Arhiva pentru decembrie 20th, 2017

Nu se vede bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi…

micul print desert singuratate esential

De ce iubim, întotdeauna, cu pasiune? – fiindcă aceasta ne face foarte fericiți; de ce trebuie să o mărturisim sincer? – fiindcă aceasta îl face fericit pe celălalt; de ce trebuie să căutăm să dovedim aceasta, chiar cu prețul sacrificiului? – pentru a ne da puterea să sperăm că, numai în felul acesta, omenirea va izbuti, într-o bună zi, să-şi lepede cel mai mârșav păcat – egoismul brutal.

Să dai, să dai, iată marea fericire a vieții. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ți trăiești aventurile, să-ți trăiești durerea… să înhați raza de bucurie care fuge, să-ți arăți dinții frumoși în râsul pe care niște ochi umezi ți-l cerșesc și apoi să plângi nebunește, din toată inima sătulă de bucurie! Să plângi un timp… și apoi să râzi!

Să lupți pentru o idee, să lupți pentru un sentiment, pentru o patimă sau pentru o nebunie, dar să crezi în ceva și să lupți, asta e viața. Cine nu simte nevoia unei lupte, nu trăiește ci vegetează.

Cât de târziu ne învață viața să prețuim sentimentele la adevărata lor valoare… Cu câtă înverșunare ne risipim toți frumoasa și înșelătoarea tinerețe, care nu mai revine niciodată… Cu câtă dărnicie risipim aurul curat în schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare…

Cel care, de copil, nu a fost zguduit de suferințe inexplicabile, de dorințe nerostite și care nu a avut de mic o înclinare pentru un gen oarecare de artă, nici iluzii nebune, nici speranțe ciudate, întemeiate pe forțele sau aptitudinile sale, pe creațiile sale, mai mult sau mai puțin comice; cel care n-a plâns cu sughițuri de o mie de ori noapte, fără să știe de ce, nici n-a căzut în extaze neobișnuite, nici n-a izbucnit în veselii neașteptate, nici n-a făcut prostii extravagante, acela poate fi sigur că va reuși să ajungă tot ce va voi: un avocat bun, un jandarm strașnic sau un băcan destoinic, dar niciodată un artist, pentru că nu are suflu divin, nu are suflet.

Panait Istrati
(10 august 1884 – 16 aprilie 1935)

Sursa: Cinci gânduri înțelepte


Caritas batrani pentru o viata mai buna

Campania „Întoarce-ţi privirea spre casă!”

Caritas batrani pentru o viata mai bunaCentrul Diecezan Caritas Iaşi a demarat şi în acest an campania de strângere de fonduri „Întoarce-ţi privirea spre casă!”, pentru a menţine prezentă în rândul credincioşilor din diaspora datoria de a fi alături de cei rămaşi acasă. Campania a început la 1 decembrie 2017 şi va fi activă până la 31 ianuarie 2018.

Apelăm la credincioşii din diaspora şi îi rugăm să ofere ajutorul lor, contribuind astfel la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a persoanelor vârstnice, beneficiari ai programului de îngrijire la domiciliu.

Programul „Servicii de Îngrijiri la domiciliu” dezvoltat de Centrul Diecezan Caritas Iaşi, parte a programului naţional cu acelaşi nume, al Confederaţiei Caritas România, este constituit dintr-o reţea de nouă centre regionale de îngrijiri la domiciliu care deservesc peste 30 localităţi aflate în diferite judeţe ale Moldovei, numărul beneficiarilor fiind în creştere de la an la an.

Scopul Programului „Servicii de Îngrijiri la domiciliu” este acordarea serviciilor de asistenţă socială şi îngrijire medicală la domiciliu persoanelor care, prin condiţia lor fizică şi/sau psihică sunt izolate la pat sau la domiciliu.

Timpul sfânt al Adventului să vă inunde inimile cu iubire, generozitate şi bucurie în Domnul! Sărbători cu pace alături de cei dragi!

Pr. Egidiu Condac

www.ercis.ro

Să ne apropiem de cei singuri…

singuratate fericire linisteAstăzi medităm cuvintele profetului Isaia, cuvinte care ne oferă numele Pruncului mult așteptat în ziua Crăciunului: „Fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»” (Is 7,14). Iar evanghelistul Matei ne relatează, legat de acest nume, visul sfântului Iosif, împlinirea profețiilor: „Iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (cf. Mt 1,20-23). Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul Isaia.

Cât de fascinant este pentru noi cei care credem să vedem împlinindu-se profețiile Domnului. Iar dacă acelea s-au împlinit, credem și mărturisim că tot ceea ce a spus Domnul despre venirea sa în glorie se va împlini. Noi îl așteptăm plini de speranță, luptând prin cuvinte și fapte împortiva celor care nu-l așteaptă, împotriva celor care spun și astăzi: „Cristos s-a născut pentru mine, dar mie nu-mi pasă… Dumnezeu este cu mine, dar mie nu-mi pasă de prezența sa”.

Câtă consolare ar trebui să primim astăzi meditând adevărul acestui nume: Emanuel – Dumnezeu cu noi. Atunci când suntem loviți de încercările vieții, atunci când suntem căzuți și nu mai găsim forța de a ne ridica, atunci când suferințele îneacă în noi dorința de a mai trăi, să privim la Emanuel – Dumnezeu cu noi și să înțelegem că tocmai în acele momente el este cu noi, suferă împreună cu noi, se întristează împreună cu noi așa cum întristat până la moarte a fost sufletul său în grădina Ghetsimani (cf. Mt 26,38). Dar mai ales trăiește împreună cu noi, luptă împreună cu noi și învinge prin sfânta înviere a sa moartea, păcatul, slăbiciunea noastră. Să simțim meditând la acest nume că Domnul nu ne va abandona niciodată. El știe ce înseamnă să fii abandonat, pentru că el însuși a fost abandonat în timpul arestării sale. Chiar dacă toți ne vor părăsi, el rămâne cu noi, rămâne pentru totdeauna Dumnezeu cu noi, Dumnezeu în mijlocul nostru, Dumnezeu pentru noi. Să ne lăsăm inima cuprinsă de acest adevăr: nu suntem singuri, ci însuși Domnul este cu noi, este de partea noastră și ne călăuzește pașii spre sărbătoarea vieții.

O, Marie, ajutorul creștinilor și mama tuturor celor care se simt singuri, luminează astăzi chipurile noastre prin prezența ta. Alungă tristețea, indiferența, teama ca să-l primim cu vrednicie pe Emanuel. Și convinși fiind că Dumnezeu este mereu cu noi, ajută-ne să răspundem asemenea ție la chemarea Tatălui: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău”.


Crăciunul este sărbătoarea lui Emanuel – Dumnezeu cu noi.
Și așa cum Dumnezeu nu ne lasă niciodată singuri,
la fel și noi trebuie să ne apropiem de cei care se simt singuri.
Domnul este aproape!


20 decembrie 2017 

20 decembrie
Sf. Zeferin, pp. m.
Is 7,10-14; Ps 23; Lc 1,26-38

LECTURA I
Iată, fecioara va zămisli!
Citire din cartea profetului Isaia 7,10-14
În zilele acelea, Domnul i-a vorbit din nou lui Ahaz, zicându-i: „Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău: fie din adâncul Şeolului, fie de deasupra, din înălţimi!” 12 Ahaz a răspuns: „Nu voi cere şi nu-l voi ispiti pe Domnul”. 13 Isaia a zis: „Ascultaţi, casă a lui David! Este puţin lucru că îi obosiţi pe oameni, că vreţi să îl obosiţi şi pe Dumnezeul meu? 14 De aceea, însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),1-2.3-4ab.5-6 (R.: cf. 7c.10b)
R.: Iată, vine Domnul; el este regele măririi.

1 Al Domnului este pământul şi tot ce este pe el,
lumea şi cei care locuiesc în ea.
2 Căci el l-a întemeiat pe mări
şi l-a stabilit peste râuri. R.

3 Cine va urca pe muntele Domnului?
Cine se va ridica în locul său cel sfânt?
4ab Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,
cel care nu-şi înalţă sufletul spre lucruri deşarte. R.

5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său.
6 Aceasta este generaţia celor care-l caută pe el,
al celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) O, cheie a lui David şi sceptru al casei lui Israel, care deschizi şi nimeni nu poate închide, care închizi şi nimeni nu poate deschide, vino şi scoate-i din temniţă pe cei ce zac în întuneric şi în umbra morţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Vei zămisli şi vei naşte un fiu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,26-38
În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. 28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. 30Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; 33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. 34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, 37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil! 38 Atunci, Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: