Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for 6 Ianuarie 2018

Bucuria revederii cu cel după care suspina inima noastră

Posted by Paxlaur pe 06/01/2018

Nu vom fi cu adevărat buni creştini până când lipsa lui Dumnezeu nu ne va durea – şi fizic – cel puţin la fel de mult ca lipsa celor dragi. În ziua în care vom tânji la fel de mult după „regele nou născut”, vom îndrăzni să plecăm şi noi să-l căutăm, să-l întâlnim, aşa cum au tânjit magii şi au plecat în căutarea lui.

Prea târziu te-am iubit...

6 ianuarie 2014 cautarea DomnuluiCu riscul de a cădea cu toţii într-o stare acută de melancolie vă invit să ne amintim un moment din viaţa noastră când ne-a fost dor de cineva: părinţi, fraţi, prieteni etc. Să ne amintim un moment în care am tânjit după cineva (a tânji e mai mult decât un simplu dor, e altceva: e o stare de slăbiciune fizică, e ca o boală. Dorul e doar emoţional, psihic, sentimental. Tânjirea (nu tânjala!) este şi fizică, te doare trupul de atât de mult dor). Vă amintiţi câtă durere în acel moment de tânjire? Ca să ne alinăm suferinţa am fugit departe de locurile dragi, alţii au luat pastile, alţii au scris poezii. Cu disperare în momentele de tânjire se caută un remediu.

Venind acum la magii care tânjeau după „regele nou născut al iudeilor”, dornici să i se închine, cred că nu vom fi cu adevărat buni creştini până când…

Vezi articol original 1.042 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Leave a Comment »

O stea numită „Umilință” / Mihai Eminescu: Dumnezeu și om

Posted by Paxlaur pe 06/01/2018

Mihai Eminescu în poezia Dumnezeu și om descrie uimirea și umilința magilor în afața misterului întrupării. Acești oameni care și-au închinat „înțelepciunii viața lor cea trecătoare”, auzind de nașterea Regelui „mai puternic și mai mare decât toate pân-acuma”, se întreabă despre acesta: „Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate? / Fi-va visul omenirei grămădit într-o fiinţă? / Fi-va braţul care şterge-a omenimei neputinţă / Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? / Va putea să risipească cea nelinişte eternă, / Cea durere ce-i născută din puterea mărginită / Şi dorinţa far- de margini?”. La toate aceste nedumeriri, răspunde imediat „un mag bătrân ca lumea” și le spune: „Lăsaţi vorba-va pripită, / Mergeţi regi spre închinare la născutul în tavernă”. Iar tulburarea celor trei magi crește și se întreabă: „În tavernă?… -n umilinţă s-a născut dar adevărul? / Şi în faşe d-înjosire e-nfăşat eternul rege? / Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege / Răsări o stea de pace, luminând lumea şi cerul…”.

Prea târziu te-am iubit...

umilinta-carol-boromeu„Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. Cunoaștem bine acest fragment evanghelic și știm numele tuturor protagoniștilor acestei sărbători, de la magi până la prunc. Însă nu știm numele stelei. Oamenii obișnuiesc să pună nume stelelor. Mai mult, dacă vrei și ai bani poți numi o stea cu propriul nume.

Stelei călăuzitoare i-am putea oferi cel mai strălucitor nume: Umilință. Umilința este cea care i-a călăuzit pe magi spre regele umilinței, Cristos. Magii au renunțat la măreția lor ca să meargă și să se închine în fața unui prunc, în fața celui născut în sărăcie. L-au căutat și l-au găsit pe Dumnezeu făcut om pentru că s-au făcut asemenea lui: s-au îmbrăcat în umilință și s-au lăsat călăuziți de ea.

Mihai Eminescu în poezia Dumnezeu și om descrie uimirea și umilința magilor în afața misterului întrupării. Acești oameni care…

Vezi articol original 1.040 de cuvinte mai mult

Posted in Predici si meditatii | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: