cristos să îl găsească mai plin de strălucire şi de pace”.

Citește meditația zilei AICI!

Reclame

Majestatea Sa Regele Mihai I a murit! Să ne rugăm…

„Dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur;
însă dacă moare, aduce rod mult” (In 12,24).

Regele-Mihai-I-a-incetat-din-viata

Zilele trecute, într-o discuție cu un monarhist convins, i-am spus că „Regele (Familia Regală/Casa Regală) ar fi trebuit să facă mai mult pentru România. Ar fi putut și ar fi trebuit să facă mai mult, mai ales după Revoluție”.

Astăzi, aflând de moartea Majestății Sale regele Mihai, parcă mi-aș retrage cuvintele, cel puțin pe durata celor 40 de zile de doliu. Sau poate că doar aș reformula totul, dându-le o nuanță de speranță pentru că știu că prin moarte se ajunge la viață.

Fie ca moartea aceasta să rodească în el viața veșnică și în patria română o nouă viață, un nou regat, o nouă împărăție a păcii și a dreptății, a respectului și a adevărului!

Moarte corupției! Trăiască Regele și adevărul în veci de veci!


PS: Slujirea discretă a Majestatății Sale regele Mihai I față de țara noastră mă poartă cu gândul la slujirea tăcută și discretă, dar roditoare, a Sanctității Sale Benedict al XVI-lea, papă emerit! E prea mult în această comparație?! Nu știu…
Știu doar că nu toți oamenii mor pe cruce, nu toți au această vocație, dar mulți mor purtându-și crucea cu demnitate, discret, fără zgomot și strângând cu putere crucifixul la pieptul lor! Binele nu e niciodată zgomotos! 

Ce bine ne învață Micul Prinț: „Nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi!”…


Părinte sfânt,
atotputernic, veşnic Dumnezeu,
tu l-ai chemat din această viaţă
pe slujitorul tău Regele Mihai I;
te rugăm cu umilinţă să-i ierţi păcatele
şi să-l conduci la locul de odihnă,
de lumină şi de pace.
Să treacă cu uşurinţă pragul morţii
şi să rămână în lăcaşurile sfinţilor
şi în strălucirea pe care ai promis-o odinioară
lui Abraham şi urmaşilor săi.
Sufletul lui să nu aibă de suferit,
iar când va veni marea zi a învierii şi a răsplăţii,
învie-l, Doamne, împreună cu sfinţii şi aleşii tăi,
şi fă-l părtaş de viaţa fără de sfârşit,
în împărăţia ta veşnică.
Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Odihna veşnică dă-i-o lui, Doamne
Şi lumina fără de sfârşit să-i strălucească.

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: