Arhiva pentru decembrie 22nd, 2017

Calea numită fericire. Suflet și iubire…

fericire copil dumnezeu iubire

 


 

Calea numită fericire

Într-o zi a venit la Ramana Maharishi, un înţelept ce locuia în munţii Indiei, un copil şi i-a spus cu simplitate:

– Domnule, la fel ca Dumneavoastră, aş vrea şi eu să fiu fericit. Vă rog spuneţi-mi şi mie care este calea spre fericire.

Ramana Maharishi, văzând puritatea copilului, i-a zis:

– Ţie îţi voi arăta calea ce duce la fericire. Vino cu mine şi fii foarte atent. Calea aceasta nu este uşoară. De cele mai multe ori, orice cale fără greutăţi nu duce nicăieri. Calea fericirii e o cale îngustă şi abruptă şi de aceea trebuie, de la început, să mergi pe ea pas cu pas, încet şi cu mare atenţie. Ea este arătată de Dumnezeu numai celor aleşi. Copile, marele secret al căii spre fericire nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci, cu mare concentrare şi convingere, de-a lungul întregii tale vieţi.

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţa ta şi, pentru aceasta, trebuie să-L iubeşti şi să-I fii recunoscător pentru tot ce ai şi pentru toate evenimentele care ţi se întâmplă; să fii mulţumit cu ceea ce ai şi cu ceea ce nu ai; acest pas se numeşte DEVOŢIUNE.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi, în fiecare zi.Când te trezeşti şi înainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.” Acest pas se numeşte RESPECT DE SINE.

Al treilea este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti capabil de iubire şi devotament, iubeşte fără teamă tot ceea ce a creat Dumnezeu în jurul tău; dacă tu gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi depăşi, atunci propune-ţi obiective în viaţă şi luptă pentru realizarea lor, până când le vei obţine. Acest pas se numeşte MOTIVARE.

Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei obţine pe a ta. Să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui, căci acest sentiment nefast nu te va lăsa să fii fericit. Trebuie să-L laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu iartă şi uită. Acest pas se numeşte ONESTITATE.

Al cincilea pas este să nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu îţi aparţine; aminteşte-ţi că, potrivit legilor implacabile ale naturii, dacă o faci, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se numeşte CINSTE.

Al şaselea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere fizic, mental său spiritual; toate fiinţele Pământului au dreptul să fie respectate şi iubite. Acest pas se numeşte NON – VIOLENTA.

Ultimul pas este să observi cu atenţie ce este în jurul tău; să descoperi mereu în fiecare lucru, eveniment, fiinţă, partea lui bună şi nu lipsurile. Ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb. Iubeşte adevărul, chiar dacă el te dezavantajează. Acest pas se numeşte DISCERNĂMÂNT.

Copile, secretul succesului pe calea care duce la fericire are şi un preţ: Trebuie să renunţi pentru totdeauna la deşertăciunile acestei lumi. Este foarte greu, dar şi răsplata e foarte mare.

surse:

https://astrodeva.wordpress.com/2014/10/16/calea-numita-fericire/

http://prafdestele.net/calea-numita-fericire-minunat/


 

Mișcă-mi inima, fă-o să rodească iubire și smerenie!

cartea cartilor revelatie evanghelie
Domnul ascultă cererile pe care i le adresăm și este întotdeauna fidel promisiunilor sale. Femeile sfinte pe care ni le prezintă astăzi cuvântul Domnului îi aduc mulțumire pentru că au văzut împlinindu-se în ele promisiunile Domnului. Cântarea Sfintei Fecioare ne oferă bucuria de a simți și noi că tot ceea ce s-a profețit în Vechiul Testament s-a împlinit în Isus Cristos. El este Cuvântul Tatălui prin care au fost create toate și prin care toate au fost răscumpărate, purtate spre lumină. Evanghelistul Ioan ne învață: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat ființă prin el și fără el nu a luat ființă nimic din ceea ce există. În el era viața și viața era lumina oamenilor” (In 1,1-4).

