Ce interes avem la sfinți?

Parafrazându-l pe Nicolae Steinhardt, așa cum ne place să fim cu Cristos pe Tabor, dar nu și pe Golgota, și în legătura noastră cu sfinții vânăm cu aviditate extraordinarul flamboaiant și fugim de simplitatea frustă a suferinței: ce ne mai plac stigmatele lui Francisc, darul bilocației al lui Padre Pio, levitația lui Iosif de Cupertino, dar cine se riscă să traverseze noaptea întunecată a spiritului alături de Ioan al Crucii, să îmbrățișeze ciumații ca Alois Gonzaga ori să plece în celălalt capăt al lumii ca să vestească evanghelia ca Francisc Xaveriu?

Deus meus in te confido (Ps 25,2)

pag-23-page-001

Bine și drept este să ne cinstim cum se cuvine sfinții. Dar oare se cuvine să-i abordăm pe sfinți mai cu seamă cu interes decât cu evlavie, să alergăm la ei mai mult ca la niște „rezolvători” de toate cele decât ca la niște modele de jertfă, de umilință, de iubire? 

Avem cu sfinții o relație așa ca și ei, adică sfântă și orientată spre Cer, dacă:

  • le imităm, în viața de zi cu zi, virtuțile și spiritul de jertfă: suntem săraci ca Sărăcuțul din Assisi, veseli ca Filip Neri, slujitori ai celor bolnavi și părăsiți ca Tereza de Calcutta, educatori buni ca Ignațiu de Loyola, statornici în credință ca Dominic, neclintiți în fața suferinței ca Tereza de Lisieux, curați trupește și sufletește ca Iosif;
  • le căutăm prietenia pentru a-l cunoaște mai bine pe Dumnezeul nostru cel blând și smerit cu inima, care, în umilința lui veșnică, vine pe altarele…

Vezi articolul original 368 de cuvinte mai mult

Reclame

„Doamne, învață-mă arta pașilor mici”

Micul print esentialul inima“Doamne, nu cer minuni și nici lucruri imposibile, ci dă-mi putere în fiecare zi.
Învață-mă arta pașilor mici.
Fă-mă să fiu atent și inventiv, ca în rutina zilele săptămânilor să mă opresc uimit în fața experiențelor și descoperirilor care m-au captivat.
Învață-mă să împart corect timpul meu, să cunosc ce este prioritar și ce este secundar.
Cer de la Tine să mă înveți cum să-mi plănuiesc parcursul zilei, să am timp ca să mă mă bucur de frumusețea artei!
Ajută-mă să înțeleg că visele nu ajută, nici cele despre trecut, nici cele despre viitor.
Învață-mă să fiu Aici și Acum, să înțeleg că momentul pe care îl trăiesc, Acum, este cel mai important.
Izbăvește-mă de convingerea naivă că totul în viață trebuie să fie ușor.
Dăruiește-mi o conștientizare clară că înfrângerile, căderile și dificultățile sunt o parte a vieții, datorită cărora creștem și ne facem înțelepţi.
Amintește-mi că inima este deseori în conflict cu rațiunea.
Trimite-mi în momentul potrivit pe cineva care îmi va spune în față adevărul, dar să o facă cu iubire.
Eu știu că multe probleme se rezolvă fără să facem nimic, deci învață-mă să aștept răbdător.
Știi cât de tare avem nevoie de prietenie.
Învrednicește-mă să am acest dar minunat.
Dăruiește-mi fantezie bogată, ca în momentul şi locul potrivit să dăruiesc căldura necesară.
Fă-mă om care să ajungă la acei de „jos”.
Scapă-mă de frica să pierd ceva în viață.
Dăruiește-mi ceea ce îmi este de folos, nu ceea ce doresc eu.
Învață-mă arta pașilor mici!”

Aceste rânduri au fost scrise de Antoine de Saint-Exupery

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: