Arhiva pentru iunie 8th, 2018

Ortodoxia  Simonei

Ortodoxia Simonei

Simona îşi face Cruce la sfârşitul partidelor şi nădăjduiesc să îşi facă şi de azi înainte. Chiar dacă va pierde, chiar dacă va câştiga. Fiindcă Crucea nu este semnul înfrânților, ci a celor care cred în Înviere.

JURNAL DE MIGRANT

Când ieși pe poartă, pe ușă, înainte de a călca în praful lumii, fă-ți Cruce. Așa am fost învățat de acasă. De parcă Crucea era hotarul dintre agitația lumii și siguranța căminului părintesc. Așa am crescut: în fața bisericii, a troiței, a icoanei de la fântână, să ne însemnăm cu semnul Vieții.

Deprindere și nu automatism, am simțit nevoia de a mă însemna cu semnul Sfintei Cruci la fiecare început din viață: de drum, de școală, de lucru, de bucurie sau de mâhnire. Chiar și atunci când încep o nouă carte, plec în călătoria rândurilor cu semnul Sfintei Cruci. Pentru că a te însemna cu semnul Vieții este întâi de toate o putere ce vine din interior. De multe ori nici nu se poate explica. Pur și simplu, în acel moment, de bucurie ori de întristare, simți că trebuie să dai slavă lui Dumnezeu. Cum? Prin semnul Sfintei Cruci.

Vezi articolul original 550 de cuvinte mai mult

Mângâierea ta mă sprijină și șterge orice lacrimă din ochii mei!

„Doamne, cu umilință, ne apropiem de inima ta.
Chiar dacă uneori suntem epuizați de griji,
temători în fața unui viitor nesigur,
mângâierea ta ne sprijină și șterge orice lacrimă din ochii noștri.
Cuvântul Inimii tale Preasfinte alungă orice teamă din viața noastră.
Venim la tine, Doamne, noi cei osteniți și împovărați.
Alergăm la adăpostul răcoros al inimii tale,
locul unde fiecare suflet își găsește odihna.
Inima ta este „colțul de rai” după care suspină sufletul nostru
împovărat de greutățile zilei și apăsat de păcatele provocărilor cotidiene.
Venim la tine, căci întâlnirea cu tine este momentul de odihnă al inimilor noastre.
Venim la tine, Doamne, pentru că vrem să fim asemenea ție.
Vrem să purtăm și noi povara semenilor noștri.
Vrem să fim alinare pentru cei din jurul nostru.
Dar mai ales, Doamne, vrem să avem și noi o inimă blândă și smerită, asemenea inimii tale.
Să fim calmi, liniștiți, blânzi cu cei din jurul nostru.
Să nu ne enervăm, să nu ne supărăm, să nu țipăm.
Vrem să nu mai jignim, să nu mai vorbim de rău, să nu mai fim răutăcioși.
Pune în noi, bune Isuse, marele har al smereniei.
Este atât de mare și puternică ispita mândriei, a iubirii deșertăciunii, a atașării de ceea ce e vrednic de dispreț.
Iar noi suntem atât de slabi fără tine, fără ajutorul tău”…
Isuse cu inima blândă și smerită, fă inima noastră asemenea cu inima ta: atentă, generoasă, gingașă, iubitoare, tămăduitoare, plină de compasiune față de cei aflați în suferința trupului sau a sufletului.

Prea târziu te-am iubit...

Bucuria unei inimi curateSfântul Don Bosco învăța: „Aveți grijă ca nimeni să nu creadă că vă lăsați duși de impulsurile pasionale ale sufletului vostru. Este greu, atunci când trebuie să pedepsești, să-ți păstrezi acel calm necesar pentru a nu da impresia că acționezi pentru a-ți arăta autoritatea sau pentru a-ți descărca mânia. Să-i privim ca pe copiii noștri pe aceia asupra cărora trebuie să exercităm o anumită putere. Să ne punem în slujba lor, asemenea lui Isus, care a venit să asculte, nu să poruncească. Să îndepărtăm de la noi tot ceea ce ar putea să ne dea aerul de dominatori și să nu dominăm decât pentru a sluji mai bine. Așa se comporta Isus cu apostolii săi, cărora le suporta ignoranța și grosolănia, ba chiar și puțina credință. De asemenea, și pe păcătoși îi trata cu bunătate și familiaritate, încât la unii trezea mirarea, iar la alții, scandalul, dar la cei mai…

Vezi articolul original 1.069 de cuvinte mai mult

Inimă (ne-)cioplită?

prietenie inima carismaRâde inima în tine, îți crește inima atunci când cineva îți spune: „Ai o inimă de aur”. Însă ți se rupe inima când ți se zice: „Ești un om cu inimă neagră! Ai o inimă de piatră”. Am avut zile când ne-am simțit inima albastră, zile în care umblam cu inima friptă/frântă și căutam cu ardoare un om cu inima bună în fața căruia să ne răcorim inima. Uneori ne-am luat inima în dinți și am vorbit despre ceea ce purtăm în „ascunzinșurile inimii”, în acel loc sacru pe care numai Domnul îl cunoaște (cf. Ps 44,22)!

Fiecărui om i s-a încredințat o inimă de care să se îngrijească și pe care trebuie să o modeleze. Ba mai mult, unora li s-au încredințat și inimile celor de lângă ei. Cum este inima ta și cum ai grijă de ea? Cum o șlefuiești, cum o modelezi? Ai o inimă cioplită sau ne-cioplită? Ce înseamnă pentru tine să ai inimă? Cât de importantă este pentru tine inima celuilalt?

Să luăm inima în serios! Să ne îngrijim de ea! Chiar dacă ne-am obișnuit să ne recunoaștem între noi după înfățișare, Dumnezeu ne cunoaște după inimă. El – cel venit să-i vindece pe cei cu inima zdrobită (cf. Lc 4,19) – privește direct inima, nu chipul, nu hainele, nici măcar cuvintele sau faptele, știind că multe sunt făcute de „ochii lumii” (cf. 1Sam 16,7).

Auntci când, privindu-ne inima împovărată, ne rugăm: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi un duh statornic înnoieşte înăuntrul meu” (Ps 51,12), Cristos ne răspunde: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi umil cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” (Mt 11,28-29).

Dacă ne pasă cu adevărat de inima noastră trebuie să învățăm de la Isus. Numai prin el putem să dăm inimii noastre cea mai frumoasă formă, să ne „cioplim” inima de piatră și să o transformăm într-o inimă blândă și smerită, într-o inimă de carne, mereu atentă la aspirațiile inimilor din jur (cf. Ez 36,26).

În luna Inimii Preasfinte, modelează-ți inima! Fă din ea o operă de artă în care să locuiască Isus Cristos și vei cunoaște iubirea sa infinită și valoarea fiecărei inimi (cf. Ef 3,17-19).