Cinci lucruri mai puțin știute despre Mărțișor

Știați că…

  •  Primele mărțișoare datează de acum cca. 8 000 ani? Cercetări arheologice efectuate la Schela Cladovei au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul: mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât.
  •  Mărțișorul este legat, în cultura populară, de legenda Babei Dochia.
  • La originile actuale ale Mărțișorului stă tot o legendă legată de Baba Dochia: umblând cu oile într-o zi de 1 martie, Baba Dochia a găsit o para, i-a făcut o “bortă” și a legat-o cu un fir de lână.
  • În trecut, Mărțișorul era numit “funia anului”, reprezenta cele 365 de zile ale anului și era alcătuit din împletitura a doua fire de lână: unul alb și unul negru – ce semnificau lupta vieții asupra morții și a sănătății împotriva bolii. Era purtat în general de persoanele sensibile (copii și fete tinere) și exista credința că aduce noroc și fericire.

Citiți și https://ro.wikipedia.org/wiki/Mărțișor#Mituri_ale_M.C4.83r.C8.9Bi.C8.99orului

martisor

(foto: Aneresia W)

Articol preluat de pe http://webcultura.ro/cinci-lucruri-mai-putin-stiute-despre-martisor/

Reclame

Pray for Siria

Uniți în rugăciune pentru Siria… Sărmanii copii, sărmanii oameni nevinovați!
Doamne, ai milă de noi și dăruiește-ne pacea ta!

Ciprian Barsan

RĂZBOIUL din SIRIA face SUTE de noi VICTIME, fără ARMISTIȚIU la orizont. ASSAD se OPUNE din nou CONSENSULUI INTERNAȚIONAL

Războiul președintelui sirian Bashar al-Assad cu rebelii continuă să producă imense pierderi de vieți omenești, în ciuda eforturilor internaționale de a crea un armistițiu între cele două tabere. Ultimele bastioane ale forțelor rebele au fost asediate necontenit în ultimul timp, iar impactul este cel mai evident printre civili. Sute de oameni și-au pierdut viața într-o săptămână de raiduri aeriene.

Vezi articolul original

Mărțișorul- medalia de aur a Primăverii

Demult, prea demult, când soarele cu mândru chip de tânăr cobora la hora-n sat, la vreo sărbătoare mare printre fete și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în grea temniță, zabrelita, ferecata. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare…

Nimeni nu-ndraznea să-nfrunte zmeul groaznic. Dar și răbdarea margini are. S-a aflat printre tineri un voinic și a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului, râului.

A mers vara, toamna-ntreagă, iarna aspra a tot mers, până ce găsi castelul groaznicului zmeu.

Porniră lupta crâncenă pe viață și pe moarte între ei. Se izbeau cu necrutare, împrăștiind sudori și sânge prin zăpada cristalină. Tare era zmeul, tare se ținea și voinicul. Plin de răni le erau piepturile, brațele și umerii. Pân-la urma tot voinicul mai voinic se dovedi și hainul zmeu în moarte se topi, se prabuși. Sfărămând pereții negri ai temniței ferecate, îl elibera pe mândrul soare și-l saltă pe cer curat. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar el n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele din răni în picuri i s-a scurs cald în zăpada. Și topindu-se zăpada, albe flori în loc răsăreau, se trezeau din amorțire. Gingășia-și clătinara în petale ghioceii, vestitorii primăverii. Cel mai de pe urmă picur de putere și de sânge din al tânărului braț s-a prelins în lună martie-n cea dintâi zi.

Și-a închis ochii tânărul. Dar de atunci, fetele, în amintirea faptei lui de voinicie, împletesc doi ciucurași: unul alb și altul roșu- mărțișori de primavară- și îi dăruiesc flăcăilor pe care-i îndrăgesc.

Acel roșu înseamnă dragoste pentru tot ce e frumos, e culoarea sângelui voinicului neinfricat, care s-a luptat cu zmeul, soarele ni l-a salvat.

Acel alb simbolizează fericirea, sănătatea, curățenia de ghiocel gingaș și fraged –prima floare-n primăvară…

Biblioteca „Alexandru Donici”

Ghiocei-Targ-de-martisorMărțișorul, vestitor al primăverii, a primit de-a lungul timpul semnificații diverse, de la dar aducător de noroc la simbol al renașterii naturii.

Demult, prea demult, când soarele cu mândru chip de tânăr cobora la hora-n sat, la vreo sărbătoare mare printre fete și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în grea temniță, zabrelita, ferecata. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare…

Nimeni nu-ndraznea să-nfrunte zmeul groaznic. Dar și răbdarea margini are. S-a aflat printre tineri un voinic și a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului, râului.

    A mers vara, toamna-ntreagă, iarna aspra a tot mers, până ce găsi castelul groaznicului zmeu.

  Porniră lupta crâncenă pe viață și pe moarte între ei. Se izbeau cu necrutare, împrăștiind  sudori și sânge prin zăpada cristalină. Tare era zmeul…

Vezi articolul original 230 de cuvinte mai mult

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: