La mulți ani, femeie fără flori…
La mulți ani, femeie înlăcrimată…
La mulți ani, femeie singură și uitată…

De obicei în această zi mă trezesc hotărât să duc la altar un tablou frumos, unul imens, viu colorat cu chipurile ființelor gingașe prin care am devenit om și de la care continui să învăț cum să fiu om: mama, bunicile, surorile, cumnata, nepoatele și verișoarele, prietenele și persoane consacrate, profesoarele, învățătoarele, educatoarele și colegele, vecinele… Toate acele chipuri de femei frumoase și nobile care sălășuiesc în inima noastră! Un imens tablou…

Însă…
Astăzi m-am trezit purtând un alt tablou. Unul la fel de colorat, viu, dar umbrit de o tristețe imensă.

Astăzi port pe altar și să-l rog pe Domnul pentru acele femei care nu vor primi flori. Acele femei care nu au primit niciodată flori. Și nici urări. Și nici vizite sau telefoane. Nimic. Ci doar dispreț, batjocură, violență, suferință și moarte.

Port în sufletul meu în această dimineață femeia uitată de copiii ei sau de propriul soț sau tată sau frate. Femeia respinsă de toate rudele.
Femeia văduvă. Femeia orfană.
Femeia divorțată. Femeia părăsită.
Femeia condamnată. Femeia păcătoasă. Femeia nimănui.
Femeia uitată de cei din casa ei, de cei cu care împărțea pâinea sau pentru care pregătea pâinea.
Femeia folosită, maltratată, abuzată, neglijată chiar și astăzi, de 8 martie, de ziua ei, așa cum a fost în toate celelalte zile! Femeia suferințelor zilnice…
Femeia căreia nimeni nu-i spune: „Mulțumesc!”, „Săru’mâna”, „Te iubesc”…
Femeia care nu are amintiri frumoase, cu oameni zâmbindu-i, îmbrățișând-o, încurajând-o…
Femeia care își așteaptă stinsă de dor și de trecerea anilor soțul sau copiii sau nepoții… și nu vine nimeni. Nimeni! Nici măcar cei care sunt sânge din sângele ei… Absolut nimeni!

Port în inima mea femeia din spital, din închisoare, din țările în care este prigonită și desconsiderată.
Femeia alungată din casă, din familie, din țară.
Femeia care cerșește rușinată pâinea cea de toate zilele…
Femeia care nu are unde să-și plece capul și a îndurat frigul nopții…
Femeia pentru care am făcut atât de puțin…

Doamne, îți prezint în rugăciune aceste femei.
Ți le încredințez în rugăciune.
Ele sunt opera ta întocmai ca mama, bunicile, surorile și toate femeile pe care ai rânduit să le întâlnesc…

Fii milostiv cu ele, Doamne.
Fă speranță în viața lor!
Fă o minune în viața lor!
Trimite un om bun în viața lor, la ușa lor, în inima lor!
Iar dacă nu găsești un om, trimite un înger!

La mulți ani, femeie fără flori…
La mulți ani, femeie înlăcrimată…
La mulți ani, femeie singură și uitată…
La mulți ani, femeie tăcută…

Te port la sfântul altar lipsit și el de flori în această zi de post,
dar împodobit cu tabloul prezenței tale.
Unesc suferința ta cu suferința lui Cristos,
singurătatea ta cu părăsirea lui,
lacrimile tale cu sângele său
și le ofer Tatălui prin mijlocirea Mamei noastre cerești!

Miluiască-se de tine, femeie, blândul Dumnezeu
și din înaltul cerului
sau de la capătul pământului
sau din adâncurile mării
să-ți trimită un înger de om
care să-ți aducă o floare
sau măcar un surâs,
o vorbă bună, o alinare!

La mulți ani!
Mi-e gândul la tine,
Mi-e ruga pentru tine…

PS 1. Să-mi fie iertată înaintea lui Dumnezeu și a fraților îndrăzneala de a spune că ar fi bine dacă astăzi (și nu doar astăzi!) am citi un pic altfel fragmentul din Evanghelia după sfântul Luca:

„Când dai o floare sau orice altceva dăruiești nu dărui prietenilor, nici fraților, nici rudelor, nici vecinilor bogați, ca nu cumva să-ți dăruiască și ei la rândul lor și asta să-ți fie răsplata.
Dimpotrivă, tu când dăruiești, oferă celor săraci, infirmi, șchiopi, orbi și vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți” (Lc 14,12-14).

Așadar, tu când dai flori, dă celor care știi că nu-ți vor putea oferi nimic altceva decât o privire senină, un zâmbet, un mulțumesc. Atunci începe să fie primăvară și în viața ta și în viața celui ce primește! Abia atunci înțelegem forța primăverii, puterea vieții ce renaște, frumusețea omului. Putem face atât de mult bine în jurul nostru…

PS 2. Să-mi mai fie iertată o îndrăzneală:
Îndrăzneala de a-mi aminti și de a mă gândi că astăzi (ca și anul trecut!) vor fi femei, doamne și domnișoare, nemulțumite că au primit doar 3 sau 7 sau 11 flori în loc de 25 sau 55. Cât de triste și răutăcioase pot fi privirile nerecunoscătoare aruncate spre ceilalți doar pentru că florile primite erau albastre sau violete și nu roșii sau albe, că erau „doar” trandafiri sau doar zambile și nu ceva mult mai exotic… Asta în timp ce există femei care nu au primit niciodată – NICIODATĂ – o floare, un zâmbet, un cuvânt bun…

Cât de norocoasă ești, femeie, dacă te numeri printre cele care astăzi au primit o floare, un cuvânt, un zâmbet, un telefon… Mulțumește omului și Cerului pentru că ești binecuvântată! Și nu uita să dăruiești la rândul tău fericire. (Da, femeile dăruiesc și pot dărui chiar și de 8 martie!)

PS 3. Să dăruim fericire. Dacă cunoașteți vreo persoană despre care știți că nu are cine să-i deschidă ușa și să-i ducă o floare, faceți acest gest. Soarele vă va încălzi inima, casa, familia! Bărbați și femei, tineri sau bătrâni, bunici și nepoți, să fim buni și generoși cu cei care nu au cum să fie generoși cu noi și cu cei la care nimeni, dar absolut nimeni nu se mai gândește… Este o zi prea frumoasă ca cineva să fie singur și uitat!

La mulț ani, mamă. La mulți ani, femeie!

---

Vă invit să citiți și

• ARTICOLUL: Femeie, aleasă făptură, îți mulțumesc!

și

• ARTICOLUL: Orice dar primit ne „constrânge” să fim generoși!

precum și

• URAREA: Primăvara ta să îmbrace culorile ghiocelului.
  

  SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

  Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

  €4,00