Se apropie timpul de sărbătoare, ziua plină de recunoștință pentru momentul în care „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”. Și totuși tocmai în aceste zile mulți pleacă de lângă Cristos, de lângă Biserică. Tocmai în aceste zile, unii spun: „Cristos se naște, dar pe mine nu mă interesează”… și-l părăsesc pe Domnul! Însă noi ce facem? Cum ne comportăm? Plecăm și noi cu ei? Trăim și noi în indiferență? Fericiți suntem dacă spunem împreună cu apostolul Petru: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu” (In 6,68-69).

Întruparea Cuvântului trebuie să aducă rod în viața noastră, trebuie să ne miște inima. Să ne amintim astăzi cuvintele profetului Isaia: „Căci așa cum ploaia și zăpada coboară din ceruri și nu se întorc acolo fără să ude pământul și să-l facă să rodească, să încolțească și să dea sămânță semănătorului și pâine celui care mănâncă, la fel va fi cuvântul meu care a ieșit din gura mea: nu se va întoarce la mine zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place și să aibă succesul pentru care l-am trimis” (Is 55,10-11). Și noi știm de la însuși Cristos că „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Domnului nu vor trece” (Lc 21,33). Cuvântul trebuie să rodească, trebuie să aibă succes. Pentru aceasta Cuvântul s-a făcut trup și ne-a adus Evanghelia, Vestea cea bună, ca noi să credem și prin faptele noastre să dăm mărturie despre el, să producem rod.

Să nu zădărnicim prezența Cuvântului în viața noastră. Să nu acoperim vocea Cuvântului prin cuvintele noastre. Să ne purificăm inimile ca să-l primim cu vrednicie pe Cristos care vine să ne mântuiască. Să facem tăcere în inima noastră ca să răsune doar Cuvântul vieții, lumina oamenilor.

O, Marie, Maica Cuvântului, umple și inima noastră de dragoste și recunoștință față de Cuvântul făcut trup, față de Dumnezeu care privește la smerenia slujitorilor săi.


„Nu te teme!
Primește această nouă zi din mâinile Domnului
și continuă să mergi spre Cristos.
Domnul este aproape! El te iubește și te așteaptă!”
(Sfântul Ioan Paul al II-lea).


22 decembrie 2017 

22 decembrie
Sf. Francisca Cabrini
1Sam 1,24-28; Ps 1Sam 2,1.4-5.6-7.8abcd; Lc 1,46-56

LECTURA I
Ana îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru naşterea lui Samuel.
Citire din cartea întâi a lui Samuel 1,24-28
În zilele acelea, când l-a înţărcat pe Samuel, Ana l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin şi le-a dus în casa Domnului, la Şilo. Copilul era încă mic. 25 Au înjunghiat taurul şi au dus copilul la Eli. 26 Ana a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viaţa ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului! 27 Pentru copilul acesta m-am rugat şi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o. 28 De aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Şi s-au prosternat acolo înaintea Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
1Sam 2,1.4-5.6-7.8abcd (R.: 1a)
R.: Inima mea se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu.

1 Inima mea tresaltă de bucurie în Domnul,
fruntea mi se înalţă datorită lui Dumnezeu.
Mi se deschide larg gura împotriva duşmanilor mei,
căci mă bucur de mântuirea ta. R.

4 Arcul celor puternici a slăbit,
iar cei care se poticneau au fost încinşi cu putere.
5 Cei sătui s-au închiriat pentru pâine,
iar cei flămânzi nu mai suferă de foame. R.

6 Domnul dă moartea şi tot el aduce la viaţă;
el coboară în Şeol şi tot el scoate de acolo.
7 Domnul face sărac şi tot el îmbogăţeşte;
înjoseşte şi tot el înalţă. R.

8abcd El ridică din pulbere pe cel sărac,
înalţă pe cel nevoiaş din gunoi,
ca să stea cu cei mari
şi să moştenească un tron de glorie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) O, rege al neamurilor, dorit de toate popoarele, piatră din capul unghiului care le uneşti pe toate, vino şi mântuieşte-l pe omul pe care l-ai plămădit din ţărână! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cel Puternic mi-a făcut lucruri mari.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,46-56
În acel timp, Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, şi numele lui e sfânt! 50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”. 56 Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: